Opoziţie. Sentința nr. 2/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 14005/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 186/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Președinte D. L.
Judecător A. R.
Grefier A. C. F.
Pe rol, judecarea apelului formulat de către reclamanta D. - A. C., împotriva sentinței nr.2/2013 din 14 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială și de C. Administrativ, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și N. L., având ca obiect opoziție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant, prin consilier juridic F. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termen și că a fost depusă întâmpinare, prin serviciul de registratură al Curții, din partea intimaților pârâți . și N. L.
Constatând că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic F. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată. Arată că art. 202 din Legea 31/1990 consacră măsuri de precauție pe care legea le stabilește în favoarea unor creditori care s-ar dovedi prejudiciați prin transmiterea părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată către persoane străine, iar instanța de fond a încălcat dispoz. alin. 2 și 3 ale acestui articol, care nu condiționează admisibilitatea cererii de opoziție de atragerea răspunderii civile a asociatului care își cedează părțile sociale și, implicit, de întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, ci doar de dovedirea unui prejudiciu. Precizează că D. D. deține calitatea de creditor al societății, cu o creanță de de_ lei, așa cum rezultă din Certificatul de atestare fiscală nr. DJ_/03.10.2013, iar transmiterea părților sociale către o persoană din afara societății a fost făcută cu vătămarea intereselor sale, fapt de natură a dovedi temeinicia opoziției formulate.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele;
Prin sentința nr.2/2013 din 14 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială și de C. Administrativ, în dosarul nr._, s-a respins opoziția formulată de reclamanta D.G.F.P. D., în contradictoriu cu pârâții . și N. L., județul D., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 2 din 13.09.2013 a asociatului unic al . C., publicată în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 5085/30.09.2013, pârâta N. L. a hotărât cesiunea către numita G. G. a celor 20 de părți sociale deținute, iar la momentul acestei operațiuni, societatea figura ca debitor al D.G.F.P. D. cu suma de_ lei, așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală.
S-a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 202 din Legea 31/1990 consacră măsuri de precauție, pe care legea le stabilește în favoarea unor creditori care s-ar dovedi prejudiciați prin transmiterea părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată către persoane străine, măsuri preventive justificate prin caracterul intuitu personae al acestei societăți, menite să permită creditorilor care dovedesc un prejudiciu să obțină satisfacerea creanței lor.
Instanța a apreciat că asemenea măsuri, al căror efect poate fi acela al transformării unei obligații societare într-o obligație personală stabilită în sarcina asociaților cedenți, nu pot fi dispuse decât în urma dovedirii îndeplinirii unor condiții, iar în contextul în care răspunderea astfel antrenată a asociaților cedenți este o răspundere civilă delictuală, admisibilitatea opoziției este condiționată de reținea în sarcina acestora a săvârșirii unei fapte ilicite – transmiterea părților sociale în condiții nestatutare și nelegale, producerea unui prejudiciu pentru creditorul titular al cererii de opoziție, stabilirea unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției în săvârșirea faptei ilicite, proba îndeplinirii acestor condiții revenind creditorului titular al opoziției.
Relativ la faptul îndeplinirii în cauză a acestor condiții, instanța a constatat că transmiterea părților sociale deținute de pârâta N. L. către numita G. G. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 202 din Legea 31/1990, hotărârea asociaților fiind luată cu îndeplinirea majorității cerută de lege, fapt ce a determinat instanța să aprecieze că pârâtul - asociat cedent nu a săvârșit vreo faptă ilicită.
Nici cerința existenței unui prejudiciu s-a apreciat că nu a fost dovedită, existența unei creanțe asupra patrimoniului societății pârâte și faptul că asociatul a înțeles să cedeze părțile sociale deținute în cadrul societății neechivalând cu existența unui efect negativ direct, cert și actual asupra patrimoniului creditoarei.
Un asemenea prejudiciu s-a considerat că ar putea fi reținut doar în cazul în care ar fi probată intenția pârâtului cedent, chiar indirectă, de a se sustrage pe sine și bunurile societății urmăririi creditorului, probă ce nu a fost făcută în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel oponenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia, susținând că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art.202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora D. C., în calitate de creditor prejudiciat prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale poate formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige, după caz, societatea sau asociații, la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze acțiunile.
De asemenea, apelanta a invocat că cesiunea părților sociale de către persoane care dețin calitatea de asociat și administrator, anterior achitării datoriei în cuantum de 34.824 lei, este de natură să creeze riscuri pentru încasarea creanței bugetare, fiind afectat caracterul intuitu personae al societății. Creditoarea a susținut, totodată, că legiuitorul a stabilit obligativitatea transmiterii hotărârii adunării asociaților către direcțiile generale ale finanțelor publice tocmai pentru că este evident că cesionarea părților sociale se face cu vătămarea intereselor sale.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a analizat cauza prin prisma dispozițiilor art. 61 alin.(1) din Legea nr.31/1990, potrivit cărora creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat.
Sistemul român de drept este guvernat de principiul libertății de circulație a bunurilor aflate în circuitul civil, libertate limitată doar de ordinea publică, de normele juridice imperative și de regulile de conviețuire socială.
Conform acestui principiu, cesiunea de părți sociale este liberă, nefiind îngrădită decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de norma prohibitivă din conținutul art. 202 alin.23 din Legea 31/1990, introdus prin OUG nr.54/2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
Potrivit acestui text, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să-și cedeze părțile sociale, dispozițiile art.62 din Legea nr.31/1990 aplicându-se în mod corespunzător.
Textul, ca orice limitare a exercițiului liber al unui drept, este de strictă interpretare. Ca urmare, instanța poate obliga societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale doar dacă s-a invocat și dovedit prejudiciul produs prin transmiterea părților sociale, prejudiciu ce trebuie dovedit, conform prevederilor art.1169 Cod civil. Simpla susținere că există un prejudiciu, nedovedită, nu poate fi primită. Faptul că legiuitorul a prevăzut obligația de comunicare a hotărârii adunării asociaților către direcțiile generale ale finanțelor publice nu echivalează cu instituirea unei prezumții de fraudă și nici nu atrage admiterea automată, nedovedită, a opoziției creditorului bugetar, creanțele putând fi recuperate și după transmiterea părților sociale, de la aceeași persoană juridică debitoare, care are același patrimoniu ca și înainte de cesiune.
Așadar, creditorul nu este prejudiciat automat prin cesiune, ci doar dacă, odată cu transmiterea părților sociale, are loc și o altă modificare a persoanei juridice, cum ar fi diminuarea patrimoniului sau dacă există alte suspiciuni cu privire la crearea ori mărirea stării de insolvabilitate a societății debitoare ca urmare a cesiunii.
În speță, nu s-au invocat motive concrete pentru care creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. consideră că cesiunea a 19 din cele 20 de părți sociale, consemnată în Decizia nr.2 din 05.09.2013 a asociatului unic al . C. face dificilă ori chiar imposibilă recuperarea creanței sale.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamanta D. - A. C., cu sediul în C., ..2, jud.D., împotriva sentinței nr.2/2013 din 14 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Comercială și de C. Administrativ, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ., cu sediul în C., ., jud.D. și N. L., cu sediul în C., ..15, ., ., având ca obiect opoziție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE, D. L. | JUDECĂTOR, A. R. | |
GREFIER, A. C. F. |
A.F. 16 Aprilie 2014
Red. DL/15.05.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 89/2014. Curtea de... | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 548/2014.... → |
|---|
