Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 89/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 89/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 4888/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 157/2014
Ședința publică de la 02 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte D. L.
Judecător A. C.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă E. E. SRL împotriva sentinței nr.89 din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. O., pentru apelanta reclamantă și avocat G. A., pentru intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat.
Avocat G. A., pentru intimata pârâtă, depune note scrise însoțite de înscrisuri și învederează instanței că înțelege să invoce excepția lipsei de obiect a cererii raportat la faptul soluționării în primă instanță a cererii având ca obiect anulare hotărâre A.. Depune extras ECRIS cu privire la soluția pronunțată, fapt confirmat de către apărătorul apelantei reclamante.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Avocat G. A., pentru intimata pârâtă, învederează lipsa obiectului apelului, motivat de faptul că acțiunea în anulare s-a soluționat și în raport de dispozițiile art.997 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit căruia că ordonanța președințială se va putea admite până la momentul când se va soluționa pe fond cauza.
Avocat O. O., pentru apelanta reclamantă, solicită respingerea acestei excepții, întrucât sentința prin care s-a dispus anularea hotărârii A. nu este definitivă.
Avocat G. A., pentru intimata pârâtă, precizează că în ordonanță se solicită suspendarea până la soluționarea fondului.
Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Cu privire la apel, avocat O. O., pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, întrucât sunt îndeplinite condițiile de urgență, hotărârea A. a cărei nulitate s-a solicitat nefiind adoptată cu respectarea cerințelor de cvorum impuse de actul constitutiv. În ceea ce privește aparența fondului, precizează că instanța de fond putea observa motivele de nelegalitate ale hotărârii A.. Învederează că prima convocare a adunării generale a asociaților este lovită de nulitate, întrucât încalcă prevederile art.10.3 din actul constitutiv, astfel încât nelegalitatea primei convocări atrage nelegalitatea celorlalte două. Precizează că pe ordinea de zi a fost introdus un nou punct, deși nu exista acordul unanim al asociaților și subscrisa a votat împotrivă. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat G. A., pentru intimata pârâtă, solicită respingerea apelului și precizează că instanța de fond în mod corect a reținut că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii. Învederează că a făcut dovada că apelanta a refuzat să își numească un nou administrator în societate de la data când a fost revocat. Cu privire la aparența dreptului,apreciază că instanța de fond a respins în mod corect neîndeplinirea acestei condiții, întrucât hotărârea A. a fost luată cu respectarea prevederilor actului constitutiv precum și ale Legii nr.31/1990. Faptul că aceasta nu a primit convocările nu înseamnă că convocarea este nelegală, din recipisele poștale rezultând că au fost respectate termenele procedurale. Referitor la aspectul cum că au fost introduse puncte noi pe ordinea de zi, aceasta s-a datorat faptului că în convocator exista și punctul diverse. Față de cheltuielile de judecată menționează că le va solicita pe cale separată.
Avocat O. O., pentru apelanta reclamantă, învederează că a formulat acțiunea în anulare prin care administratorul a fost revocat și solicită suspendarea hotărârii întrucât este nelegală.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele;
Prin sentința nr.89 din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii A. din data de 11.11.2013, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În legătură cu excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, întrucât cererea de chemare în judecată fiind formulată de un acționar, pentru care hotărârea este obligatorie de la data adoptării, acesta justifică un interes, potrivit art. 132 alin.1 din Legea 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv fiind obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
În ceea ce privește fondul cauzei, cum potrivit dispozițiilor art. 996 C.p.civ., în situația în care în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, aceste prevederi legale stabilesc patru condiții esențiale de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, și anume, aparenta dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce se solicita a se lua pe aceasta cale, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului prin măsura solicitată.
Urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz in parte, ea indică situațiile în care este necesară intervenția justiției pentru prevenirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara ulterior.
Urgența a fost justificată în cauză prin caracterul comercial al cererii, împiedicarea reclamantei la luarea deciziilor în societate, blocarea administrarii resurselor societății.
În analizarea acestei condiții, instanța a constatat că prin sentința 854/20.12.2013 a Tribunalului O. a fost autorizat administratorul S. A. M. să efectueze în numele societății, plăți curente ale societății, până la soluționarea definitivă a dosarului_, respectiv până la data de 28.01.2014, după cum rezultă din extrasul de pe portalul instanțelor. Prin urmare, în perioada 20.12._14 efectuarea plăților de către pârâta s-a realizat în baza hotărârii judecătorești executorii.
