Constatare nulitate act. Sentința nr. 1098/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1098/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 10240/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 143/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.
Judecător D. L.
Grefier A. C. F.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta . împotriva sentinței nr.1098 din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . și . ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 martie 2014, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie – când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2014, dată la care, în aceeași componență, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1098 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții . și . lipsită de interes.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea . este lipsită de interes.
Astfel, acțiunile sunt de principiu titluri negociabile. Ele incorporează o valoare și pot fi transmise în condițiile cererii și ofertei, caracterul negociabil al acțiunilor fiind ceea ce distinge societățile pe acțiuni de alte tipuri de societăți. Acțiunile emise de . SA, admise la tranzacționare, sunt liber transferabile.
Spre deosebire de piața primară, unde valorile mobilare circulă de la emitent la investitor, în piața secundară acestea circulă între investitori, care au în orice moment posibilitatea de a negocia acțiunile și obligațiunile deținute în portofoliu, de a cumpăra noi valori mobiliare.
Din momentul în care . SA a fost calificată drept societate "cotată" pe o piață organizată, ea nu mai face parte din societățile de tip închis, astfel încât acțiunile ei nu mai pot fi tranzacționate decât pe bursa de valori. Actele constitutive ale unei societății deschise nu pot conține clauze sau prevederi care să limiteze libera transferabilitate a valorilor mobiliare emise de aceasta.
În speță, reclamanta nu a emis vreun ordin de cumpărare de acțiuni emise de . SA, astfel că dobândirea acestora de către . nu are de ce să o prejudicieze. Pe de altă parte, nefiind acționar al pârâtei . nu are calitatea de a pune în discuție decizia sa de a înstrăina acțiunile pe care le deține la . SA.
Având în vedere cele arătate, instanța a considerat că reclamanta nu are un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în anularea tranzacției încheiate de pârâte, motiv pentru care a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 20 decembrie 2013, reclamanta ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând ca instanța de control judiciar să admită apelul, să anuleze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe în vederea evocării fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 C.proc.civ., întrucât, în mod greșit a respins prima instanța acțiunea ca lipsită de interes soluționând, astfel, procesul fără a intra în judecata fondului.
A susținut că prima instanța a reținut în mod greșit, însușindu-și interpretarea intimatei-pârâte ., că, față de specificul pieței de capital, „actele constitutive ale unei societăți deschise nu pot conține clauze sau prevederi care să limiteze libera transferabilitate a valorilor mobiliare emise de aceasta", acțiunea este lipsită de interes, soluție ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii în raport de cerințele art. 261 alin 1 pct. 5 C.proc.civ.
Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, a învederat că se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; în jurisprudența CEDO reținându-se constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”.
A solicitat să se constate că la pronunțarea sentinței apelate prima instanța nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de reclamantă, considerentele hotărârii reprezentând o preluare a apărărilor pârâtei T. C. SA și nicidecum o expunere a argumentelor care au format convingerea instanței în sensul hotărârii apelate, situație în care este evident că, ceea ce legiuitorul a numit „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței” nu se regăsesc în considerentele sentinței apelate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța de apel.
A susținut că apărările formulate de către T. C., preluate în motivare de prima instanța, nu puteau conduce la respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru lipsa interesului, ci pe fondul ei, in măsura în care ar fi fost găsite întemeiate.
Sub acest aspect, a învederat că argumentele reținute de prima instanță vizează însuși fondul dreptului dedus judecații, problemă distinctă de analiza condițiilor formale de exercitare a acțiunii în raport de care s-a respins acțiunea pe cale de excepție că, practic, prin apărările formulate de T. C., reținute de prima instanță în motivarea hotărârii, s-a tins la combaterea temeiurilor de fapt și de drept ce au stat la baza pretenției deduse judecații, fiind contestate dispozițiile legale pe care acestea se sprijină.
Prima instanță nu putea statua, în opinia apelantei, în ce măsură actele constitutive ar conține clauze sau prevederi care să limiteze libera transferabilitate a valorilor mobiliare emise de o societate decât în măsura în care ar fi realizat o judecată asupra fondului, cu luarea în considerare a tuturor susținerilor părților și a probelor administrate în cauză, din perspectiva cărora să lămurească întreaga situație de fapt și cadrul legal aplicabil în speță.
Raționamentul primei instanțe de a respinge ca lipsită de interes acțiunea, motivat pe interpretarea și aplicarea prevederilor pieței de capital prioritar față de aplicarea normelor dreptului comun, în speță Legea nr. 31/1990 raportat Ia prevederile actelor constitutive încălcate prin realizarea transferului fraudulos de acțiuni, a considerat că este greșit, întrucât aceste aspecte vizează însuși fondul dreptului dedus judecații, iar nu interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, s-a criticat reținerea primei instanțe potrivit căreia, neavând calitatea de acționar al pârâtei S. SA, apelanta nu avea calitatea de a pune în discuție decizia acesteia de a înstrăina acțiunile pe care le deține la . SA.
A apreciat că este greșită soluția de respingere a acțiunii ca lipsită de interes, prin raportare la calitatea persoanei care a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri sau acțiuni, noțiuni procedurale, care din punctul de vedere al apelantei nu se confundă, atât cerința interesului, cât si a calității procesuale având existență de sine stătătoare.
