Anulare incident plată. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 24562/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 14/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE A. R.
Judecător R. M.
Judecător C. P.
Grefier D. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta . SRL, împotriva deciziei nr. 20 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. –Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. D.-SUCURSALA D., B. D.-AGENȚIA CRAIOVIȚA și ., având ca obiect anulare incident plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen, recurenta reclamantă făcând dovada achitării taxei de timbru, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și trece la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
La data de 11.06.2012, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâtele B. D. – SUCURSALA D. și . – Agenția C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea din Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) din cadrul BNR a incidentului de plată privind biletul la ordin . S3 AA nr._ emis de societatea reclamantă la 04.10.2010, pentru suma de 7312,72 lei având data scadenței la 04.02.2011.
Prin sentința nr. 333/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare la Judecătoria C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, iar la 10.12.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul chemării în judecată și a pârâtei B. SA.
La 27.03.2013, Judecătoria C. prin sentința nr. 4971 a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împotriva căreia reclamanta a formulat apel.
Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă prin Decizia nr. 20/07.10.2013 a respins apelul formulat de reclamanta . SRL Petroșani, pe considerentul că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, aplicând corespunzător dispozițiile legale .
Astfel, relațiile comerciale dintre . și . SRL au dus la emiterea biletului la ordin . AA nr._ la 04.01.2012 pentru suma de 7412,72 lei cu scadență la 04.02.2010 iar cea care trebuia să asigure disponibilul în cont la această dată fiind . .
Deși părțile au convenit să amâne introducerea la plată a acestui bilet până la soluționarea unor probleme calitative ale mărfii recepționate și doar din greșeală biletul a fost utilizat mai devreme de date convenită, însă din punct de vedere al băncii ca și declarantă a incidentului, aceasta a respectat procedura prevăzută de Regulamentul 1/2001, în sensul că a solicitat acordul reclamantei pentru debitarea contului și, în urma refuzului acesteia, a constatat existența incidentului și a solicitat înscrierea acesteia în Centrala Incidentelor de Plăți.
Este adevărat că acest fapt are consecințe majore asupra activității comerciale a reclamantei, însă adresa prin care . din eroare a introdus în circuitul bancar un bilet la ordin, fără acoperire și cu dată falsă nu poate constitui suport legal pentru a se dispune obligarea băncii să anuleze incidentul și interdicția, pentru că veridicitatea informației trimisă la Centrala Incidentelor de Plăți nu se referă la raporturile fundamentale dintre trăgător și beneficiar, ci la aspecte ce țin numai de condițiile de formă ale operațiunii de plăți .
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs . SRL Petroșani, care a invocat prevederile art. 304 pct.7 și 9 Cod. proc. Civilă, solicitând, în principal, casarea deciziei nr. 20/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul D., iar în subsidiar modificarea deciziei și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, anularea din Centrala Incidentelor de Plăți a incidentului de plată privind biletul la ordin . nr._, emis la data de 04.01.2010 pentru suma de 7412,72 lei .
S-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr. Civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care s-au înlăturat cererile părților.
Condiția esențială pentru a exista o înregistrate în Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) este aceea de a exista un incident de plată, respectiv o neîndeplinire întocmai și la timp a obligațiilor titularilor de cont în timpul procedurii de decontare a instrumentelor de plăți, ceea ce nu este cazul în speță de față .
Recurenta susține că nu a invocat nici un moment culpa băncii pentru efectuarea acestei înregistrări, ci, din contră a arătat și a probat faptul că această înregistrare s-a făcut ca urmare a culpei ., care a introdus din eroare biletul la ordin spre decontare .
Art. 13 din Regulamentul nr. 1/09.01.2012, face vorbire despre situația în care se poate anula înregistrare privind incidentele de plăți din baza de date a CIP, anulare care poate surveni atât pentru aspecte formale, cât și de fond .
Nu există nici o distincție în acest text normativ, conform căreia anularea s-au putea face doar pentru vreo culpă a băncii în înregistrarea incidentului și nici vreo limitare a puterii judecătorului de a analiza dacă există vreo culpă a titularului de cont în utilizarea instrumentului de plată, respectiv dacă există un incident de plată, în înțelesul legii .