Motivul privind caracterul comercial al cererii nu poate justifica această condiție de admisibilitate, care presupune invocarea unor fapte concrete și care în desfășurarea lor produc în mod efectiv prejudiciile a căror înlăturare nu poate aștepta finalizarea pe fond a procesului, ceea ce exclude ab inițio orice prejudicii eventuale și ipotetice.
Împrejurarea că numitul M. D. a fost revocat din funcția de administrator nu presupune că reclamanta, în calitate de acționar, nu mai poate participa la ședințele societății sau că nu mai poate să își exprime poziția cu privire la problemele ce se dezbat.
De asemenea, faptul că M. D. nu mai exercită atribuțiile funcției de administrator, nu poate duce la concluzia că celalalt administrator își îndeplinește atribuțiile contrar actului constitutiv sau legii, în lipsa unor precizări pertinente, probate, ale reclamantei în acest sens.
Prima instanță a mai arătat că, deși neîndeplinirea în cauză a condiției urgenței luării măsurii suspendării executării hotărârilor atacate este suficientă pentru respingerea unei astfel de cereri, condițiile privind admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială pe temeiul art. 996 Cod procedură civilă trebuind a fi îndeplinite cumulativ, examinarea condiției aparenței dreptului, invocată de reclamantă, conduce înspre aceeași soluție.
În cazul acestei proceduri speciale, instanța nu poate cerceta fondul dreptului disputat între părți, fiind învestită să cerceteze doar aparența acestui drept.
Justificarea aparentei dreptului reprezintă o condiție esențiala pentru ca orice măsura provizorie dispusa pe cale de ordonanța președințiala sa fie conforma cu dispozițiile legale.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe motive de nelegalitate a hotărârii A., aceleași ca și cele pentru care a solicitat anularea aceleiași hotărâri, acestea putând fi analizate de instanță pe calea ordonanței președințiale doar în măsura în care reprezintă motive de nelegalitate evidente în adoptarea hotărârii A. a cărei nulitate se cere, de natură să provoace o serioasă îndoială în privința executării sale.
În legătură cu motivul referitor la convocarea reclamantei la cele trei ședințe și nerespectarea termenului de 10 zile pentru convocare, instanța reține că aceasta a fost convocată la toate cele trei ședințe, la sediul său precum și la domiciliul administratorul M. D. (f.158-169)- care a semnat confirmarea de primire pentru prima ședință și a participat la ședința din data de 11.11.2013 iar pe de altă parte, nerespectarea termenului de 10 zile nu duce la nulitatea expresă a hotărârii. Prin urmare, nulitatea fiind virtuală, revine reclamantei sarcina de a proba vătămarea produsă, vătămare care trebuie să fie evidentă pentru a putea fi analizată pe calea ordonanței președințiale, ori reclamanta nu a invocat o asemenea vătămare, cum ar fi imposibilitatea de a participa la ședințe din cauza nerespectării termenului.
De asemenea, faptul că aceste convocări s-au efectuat și la domiciliul reprezentantului reclamantei, M. D., care are și calitatea de administrator al pârâtei, nu reprezintă un motiv de nelegalitate vădită.
Aceeași motivare se impune și în legătură cu mandatul asociatului D. A., instanța constatând că o asemenea împuternicire există, forma și conținutul mandatului urmând a fi analizate in cadrul acțiunii în anulare.
În ceea ce privește motivele legate de introducerea unui nou punct pe ordinea de zi în privința căruia nu a existat acordul unanim al asociaților prezenți sau la conflictul de interese, acestea țin de fondul cauzei și ele vor putea fi analizate numai de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a hotărârii A.G.A.
Prima instanță a concluzionat astfel în sensul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, aceasta fiind astfel respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 14 februarie 2014 reclamanta ..
În motivele de apel depuse la data de 12 martie 2014, aceasta a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de suspendare pe cale de ordonanță președințială a efectelor hotărârii A. a . din data de 11.11.2013, considerând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii sale.
În ceea ce privește condiția urgentei, apelanta a arătat că măsura cerută are un caracter urgent, deoarece executarea hotărârii A. din data de 11.11.2013 este de natură să producă un prejudiciu iremediabil subscrisei, care poate fi preîntâmpinat doar prin ordonarea de către instanță a măsurii suspendării executării hotărârii până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acesteia, prejudiciul rezultând în principal din faptul că pârâta se folosește de adoptarea acestei hotărârii pentru a bloca implicarea sa în administrarea resurselor societății și pentru a o împiedica să participe la luarea deciziilor în societate.