Faptul că prima instanța a rămas în pronunțare pe excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de către pârâta T. C., nefiind pusă în discuția pârtilor și cu atât mai puțin reținuta de prima instanța calitatea apelantei de a solicita instanței nulitatea operațiunilor de vânzare-cumpărare.
Chiar dacă s-ar admite că nu are calitatea de a solicita nulitatea operațiunilor de vânzare-cumpărare efectuate de . nu are calitatea de acționar al acestei societăți, a solicitat să se constate că, în calitate de acționar al societății emitente, . SA, are interesul în promovarea acțiunii, cu atât mai mult cu cât acțiunea este întemeiată pe motive de nulitate absolută (cauza ilicită și frauda la lege), iar nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, inclusiv de alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic contestat, dar care au un interes în anularea lui.
În privința interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, a solicitat să se constate că este legitim, personal, născut și actual, având în vedere următoarele argumente:
. are calitatea de acționar al societății emitente . SA, în cadrul căreia deținea majoritatea, împreună cu pârâta S. SA înainte de vânzarea pachetului de acțiuni către T. C., S. deținea un procent de 54,025% din capitalul social al TERRA ESTIVAL 2002 SA, diminuat ulterior efectuării tranzacțiilor frauduloase la un procent de 35%. Pachetul de acțiuni de 18,84% a fost vândut de S. SA, prin reprezentanți nelegal aleși, către T. C. SA, societate controlată de Certinvest SRL și M. I., în condițiile în care, până la efectuarea acestei tranzacții, cei doi acționari ai Clăbucet Estival 2002 SA, respectiv Certinvest SRL și M. I., dețineau împreuna doar 40% din capitalul social al TERRA ESTIVAL 2002 SA (deci sub pragul de cvorum prevăzut de actul constitutiv al societății).
Cum, după efectuarea acestor vânzări de acțiuni, majoritatea în cadrul societății emitente este deținută de către M. I., Certinvest SRL (societate controlata 100% de M. I.) și T. C. (controlată tot de M. I.), situație în care E. D. a pierdut majoritatea deținută împreună cu S. SA în cadrul TERRA ESTIVAL 2002 SA, este dovedit interesul său de a acționa și de a obține anularea operațiunilor de vânzare-cumpărare acțiuni realizate în mod fraudulos și în dauna celorlalți acționari ai Clăbucet Estival.
Sub acest aspect, a solicitat să fie avute în vedere susținerile sale detaliate în cuprinsul cererii introductive, prin care a arătat că în cadrul Terra Estival 2002 SA exista de mult timp două tabere de acționari cu interese diferite și poziții ireconciliabile, pe de o parte, acționarii M. loan si Certinvest SRL, iar pe de alta parte, acționarii S. SA si E. D. SA.
În continuarea motivării cererii de apel, a mai arătat că, începând cu anul 2010, cu prilejul adunărilor generale ale TERRA ESTIVAL 2002 SA, s-au adoptat în mod constant, în cadrul acelorași ședințe A., două rânduri de hotărâri A., cu conținut total contradictoriu, respectiv o hotărâre A. adoptată de S. SA și E. D. și o alta hotărâre A. adoptată de Certinvest si M. I., în calitate de acționar direct-indirect (M. I. participând în presupusa calitate de acționar indirect doar pentru a crea aparența realizării cvorumului cerut de lege și actul constitutiv al TERRA ESTIVAL 2002 SA ). A precizat că orice hotărâre A. adoptată de M. loan, în așa-zisa calitate de acționar indirect, a fost anulată irevocabil de către instanțele de judecată și că, în acest context, transferurile de acțiuni de la S. SA la T. C. s-au făcut în frauda intereselor acționarilor S. SA, dar și E. D. SA, întrucât apelanta a pierdut, împreună cu S. SA, dreptul de decizie în cadrul TERRA ESTIVAL 2002 SA .
Apelanta a învederat, totodată, că, în cadrul adunărilor generale ale Terra Estival 2002 SA a avut mereu aceeași poziție cu fostul acționar majoritar S. SA, total opusă intereselor acționarilor M. I. și Certinvest SRL, care au dorit întotdeauna preluarea nelegală a controlului societății Terra Estival 2002 SA, prin revocarea actualelor consilii de administrație și numirea unor persoane străine de activitatea societății, dar loiale numitului M. I., astfel încât este determinat, legitim, născut și actual interesul E. D. de a anula transferurile frauduloase de acțiuni, din moment ce i-a fost încălcat dreptul de preferința la dobândirea acțiunilor, drept expres prevăzut de art. 11 al Actului constitutiv al Terra Estival 2002 SA.
A susținut că datorită faptului că i s-a încălcat dreptul de preferință la dobândirea acțiunilor Terra Estival 2002 SA, i-a fost lezat dreptul de acționar al acestei societăți, respectiv de a-și spori patrimoniul cu acțiunile oferite spre vânzare de S. SA, întrucât, în măsura în care ar fi avut posibilitatea de a-și exercita dreptul de preferința, în mod evident, și-ar fi mărit participația la capitalul social al Terra Estival 2002 SA și și-ar fi păstrat poziția majoritară.
