Pretenţii. Hotărâre din 05-03-2014, Curtea de Apel CRAIOVA

Contractul de asigurare pentru incendiu și alte calamități . nr._ încheiat între societatea apelantă, în calitate de Asigurător și societatea reclamantă, în calitate de asigurată este guvernat de principiul libertății contractuale. Astfel, prin contractul dintre părți, mai exact în condițiile generale de asigurare este stabilită conduita părților, cu drepturile și obligațiile pe care trebuie să le respecte, precum și excluderile generale de la acordarea despăgubirilor. Dosarul de daună a fost refuzat în temeiul art. 6.3 (excluderi) și art. 9.4 lit. d (neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către asigurat), din condiții. Polița de asigurare reprezintă o garanție a asiguratului că va primi despăgubirea la producerea evenimentului asigurat, numai dacă sunt respectate condițiile de asigurare. Cum în prezenta cauza despăgubirea excede clauzelor contractuale, apelanta nu a achitat indemnizația de despăgubire și a comunicat aceasta asiguratei.

Astfel, polița de asigurare nu acoperă răspunderea pentru daunele suferite de bunurile asigurate ca urmare a viciilor de execuție sau proiectare a imobilelor asigurate, un astfel ce risc nefiind enumerat în condițiile generale de asigurare, apelanta în mod just refuzând acordarea de despăgubiri, art. 6.3 din Condițiile de asigurare privind polița de incendiu și alte calamități precizând faptul că " nu se acorda indemnizație pentru daunele cauzate direct sau indirect de: „. defecte sau erori existente la data intrării în vigoare a poliței, de care Asiguratul sau reprezentanții săi au avut cunoștință.".

Apelanta a considerat astfel că incidența articolului 6.3 este atrasă de faptul că viciile de execuție ale construcțiilor erau evidente, mai mult, prin execuția construcțiilor fără un diriginte de șantier, reclamanta și-a asumat calitatea proastă a lucrărilor. Asigurata nu a prezentat nici proiectul structurii de rezistență și nici proiectul de autorizare, fiind incidente dispozițiile art. 9.4 lit. d) din Condiții potrivit cărora “în cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul este obligat:... să pună la dispoziția Asiguratorului toate actele întocmite de organele competente precum și cele necesare pentru verificarea existenței bunurilor și o valorii lor în vederea stabilirii dreptului de indemnizare (registre contabile, facturi etc. cerute de G. A. S.A. sau de experți ori împuterniciți ai acestuia)", metodologia prevăzând faptul că execuția trebuie să aibă la baza proiectul tehnic avizat de verificator atestat de MLPAT.

A treia critică pe care apelanta a adus-o hotărârii instanței de fond a constat în faptul că Tribunalul D. a dat eficienta maximă la pronunțarea hotărârii rapoartelor de expertiză întocmite de experții tehnici B. si N., cu toate ca rapoarte nu sunt fără echivoc. Astfel, deși societatea apelantă a avut numit un expert parte - I. Eilade - care a formulat opinie separată la concluziile expertizelor tehnice, instanța, în mod nelegal, a înlăturat aceasta opinie.

Criticile aduse de expertul I. Eilade expertizei N. vizau următoarele aspecte: refacerea Raportului de expertiză pentru că domnul expert numit de instanță, ing. N. G., nu a analizat toate înscrisurile de la dosar și nu a ținut cont de condițiile poliței de incendiu si calamității nr._/2011; Expertul tehnic N. G., în evaluarea prejudiciului pentru cele două imobile C 1 și C 2, a introdus 22 stâlpi din profil 112 în valoare totală de 46,568 lei, iar în descrierea făcută de doamna expert ing. P. D. acești stâlpi nu apar, în final conducând la o supraevaluare a prejudiciului cu suma de 46.568 lei; Expertul tehnic N. G., în evaluarea prejudiciului pentru cele două imobile C1 si C2, a introdus în plus 485 mp de plafon suspendat în valoare totală de 18,829 lei, în final conducând la o supraevaluare a prejudiciului cu suma de 18.829 lei.

În opinia separată formulată de expertul I. E. la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B. P. au fost menționate următoarele: reclamanta trebuia să pună la dispoziția expertizei documentația tehnică a fiecărui utilaj tehnologic, iar în lipsa documentației tehnice nu se poate face o identificare corectă a componentelor care ou făcut obiectul contractului de asigurare; la inspecția efectuată în teren, la data de 11.11.2012, nu a fost identificat decât un singur utilaj care avea o plăcuță de identificare pe care scria GFQ, 800 -1200, fabricată în C.; în raportul de expertiză tehnică se afirmă că a identificată în teren mașina de lipit pungi GFQ. 1000, care era controlată de un calculator tip PANASONIC, cu toate ca la fața locului a fost prezentat un utilaj GFQ 800 -1200 și niciun calculator PANASONIC; Referitor la mașina de extrudat folie HDPE SJB 50 nu a fost identificat niciun document sau

plăcuță de identificare din care să rezulte că subansamblele prezentate de reclamantă fac obiectul expertizei dispuse de instanță.

Apelanta a mai menționat, de asemenea, că în dosarul de daună a mai fost efectuată o expertiză tehnică extrajudiciară de către expertul D. G. care a concluzionat faptul că refuzul de plată a despăgubirilor de către G. A. SA este unul întemeiat față de dispozițiile art. 6.3 si 9.4 din Condițiile de asigurare. Tribunalul D. a înlăturat concluziile acestei expertize, față de faptul că este una extrajudiciară, dar nu același lucru l-a făcut cu expertiza tot extrajudiciară a expertei P. D., dar favorabilă părții adverse.