S-a mai arătat că, urmare a admiterii de către instanța judecătorească a cererii privind autorizarea d-nei A. M. S. să facă plați în numele și pe seama societății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect cerere intervenție registrul comerțului, prejudiciul invocat este unul efectiv, în prezent efectuarea de plați în numele societății făcându-se în mod arbitrar de către unul dintre administratorii societății, deși actul constitutiv prevede semnătura conjunctă a ambilor administratori, acționându-se astfel abuziv.
Caracterul vremelnic rezidă în faptul că măsura ce urmează a fi dispusă de instanța este provizorie, până la data soluționării acțiunii pe fond vizând anularea Hotărârii Adunării Generale a . din data de 11.11.2013, aflată pe rolul Tribunalului O. - dosar nr._ .
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, s-a învederat că în mod greșit a apreciat instanța de fond faptul că ar antama fondul acțiunii în anulare dacă ar reține, în urma verificării formale impuse de această procedură specială, că hotărârea A. din data de 11.11.2013 a fost adoptată în condiții de nelegalitate.
S-a arătat că a solicitat instanței de fond să pipăie fondul efectuând o verificare sumară a aparenței de legalitate, și din această perspectivă trebuia să se verifice lipsurile aparente, fățișe (lipsa legalei convocări, lipsa mandatului, luarea unei hotărâri asupra unui punct ce nu se afla pe ordinea de zi) ce afectează modul de adoptare a hotărârilor a căror suspendare o solicită.
Analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate și în cuprinsul acțiunii în anulare nu nesocotește cerința neprejudecării fondului, întrucât, instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare nu este ținuta în nici un fel de concluziile reținute în soluționarea cererii de suspendare formulate pe calea ordonanței președințiale.
În raport de cele menționate mai sus, instanța de fond putea să analizeze criticile formulate și, fără a prejudeca fondul, putea stabili faptul că aparența dreptului este în favoarea subscrisei.
Cu privire la cerința aparentei dreptului, apelanta a menționat că aceasta este în favoarea sa, hotărârea A. din data de 11.11.2013 fiind lovită de nulitate absolută, pentru faptul nelegalei sale convocări, fiind, în acest sens încălcate atât dispozițiile art. 195 din Legea societăților 31/1990, cât și prevederile actului constitutiv cu privire la modul în care se face convocarea A..
De asemenea, apelanta a arătat că hotărârea A. din data de 11.11.2013 nu a fost adoptată cu respectarea cerințelor de cvorum impuse de actul constitutiv, părțile prezente hotărând și cu privire la adoptarea un punct ce nu se afla pe ordinea de zi, votul asupra punctului nou introdus pe ordinea de zi fiind nul absolut și atrăgând după sine nulitatea hotărârii adoptate.
Un alt motiv de nulitate invocat ar fi acela al lipsei validității mandatului acordat domnului D. S. de către asociatul D. A., acesta necuprinzând nicio referire sau enumerare a ordinii de zi a ședinței și cu atât mai puțin votul mandatarului în materiile aflate pe ordinea de zi a ședinței din data de 11.11.2013, dar și acela al nerespectării prevederilor legale privind conflictul de interese în luarea hotărârii atacate în raport de relația de rudenie existentă între administratorul Societății și cei doi asociați persoane fizice, respectiv soțul și mama administratorului (D. S. si I. F.).
În drept apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 466,470 și 999 N.C.pr.civ., precum și toate normele invocate în cuprinsul motivelor de apel.
În temeiul art. 411 Noul Cod de procedură civilă, apelantul a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă.