A precizat că este justificat interesul promovării acestei acțiuni, în condițiile în care o eventuală constatare a nulității absolute a operațiunilor de vânzare-cumpărare a acțiunilor înstrăinate fraudulos ar determina o întoarcere a acestora în patrimoniul . prezent legal reprezentat printr-un consiliu de administrație legitim, altul decât cel care a decis vânzarea acțiunilor, situație în care apelanta ar redobândi poziția majoritară în cadrul . SA. În măsura în care . actuala conducere, ar decide vânzarea unor acțiuni, a susținut că are interesul de a-și exercita dreptul de preferință la dobândirea acestora, pentru a-și consolida poziția în cadrul TERRA ESTIVAL.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.02.2014, intimata pârâtă . a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat apelul, întemeiată pe lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care a angajat societatea la încheierea contractului de asistență juridică și excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante.
Pe fondul apelului, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, motivând că prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei de interes a . în formularea cererii de chemare în judecată, în speță nefiind îndeplinite condițiile necesare pentru justificarea unui interes.
A arătat că hotărârea primei instanțe este corect motivată, fiind surprinse în mod judicios argumentele care relevă vădita lipsă de interes a apelantei în formularea cererii de chemare în judecată, faptul că interesul nu îndeplinește condiția de a fi personal și direct, născut, actual și legitim. A susținut că argumentele invocate în vederea încercării dovedirii unui pretins interes legitim, personal, născut și actual reprezintă afirmații referitoare la istoricul litigiilor privind grupul de societăți și acuzații nefondate referitoare la persoane terțe de prezenta cauză, ce exced cadrului prezentului apel, neputând fi avute în vedere de instanța de judecată.
În dezvoltarea excepției lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat apelul și cererea de chemare în judecată, întemeiată pe lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care a reprezentat societatea la încheierea contractului de asistență juridică, a susținut că apelul, la fel ca și cererea de chemare în judecată, este formulat de către S.C. E. D. S.A., prin reprezentant convențional S.C.A. D. și Asociații, iar formularea cererii de chemare în judecată și, ulterior, a apelului de către reprezentantul convențional presupune existența unui mandat valabil acordat acestuia prin intermediul unui contract de asistență juridică, iar pentru a fi valabil, este necesar ca acest mandat să fi fost dat de către persoanele care au calitatea de reprezentanți legali ai societății, în speță, ai S.C. E. D. S.A. Cât privește calitatea de administrator al S.C. E. D. S.A., a arătat că a fost deținută de S.C. Vitalias Prod S.R.L, care nu mai este în prezent administrator.
A invocat dispoz. art. 15312 alin. (1) din Legea 31/1990, conform cărora „durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului și ai consiliului de supraveghere, este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4 ani. Ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se prevede altfel" și a învederat că întrucâtdatele existente la Oficiul Național al Registrului Comerțului atestă faptul că ultima numire a S.C. Vitalias Prod S.R.L. a fost făcută la data de 09.12.2005, pentru o durată de 4 ani, mandatul a expirat în data de 09.12.2009.
A precizat că mandatul acesteia nu a fost prelungit, iar S.C. Vitalias Prod S.R.L. nu mai are în prezent calitatea de a reprezenta în mod legal societatea. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.10.2012, a arătat că, în mod evident, la momentul încheierii contractului de asistență juridică, S.C. Vitalias Prod S.R.L. nu mai avea calitatea de reprezentant legal al S.C. E. D. S.A., consecința acestui aspect fiind și lipsa calității de reprezentant convențional a semnatarului apelului, respectiv S.C.A. D. și Asociații.
În dezvoltarea excepției lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante, a invocat doctrina de specialitate, care a reținut că, în privința reclamantului, trebuie să se constate că este titularul dreptului generat de raportul juridic dedus judecății, ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiției, iar în privința pârâtului trebuie verificat, pornind de la același raport juridic supus cercetării instanței, dacă el este obligat în acel raport.
A susținut, în acest sens, că din moment ce apelanta-reclamantă este terț față de operațiunile de vânzare-cumpărare de acțiuni, încheiate la data de 31.08.2012, respectiv 05.09.2012, cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute, aplicarea principiului res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest conduce la concluzia că aceasta nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză. A învederat că apelanta-reclamantă nu a fost parte la aceste operațiuni, iar operațiunile respective nu au fost de natură a-i afecta niciun drept sau interes legitim.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, a susținut că nu există un raport între intimată sau S. SA și apelanta-reclamantă, aceasta neavând niciun drept izvorât din tranzacțiile efectuate pe piața de capital ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, tranzacții care s-au efectuat pe piața de capital, în conformitate cu prescripțiile legale care o guvernează, că S. S.A. are un drept de dispoziție asupra acțiunilor pe care le deține, a acționat în interesul exclusiv al societății și că este datoare să justifice deciziile sale de afaceri.
De asemenea, a arătat că apelanta-reclamantă nu-i poate opune propriile decizii de afaceri, că nu are nicio obligație de a răspunde în fața E. D. S.A, că pretinsele motive invocate de partea potrivnică pot fi catalogate ca fiind cel mult motive de nulitate relativă, iar nu absolută.