Este și-n spiritul art. 6 din CEDO ca titularul de cont să aibă dreptul să-și demonstreze lipsa de culpă, respectiv să poată să beneficieze de accesul la justiție, pentru a îndepărta efectele acestei sancționări în cazul în care se dovedește injustă .
În opinia recurentei, arătarea tuturor motivelor care au determinat instanța să pronunțe hotărârea constituie o obligație principală a judecătorilor, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. și-n contextul motivelor invocate în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat .
În conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 1/2012 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți (CIP), prin incident de plată se înțelege, neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor titularilor de cont în timpul procedurii de decontare a instrumentului de plată, obligații rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința C.I.P. de către persoanele declarante .
La punctul (3) din același regulament, se precizează care sunt instrumentele de plată (CEC, cambia, bilet la ordin), în timp la punctul (6) se arată care sunt persoanele declarante la CIP, respectiv instituțiile de credit – persoane juridice rămâne pentru toate informațiile privind incidentele de plăți produse de către proprii titulari de cont, precum și instituțiile de credit străine .
Deasemenea, potrivit art. 10, în cazul înregistrării în baza de date a CIP a unui incident de plată major cu cec care generează interdicție bancară, instituția de credit este obligată să notifice titularului de cont declararea acestuia în interdicție bancară cu scopul de a preveni producerea unor noi incidente de plăți și pentru a sancționa titularul de cont care a generat incidentul în circuitul bancar.
S-au invocat prevederile art. 13 din Regulament care stipulează că anularea înregistrărilor privind incidentele de plăți din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, în baza unei hotărâri judecătorești executorii prin care se dispune anularea acestora, dar și art. 15, conform căruia CIP nu poate anula, suspenda sau modifica înregistrările privind incidentele de plăți transmise de către persoanele declarante .
Recurenta a susținut, în principal, că au fost încălcate prevederile art.261 pct. 5 Cod de procedură civilă, în sensul că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Hotărârea judecătorească constituie o puternică garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție și oferă o posibilitatea unui cerc larg de persoane de a cunoaște conținutul motivelor ce au determinat pronunțarea unei anumite hotărâri judecătorești .
Tocmai de aceea, considerentele sau motivele de fapt și de drept reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătorești și tocmai de aceea lipsa acestora atrage casarea hotărârii .
În acest context, instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut prin acțiune și asupra mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părți, dar aceasta nu înseamnă că instanța trebuie să răspundă și la toate argumentele folosite de părți .
Ori, în această situație se află argumentarea instanței de apel, care deși succintă, totuși aceasta este clară și precisă, având putere de convingere, arătând că adresa prin care . din eroare a introdus în circuitul bancar un bilet la ordin fără acoperire și cu data plății nu poate constitui suport legal pentru a dispune anularea incidentului de plată, în condițiile în care veridicitatea informației trimisă la Centrala Incidentelor de Plăți nu se referă la raporturile fundamentale dintre trăgător și beneficiar, ci la aspecte ce țin numai de condițiile de formă ale operațiunii de plată .
Recurenta insistă pe faptul că nu a invocat nici un moment culpa băncii pentru efectuarea acestei înregistrări, dar și faptul că a probat că înregistrarea s-a făcut ca urmare a culpei ., care a introdus din eroare biletul la ordin spre decontare, iar în spiritul art. 6 din CEDO titularul de cont trebuie să aibă dreptul să-și demonstreze lipsa de culpă .
Totuși, este adevărat că în Regulament nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze situația introducerii din eroare de către beneficiarul unui bilet la ordin, fără să existe în cont suma disponibilă la data când biletul la ordin trebuia achitat, însă exigențele pieței bancare implică mai multă diligență din partea titularului de cont în privința verificării bonității și seriozității partenerului comercial .
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art. 312 C.pr. civ., va respinge recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta . SRL, cu sediul în Petroșani, ..N., jud.Hunedoara, împotriva deciziei nr. 20 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. –Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. D.-SUCURSALA D., cu sediul în C.,.. 1 BIS, jud. D., B. D.-AGENȚIA CRAIOVIȚA, cu sediul în C., ., ., jud. D. și ., cu sediul în București, .. 6A, sector 2.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2014.
Președinte, A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, C. P. |
Grefier, D. M. |
D.M. 20 Ianuarie 2014
Red. R.M. / 2 ex.
Tehnored. M.D. / 31.01.2014
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 89/2014. Curtea de... → |
|---|