La data de 02 aprilie 2014, intimata pârâtă a depus la dosar note scrise, solicitând în cuprinsul acestora respingerea apelului, instanța de fond apreciind în mod corect asupra neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
La același termen, intimata pârâtă a invocat excepția lipsei de obiect a cererii raportat la faptul soluționării în primă instanță a cererii având ca obiect anulare hotărâre A., excepție pe care Curtea a pus-o în discuția părților, acordând cuvântul părților asupra excepției invocate și fondului apelului.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, raportat la faptul soluționării în primă instanță a cererii având ca obiect anularea hotărârii A. din 11.11.2013, Curtea reține că, potrivit 982 alin.2 N.C.pr.civ., măsurile dispuse pe cale de ordonanță președințială produc efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Soluționarea asupra fondului nu se realizează doar în primă instanță, atât timp cât, potrivit art. 470 N.C.pr.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Prin urmare, soluționarea asupra fondului presupune nu doar judecarea cererii principale, în raport de care se formulează ordonanța președințială, în primă instanță, ci și soluționarea acesteia în apel, interpretarea coroborată a dispozițiilor legale sus-menționate ducând la concluzia că o măsură dispusă pe cale de ordonanță președințială produce efecte până la momentul soluționării definitive a litigiului principal purtând asupra fondului dreptului dedus judecății.
Curtea consideră, drept consecință că, deși cererea având ca obiect anularea hotărârii A. din 11.11.2013 s-a soluționat în primă instanță, atât timp cât această sentință dată în primă instanță nu a rămas definitivă, cererea de ordonanță președințială prezintă obiect, excepția lipsei de obiect invocată de către intimata pârâtă fiind astfel nefondată.
Referitor la legalitatea și temeinicia sentinței apelate, raportat la dispozițiile art. 982 N.C.pr.civ și art. 470 și urm. N.C.pr.civ., Curtea reține că admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială este condiționată de îndeplinirea condițiilor impuse prin art. 982 Noul Cod de Procedură Civilă: urgență, vremelnicie, neprejudecarea fondului, dar stabilirea aparenței de drept în favoarea reclamantului.
Față de momentul promovării cererii și statuării de către instanța de fond asupra îndeplinirii acestor condiții, Curtea constată că singura circumstanță ce a suferit modificări este aceea a pronunțării de către instanța de fond asupra cererii de anulare a hotărârii A. ale cărei efecte s-au solicitat a fi suspendate pe cale de ordonanță președințială.
În raport de soluția dată de prima instanță, soluție ce nu este definitivă în prezent, Curtea constată că măsura luată prin această hotărâre, aceea a anulării hotărârii A. din 11.11.2013, pare a fi de natură să creeze o aparență de drept în favoarea apelantei reclamante.
Cu toate acestea, aprecierea primei instanțe cu privire la neîndeplinirea condiției urgenței în luarea măsurii solicitate este corectă.
Potrivit art. 982 N.C.pr.civ., urgență există atunci când se impune păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Apelanta reclamantă nu a dovedit existența faptică a niciuneia dintre circumstanțele sus-menționate pentru a dovedi urgența promovării cererii, criticile sale privind aceste aspecte fiind nefondate.
Astfel, drepturile recunoscute de lege acesteia în calitate de acționar al intimatei pârâte nu sunt cu nimic afectate de măsurile luate prin hotărârea A. contestată, după cum buna funcționare a societății al cărei acționar este nu este periclitată, atât timp cât administrarea acesteia este asigurată, iar printr-o hotărâre judecătorească s-au stabilit limitele în care administratorul rămas în funcție poate acționa.
În aceste condiții, cum nu se poate identifica un drept al apelantei periclitat prin executarea hotărârii A. din 11.11.2013 și cum un prejudiciu efectiv nu rezultă din faptul continuării activității societății prin administrarea sa de către o singură persoană, limitele de acțiune ale acesteia fiind clar stabilite prin hotărâre judecătorească, Curtea consideră că prezenta cerere de ordonanță președințială nu este justificată prin prisma existenței unui caracter urgent al său.
Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială fiind condiționată de întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 982 N.C.pr.civ., Curtea apreciază că neîndeplinirea condiției urgenței în promovarea cererii face ca analiza celorlalte condiții de admisibilitate, ca și a criticilor vizând modul de interpretare a primei instanțe cu privire la acestea, să nu mai fie necesară, sentința apelată fiind astfel legală și temeinică în ceea ce privește concluzia instanței de fond în sensul inadmisibilității cererii.
În consecință, față de cele mai-sus dezvoltate și în raport de dispozițiile art. 480 N.C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul apel, acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de obiect ca nefondată.
Respinge apelul formulat de apelanta reclamanta . împotriva sentinței nr.89 din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. | |
GREFIER, C. B. |
C.B. 04 Aprilie 2014
Red. jud. A. C.
Tehnored. A.F.
4 ex./ 04 aprilie 2014
| ← Anulare incident plată. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel... | Opoziţie. Sentința nr. 2/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