Caracterul relativ al nulităților pretinse de apelanta-reclamantă a susținut că este evident întrucât sunt invocate aspecte ce țin exclusiv de interese particulare: un pretins drept de preferință; încălcarea Statutului T. C. (încălcarea unor contracte); frauda la lege (art. 1237 NCC). Cât privește primele două motive, a apreciat că nu pot fi considerate prevederi ce ocrotesc interese generale (obștești), ci dimpotrivă pot fi considerate ca ocrotind, în cel mai bun caz, interese particulare.
În sprijinul susținerilor cu privire la caracterul relativ al motivelor de nulitate invocate de apelanta-reclamantă a arătat că stau și prevederile art. 1252 NCC, prin care este stabilit, cu titlu de principiu, că ,, În cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil" și a arătat că în condițiile în care motivele invocate de apelanta-reclamantă nu pot fi circumscrise în sfera de reglementare a art. 1250 NCC („Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general"), în mod automat orice pretinsă neregulă ar putea fi sancționată cu nulitatea relativă.
În ceea ce privește pretinsa fraudare a legii, a susținut că acest motiv este vădit lipsit de incidență în cauză, întrucât fraudarea legii, astfel cum este reglementată de art. 1237 NCC, vizează o altă ipoteză decât cea care se regăsește în prezenta cauză („cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme imperative”), că din moment ce acest pretins motiv de nulitate este invocat fără niciun suport faptic, fiind străin de prezenta cauză, apelanta-reclamantă nu poate demonstra calitatea sa procesuală activă.
A invocat prevederile art. 1246 NCC care stabilesc că „prin acordul părților nu pot fi instituite și nici suprimate cauze de nulitate. Orice convenție sau clauză contrară este considerată nescrisă; subliniind că apelanta-reclamantă nu are calitatea de acționar al . sau al pârâtei ., prin urmare, terț față de actele constitutive ale acestora, astfel încât, în conformitate cu principiul relativității, nu are calitate procesuală să invoce încălcări ale actelor constitutive în discuție.
A precizat că și dacă ad absurdum s-ar ajunge la concluzia că motivele invocate de apelanta-reclamantă nu sunt unele de nulitate relativă, apelanta-reclamantă nu are calitate procesuală activă, deoarece nu este parte în raportul juridic dedus judecății. A arătat că în doctrina recentă, s-a afirmat clar și elocvent că ,,sfera subiectelor de drept care pot formula acțiunea în anulabilitate este formată din: părțile contractante, succesorii universali sau cu titlu universal (cu excepția acțiunilor personale), reprezentanții persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă (ocrotitorul legal, autoritatea tutelară precum și Ministerul Public), creditorii chirografari ai părților (dar nu prin exercitarea unui drept propriu, ca în cazul nulității absolute, ci prin intermediul acțiunii oblice și cu verificarea domeniului său de aplicare)", susținând că, din moment ce apelanta-reclamantă nu are niciuna dintre calitățile enumerate mai sus, se impune admiterea excepției, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pe fondul apelului, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, prima instanță admițând în mod corect excepția lipsei de interes a . în formularea cererii de chemare în judecată, în speță, nefiind îndeplinite condițiile necesare pentru justificarea unui interes
Cu titlu prealabil, în vederea clarificării cadrului procesual, a subliniat că pretinsele argumente prin intermediul cărora apelanta încearcă să demonstreze pretinsa netemeinicie și nelegalitate a sentinței apelate reprezintă, în realitate, argumente ce țin de fondul cererii de chemare în judecată, ce nu pot face obiectul apelului, de vreme ce apelul are ca obiect doar soluția dată excepției lipsei de interes, că apelanta nu poate supune spre judecată instanței de apel, omisso medio, argumentele invocate pe fondul cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, având în vedere că cererea a fost soluționată fără să fie evocat fondul.
A precizat însă că a formulat apărările corespunzătoare prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, că litigiul trebuie privit în mod individual, fiind un litigiu de sine stătător, astfel încât nu au relevanță afirmațiile apelantei legate de nenumărate alte litigii soluționate de-a lungul timpului între societățile din cadrul grupului de societăți deținut de frații M. ori de istoricul acestui grup de societăți și nici susținerile la adresa unor persoane fizice care au calitatea de terți față de prezenta cauză.
A susținut că, din analiza sentinței apelate, rezultă că prima instanță a argumentat incidența excepției ce a dus la respingerea cererii de chemare în judecată, constatând în mod justificat neîndeplinirea condițiilor interesului în prezenta cauză.
Lipsa unui interes al . este neîndoielnică, fiind evidențiată de împrejurările cauzei; argumentele invocate de apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată în vederea dovedirii pretinsului interes, relevă tocmai lipsa acestuia; argumentele . confirmă corectitudinea soluției primei instanțe, care a analizat argumentele părților reținând motivat, în funcție de acestea, precum și de împrejurările cauzei, lipsa interesului apelantei-reclamante în formularea cererii.
A arătat că apelanta nu poate justifica niciun interes material și cu atât mai puțin moral în formularea cererii, de vreme ce operațiunile a căror nulitate se solicită a fi constatată nu afectează sub nicio formă drepturile sau interesele sale, este terț față de operațiunile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, iar o eventuală admitere a cererii de chemare în judecată nu i-ar aduce niciun folos.
A susținut neîndeplinirea condițiilor cumulative ale interesului și, implicit, temeinicia și legalitatea sentinței apelate, invocând următoarele:
Contrar susținerilor apelantei, aceasta nu poate justifica un interes personal și direct în formularea cererii de chemare în judecată. Cerința existenței unui interes personal și direct presupune ca folosul practic să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe adversarul său. Interesul trebuie să fie unul personal și nu unul general sau să aparțină altei persoane decât reclamantul.
După cum s-a precizat în doctrină, cerința interesului de a fi direct, subliniază faptul că o persoană nu poate apăra dreptul unei alte persoane.
În speță, apelanta își justifică pretinsul interes prin raportare fie la
interesul Terra Estival SA, fie la interesul . prin raportare la un
eventual interes al altor persoane, ceea ce relevă în mod clar lipsa unui interes
personal și direct.
După cum arata chiar apelanta, eventuala anulare a tranzacțiilor efectuate pe piața de capital, imposibilă de altfel, nu ar aduce un folos pentru E. D., acțiunile urmând a se reîntoarce în patrimoniul S. SA și nu al E. D. SA, astfel încât, în privința reclamanților nu există niciun folos practic ca urmare a nulității actului.
În acest context, a învederat că apare ca vădit neîntemeiată afirmația apelantei potrivit căreia interesul său în promovarea acțiunii există întrucât cererea de chemare în judecată este întemeiată pe presupuse motive de nulitate absolută, ce pot fi invocate de oricine are interes, inclusiv de persoane care nu au participat la încheierea actului juridic contestat, dar care au interes în anularea lui.
A precizat că, deși acest aspect ține de fondul cauzei, pretinsele cauze de nulitate absolută despre care vorbește apelanta sunt inexistente, fiind cel mult cauze de nulitate relativă, pe care apelanta, în calitate de terț față de operațiunile atacate, nu le poate invoca și că afirmația apelantei este un nonsens, întrucât, după cum arată chiar ea, interesul este necesar a fi justificat și de cel care invocă o pretinsă nulitate absolută, în sensul că eventuala constatare a nulității trebuie să îi profite, iar, în speță, o eventuală constatare a nulității nu îi aduce apelantei vreun beneficiu.
De asemenea, dorința apelantei de a-și arăta nemulțumirea față de tranzacțiile efectuate de societatea listată la care este acționar minoritar a susținut că nu poate justifica un interes în formularea unei cereri în constatarea pretinsei nulități a tranzacțiilor cu acțiunile acelei societăți și că s-a reținut în mod corect că dorința de a elimina concurența unei societăți nu poate fonda o cerere în anulare .
Afirmațiile apelantei referitoare la o pretinsă majoritate pe care ar redobândi-o în mod personal în cadrul Terra Estival a apreciat că sunt înșelătoare, fiind vorba, în realitate, de majoritatea pe care ar redobândi-o S. SA și nu E. D., acționar minoritar.
Referitor la condiția interesului de a fi născut și actual, a arătat că nu este îndeplinită în speță, că apelanta nu poate justifica un interes născut și actual folosindu-se în susținerile sale de pretinse interese eventuale și indirecte, că apelanta E. D. SA nu a suferit niciun prejudiciu în urma tranzacțiilor efectuate pe piața de capital și nu i-a lezat în niciun fel drepturile.
A precizat că: apelanta este acționar minoritar la Terra Estival SA., deținând acțiuni ce reprezintă 1,148% din capitalul social al acestei societăți listate, ale cărei acțiuni sunt libere la tranzacționare pe piața de capital. D. fiind faptul că orice investitor poate cumpăra acțiuni ale societății emitente, a susținut că reclamanta nu poate invoca niciun prejudiciu izvorât din tranzacționarea acțiunilor, acest lucru fiind un nonsens prin raportare la specificitatea pieței de capital și la principiile care o guvernează; instanța de fond a reținut în mod corect că acțiunile emise de Terra Estival 2002 SA, admise la tranzacționare, sunt liber transferabile, că spre deosebire de piața primară, unde valorile mobiliare circulă de la emitent la investitor, în piața secundară acestea circulă între investitori.
Inițierea acestui demers în justiție de către E. D. S.A. a considerat că este cu atât mai absurd cu cât, prin vânzarea acțiunilor, nu s-a modificat participarea apelantei-reclamante la capitalul social, acțiunile societății emitente Terra Estival SA au fost tranzacționate în mod liber pe piața pe care este listată, participarea apelantei la capitalul social a rămas neschimbată, oricine ar fi putut să cumpere acțiunile Terra Estival SA. A învederat că prima instanță a constatat în mod corect că apelanta-reclamantă nu are interes în cauză cu privire la operațiunile desfășurate și nu i-a fost încălcat niciun drept ca urmare a efectuării tranzacțiilor.
În ceea ce privește pretinsul drept de preferință, reglementat de Legea 31/1990 și izvorât din actul constitutiv inițial al ., pe care îl invocă apelanta, a precizat că nu caracterizează societățile listate, că, față de trăsăturile pieței de capital și legislația specială care o reglementează, apelanta-reclamantă nu poate invoca un drept de preferință la cumpărarea acțiunilor, acest drept existând doar în cazurile expres prevăzute de legislația piețeide capital, respectiv: majorarea capitalului social și convertibilitatea obligațiunilor în acțiuni, orice limitare convențională a dreptului de dispoziție asupra acțiunilor rămânând fără efect în cazul societăților listate.
A arătat că în speță nu a fost vorba despre o majorare de capital social, astfel încât să existe pericolul diluării participațiilor apelantei-reclamante în cadrul emitentei, ci doar despre tranzacționarea acțiunilor existente ale acesteia, că scopul respectării unui drept de preferință al acționarilor deja existenți în societatea listată la subscrierea noilor acțiuni emise în cadrul majorării de capital este tocmai acela al conservării drepturilor acestora, iar apelantei nu i-au fost afectate drepturile prin tranzacționarea acțiunilor societății emitente . la care esteacționar minoritar.
Prin urmare, având în vedere că societatea emitentă nu a realizat o majorare de capital social sau o convertibilitate de obligațiuni în acțiuni, a susținut că nu există niciun drept de preferință al apelantei-reclamante la cumpărarea acțiunilor ., că din momentul listării societății, acțiunile acesteia se tranzacționează în mod liber pe piața de capital, pe baza ordinelor de cumpărare și de vânzare emise de investitori, nefiind aplicabil dreptul de preferință specific societăților închise.
A mai arătat că într-adevăr, prin actul constitutiv/statut, acționarii unei societăți comerciale pot să prevadă anumite limitări ale dreptului de proprietate asupra acțiunilor, că aceste restricții pot avea eficiență îndeosebi în societățile închise, întrucât, în societățile admise la tranzacționare, regulile pieței de capital împiedică orice restrângere a dreptului de dispoziție, dar și a celorlalte atribute ale dreptului de proprietate, în afara celor expres prevăzute de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Referitor la neîndeplinirea condiției interesului de a fi legitim, a susținut următoarele:
Prin demersul său în justiție, apelanta-reclamantă E. D. săvârșește, în realitate, un abuz de minoritate, interzis atât de legislația pieței de capital, cât și de legea societăților comerciale.
Astfel, potrivit art. 210 din Legea 297/2004- (1) Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora. (2) Deținătorii valorilor mobiliare trebuie să își exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate.”
În mod cu totul abuziv și lipsit de interes, apelanta-reclamantă a inițiat un demers în justiție în vederea anulării unor operațiuni pe piața de capital, numai cu scopul de a perturba activitatea societății.
De asemenea, potrivit art. 1361 din Legea 31/1990, acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari, iar art. 136 consacră în mod expres cele două limite ale asociaților: buna-credință și promovarea intereselor societății.
A susținut că: apelanta-reclamantă încalcă în mod flagrant ambele limite menționate, acționează contrar principiilor care guvernează piața de capital, fără a justifica vreun interes, opunându-se unei operațiuni specifice societății în care este acționar minoritar tocmai în vederea prejudicierii persoanelor implicate în tranzacțiile respective, abuzul de minoritate săvârșit de apelantă este evident, impunându-se cenzurarea acestei atitudini de către instanța de judecată; în calitate de acționar al unei societăți listate, E. D. nu se poate opune tranzacțiilor efectuate pe piața de capital în legătură cu acțiunile societății emitente, are dreptul de a cumpăra orice acțiuni tranzacționate pe piață, dar nu poate nega dreptul altor investitori de a cumpăra acțiunile tranzacționate pe piață, în speță, acțiunile societății emitente la care E. D. este acționar minoritar. Faptul că E. D. ar fi vrut să cumpere acțiunile, nu justifică interesul său de a solicita constatarea nulității absolute a acestor tranzacții.
Având în vedere argumentele prezentate, a arătat că, în speță, condiția existenței unui scop legitim nu este îndeplinită, că exercitarea unui drept procedural fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de drept ce trebuie sancționat astfel cum impune art. 723 alin. (2) C. proc. civ.
Argumentele apelantei invocate în vederea încercării dovedirii unui pretins interes legitim, personal, născut și actual reprezentând afirmații referitoare la istoricul litigiilor privind grupul de societăți și acuzații nefondate referitoare la persoane terțe de prezenta cauză, a apreciat că exced cadrului prezentului apel, neputând fi avute în vedere de instanța de judecată.
La termenul din 19 martie 2014, Curtea a pus în discuția părților excepțiile invocate de către intimată prin întâmpinare, acordând cuvântul părților asupra acestora și asupra apelului formulat.
În temeiul prevederilor art.137 alin.1 C.pr. civ., analizând cu prioritate excepțiile lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat apelul și cererea de chemare în judecată, întemeiată pe lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care a reprezentat societatea la încheierea contractului de asistență juridică, precum și excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante, Curtea urmează a le respinge, date fiind următoarele considerente:
Excepția lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată, întemeiată pe lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care a angajat societatea la încheierea contractului de asistență juridică, a fost invocată de . întâmpinarea depusă în dosarul nr._/215/2012 al Judecătoriei C..
În motivarea excepției, s-a susținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către S.C. E. D. S.A., prin reprezentant convențional S.C.A. D. și Asociații, că formularea cererii de chemare în judecată de către reprezentantul convențional presupune existența unui mandat valabil acordat acestuia prin intermediul unui contract de asistență juridică, iar, pentru a fi valabil, este necesar ca acest mandat să fi fost dat de către persoanele care au calitatea de reprezentanți legali ai societății, în speță, ai S.C. E. D. S.A. Cât privește calitatea de administrator al S.C. E. D. S.A., a arătat că a fost deținută de S.C. Vitalias Prod S.R.L.
A invocat dispoz. art. 15312 alin. (1) din Legea 31/1990, conform cărora „durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului și ai consiliului de supraveghere, este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4 ani. Ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se prevede altfel" și a învederat că, întrucâtdatele existente la Oficiul Național al Registrului Comerțului atestă faptul că ultima numire a S.C. Vitalias Prod S.R.L. a fost făcută la data de 09.12.2005, pentru o durată de 4 ani, mandatul a expirat în data de 09.12.2009.
A precizat că mandatul acesteia nu a fost prelungit, astfel încât S.C. Vitalias Prod S.R.L. nu mai are în prezent calitatea de a reprezenta în mod legal societatea. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.10.2012, a arătat că, în mod evident, la momentul încheierii contractului de asistență juridică, S.C. Vitalias Prod S.R.L. nu mai avea calitatea de reprezentant legal al S.C. E. D. S.A., consecința acestui aspect fiind și lipsa calității de reprezentant convențional a semnatarului apelului, respectiv S.C.A. D. și Asociații
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 05.12.2012, în dosarul nr._/215/2012 al Judecătoriei C., împotriva căreia nu s-a exercitat nicio cale de atac, excepția a fost respinsă.
În condițiile în care nu s-a declarat nicio cale de împotriva acestei încheieri, Curtea apreciază că intimata nu mai poate invoca în apelul părții adverse excepția lipsei calității de reprezentant convențional a persoanei care a semnat apelul, întemeiată pe excepția lipsei calității de reprezentant legal a persoanei care a angajat societatea la încheierea contractului de asistență juridică, asupra căreia, astfel cum rezultă din încheierea menționată anterior, instanța de fond s-a pronunțat pentru a justifica respingerea celor două cereri.
De altfel, din analiza certificatului de furnizare informații nr._/30.09.2013, emis de ORC de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 79-80 din dosarul nr._ al Tribunalului D.), nu rezultă că după expirarea mandatului administratorului S.C. Vitalias Prod SRL (09.12.2009) a fost numit un nou administrator/reprezentant al societății, deci că s-a schimbat starea de fapt avută în vedere de către instanța de fond la data respingerii excepției calității de reprezentant.
Potrivit art.15319 din Legea nr. 31/1990, mandatul administratorului . este valabil până la revocarea lui, prin desemnarea unui nou administrator sau, după caz, a unui președinte al CA și a înregistrării acestei schimbări în Registrul Comerțului. Totodată, din același certificat de furnizare informații rezultă că . este reprezentată prin V. M..
La data de 17.03.2014, intimata reclamantă a depus o adresă prin care V. M., în calitate de Director General al ., a confirmat expres mandatul acordat societății de avocatură SCA D. & ASOCIAȚII pentru a reprezenta interesele societății în dosarele nr._ și nr._/63/2013, precum și faptul că, la data de 02.12.2012, între ., reprezentată prin M. V., în calitate de Director General și SCA D. & ASOCIAȚII s-a încheiat un contract de asistență juridică – cadru, având ca obiect și acordarea de servicii de asistență și reprezentare juridică în legătură cu dosarele nr._ (dosar inițial_/215/2012) și_/63/2013 (dosar inițial_/215/2012) pentru toate fazele procesuale.
În acest sens, Curtea apreciază, în concordanță cu cele statuate prin încheierea de ședință din 05.12.2012 dată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, încheiere împotriva căreia nu s-a formulat nicio cale de atac, că, de vreme ce reprezentantul legal al administratorului a confirmat mandatul acordat reprezentantului convențional, excepția lipsei calității de reprezentant convențional a SCA D. & ASOCIAȚII este neîntemeiată.
De altfel, faptul că această acțiune nu ar reprezenta voința societară s-a considerat că este lipsit de relevanță, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să impună necesitatea existenței acordului acționarilor materializat într-o hotărâre A. la promovarea fiecărei acțiuni în justiție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante, Curtea reține că justificarea calității procesuale active presupune stabilirea unei identități între persoana ce formulează cererea de chemare în judecată și persoana titulară a dreptului dedus judecății. De asemenea, în cazul unor cereri vizând protecția unor interese generale, legea recunoaște calitate procesuală activă oricărei persoane ce justifică un interes.
În prezenta cauză, apelanta reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic, invocând în susținerea cererii sale mai multe cauze de nulitate: încălcarea dreptului său de preferință la achiziționarea de acțiuni aparținând . SA, încălcarea statutului . a statutului ., existența unei cauze ilicite a operațiunilor de vânzare-cumpărare acțiuni ale emitentului . SA și fraudarea legii în realizarea acestor operațiuni.
Față de aceste multiple cauze de nulitate invocate, Curtea consideră că frauda la lege și cauza ilicită reprezentând cauze de nulitate absolută ce pot fi invocate de către orice persoană, urmărind ocrotirea unui interes general, susținerea lor în cuprinsul cererii introductive conferă apelantei reclamante calitate procesuală activă, în acest sens fiind, de altfel, si dispozițiile Noului cod civil reglementând regimul juridic al nulității absolute.
Calificarea celorlalte cauze de nulitate invocate ca fiind relative sau absolute nu este de natură să o lipsească pe aceasta de calitate procesuală activă, atât timp cât, printre acestea, sunt identificate cauze de nulitate absolută ce îi conferă această calitate.
De altfel, chiar și în condițiile în care unele dintre cauzele invocate ar fi relative, justificarea unui interes personal, legitim, născut și actual față de acestea i-ar conferi apelantei calitate procesuală activă, cele două condiții de exercitare a acțiunii civile fiind strâns legate una de cealaltă.
Cu privire la cerința justificării acestui interes, analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel și în raport de dispozițiile art.295 și urm. Cpr.civ, Curtea reține următoarele:
Interesul exercitării unei acțiuni civile reprezintă folosul practic urmărit prin exercitarea oricăreia dintre formele procedurale ale acesteia. Pentru ca interesul să existe, acesta trebuie sa fie legitim, născut și actual, direct și personal.
Se reține astfel că în prezenta cauză apelanta reclamantă urmărește constatarea nulității absolute a unor operațiuni de vânzare-cumpărare de acțiuni aparținând unei societăți comerciale al cărei acționar, e adevărat minoritar, aceasta este.
În raport de acest obiect al cererii, este evident că folosul practic pe care apelanta îl urmărește este reîntoarcerea în patrimoniul societății emitente a acțiunilor înstrăinate și reluarea operațiunilor de vânzare, cu respectarea normelor legale reglementând posibilitatea înstrăinării, norme cu privire la care apelanta pretinde că ar fi fost încălcate.
Un asemenea folos practic este legitim. Din modalitatea în care obiectul cererii introductive a fost formulat rezultă legătura clară dintre pretenția formulată – nulitatea unor acte juridice și interesul reclamantei – reluarea operațiunilor de vânzare-cumpărare.
De asemenea, interesul indicat este născut și actual. În lipsa exercitării prezentului demers procedural, reclamanta s-ar lipsi de posibilitatea valorificării unor drepturi procedurale pe care le pretinde – dreptul de preferință la dobândirea de acțiuni, și ar crea posibilitatea suferirii unui prejudiciu, prin schimbarea structurii acționariatului în cadrul societății . SA.
Mai mult chiar, interesul este personal și direct, întrucât ceea ce apelanta reclamantă urmărește prin promovarea cererii introductive o vizează în mod direct, efectele eventualei constatări a nulității absolute a actelor juridice contestate profitându-i acesteia.
Curtea constată, așadar, că prin acțiunea civilă formulată, apelanta reclamantă a justificat un interes.
De altfel, prin sentința apelată, instanța de fond, deși a concluzionat în sensul lipsei de interes al reclamantei, a analizat în considerentele hotărârii sale fondul operațiunilor de vânzare-cumpărare de acțiuni, concluzionând în sensul realizării lor cu respectarea condițiilor de tranzacționare a acțiunilor pe bursa de valori.
Este, prin urmare, fondată critica apelantei în sensul neanalizării de către instanța de fond a argumentelor sale privind justificarea interesului promovării cererii, modalitatea efectivă de realizare a operațiunilor contestate constituind, de fapt, o analiză a fondului pretențiilor deduse judecății.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 295 C.pr.civ., Curtea apreciază că prima instanță a aplicat greșit normele legale apreciind asupra lipsei interesului apelantei reclamante în promovarea prezentei cereri.
D. consecință, constatându-se că soluționarea pe cale de excepție a litigiului este eronată, față de dispozițiile art. 297 C.pr.civ., Curtea urmează ca, admițând prezentul apel, să anuleze sentința apelată și, față de cererea expresă a apelantei, să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, aceasta urmând a proceda la analiza fondului raporturilor juridice deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile lipsei calității de reprezentant și lipsei calității procesuale active invocate de intimata . ca nefondate.
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă ., cu sediul în Oradea, .-16, jud. Bihor, împotriva sentinței nr.1098 din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ., cu sediul în Oradea, .-2, jud. Bihor și . sediul în C., ..65, jud. D., având ca obiect constatare nulitate act.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014.
Pentru judecător A. C., semnează Președinte Curtea de Apel C., M. C. | Judecător, D. L. | |
Grefier, A. C. F. |
A.F. 26 Martie 2014
Red. jud. A. C. / 5 ex.
Jud. fond L. M.
| ← Cereri în baza OUG 116/2009. Sentința nr. 518/2014. Curtea de... | Radiere. Sentința nr. 1076/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