Față de faptul că rapoartele de expertiză judiciară nu conțin concluzii clare, fără echivoc, întrucât sunt contrazise de expertul parte prin opinia separată, dar și față de faptul că acestea sunt contrazise de alt raport de expertiză extrajudiciară, văzând și dispozițiile art. 295 alin. 2 Cod procedura civilă apelanta a solicitat Curții de Apel C. sa dispună efectuarea unor noi expertize tehnice specialitatea construcții civile, industriale și agrozootehnice și specialitatea utilaj tehnologic, de către alți experți tehnici, pentru a se putea pronunța o decizie temeinic și legală.

Al patrulea motiv de apel invocat a fost acela că instanța de fond nu a reținut din suma la care a obligat apelanta pârâtă cu titlu de despăgubire ratele de primă de asigurare neachitate de reclamanta intimată.

Polița de asigurare nr._ afost încheiată cu facilitatea acordată de asigurător de plată în 12 rate a primei de asigurare, din valoarea totală a primei de asigurare de 3.415, 00 lei, fiind achitată doar suma de 2.275,00 lei.

Potrivit art. 2206 alin. (6) din Noul cod civil „Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului". Potrivit art. 10.5 din condițiile de asigurare: „În cazul în care, la data daunei, Asiguratul nu are achitată integral prima de asigurare, Asigurătorul are dreptul de a reține din indemnizația cuvenită ratele de primă datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare".

Față de recunoașterea expresă a reclamantei intimate din interogatoriu referitoare la neplata integrală a primei de asigurare, precum și în lumina dispozițiilor legale enunțate, instanța trebuia sa rețină din despăgubire suma de 1140 lei, reprezentând rate de prima de asigurare neachitate.

A cincea critica invocată a vizat faptul că motivarea Tribunalului D. pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este una netemeinică si nelegală.

După cum se poate observa în polița de Incendiu si alte calamități nr. I_, încheiată între . și ..R.L. se menționează faptul că: "Toate drepturile ce decurg din prezente poliță se cesionează în favoarea O. I. M.M."

Prin cesionarea tuturor drepturilor decurgând din polița de asigurare, reclamanta și-a pierdut calitatea procesuală activă, titularul dreptului de a solicita și a primi despăgubiri devenind cesionarul care a preluat poziția procesuală a cedentului. În acest sens, ar rezulta o stipulație pentru altul, terțul beneficiar fiind O.I.M.M, drepturile născute din acest contract fiind în patrimoniul terțului beneficiar, iar acesta având dreptul la acțiune directă împotriva societății de asigurare. Mai mult decât atât, prin adresele din data de 14.02.2012, respectiv 21.03.2012, S.C. C. ., a solicitat Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice acordul în ceea ce privește realizarea plății despăgubirii, având în vedere faptul că polița de asigurare este cesionată în favoarea acestei instituții.

În consecință, s-a solicitat admiterea excepției invocate, reclamanta - intimată neavând calitatea de a sta în instanță, toate drepturile ce decurg din polița de asigurare fiind cesionate în favoarea O.I.M.M. apelanta depunând ca practică judiciară Decizia 7/2011, pronunțata de Tribunalul M. în dosarul_ și Decizia 1396/2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/95/2012.

Ultimul motiv de apel a vizat faptul că Tribunalul D. nu motivează în niciun fel respingerea cererii reconvenționale, în dispozitivul sentinței apelate regăsindu-se pronunțarea asupra acesteia în sensul respingerii sale, însă în considerente nu se motivează deloc cum s-a ajuns la această finalitate, susținerile apelantei fiind în sensul admiterii sale.

Apelanta a menționat astfel că, după producerea evenimentului din data de 13.02.2012, la solicitarea reclamantei - intimate s-au întocmit două expertize tehnice extrajudiciare de către experții tehnici P. D. si P. L.. Prima expertiză a avut ca obiectiv să stabilească valoarea daunelor produse la construcțiile proprietatea .., iar cea de a doua să stabilească valoarea daunelor produse la instalația de extrudare folie și la instalația de confecționat pungi. Ambele expertize au avut ca obiective doar stabilirea valorii daunelor, iar nu și stabilirea cauzelor care au produs avariile respective. Cu toate acestea, în mod inexplicabil, ambii experți fără a face vreo cercetare tehnică și fără a avea stabilit ca obiectiv în acest sens, trec în preambulul expertizelor la capitolul Obiective faptul că valoarea va fi calculată ca urmare a daunelor survenite în urma prăbușirii acoperișului din cauza acumulărilor de zăpada.

De aceea, apelanta a arătat că a apelat la serviciile d-lui D. G. - evaluator autorizat în domeniul imobiliar pentru a se stabili tocmai cauzele care au determinat prăbușirea acoperișului la clădirile proprietatea reclamantei S.C C. .. La data de 30.10.2012 expertul D. G. a finalizat raportul, concluzionând, în esență, că daunele s-au produs ca urmare a viciilor de construcție la edificarea clădirilor.

Față de concluziile raportului de expertiză și văzând și dispozițiile art. 1207 Noul Cod civil, apelanta a înțeles să invoce eroarea esențială ca viciu de consimțământ, solicitând tribunalului să dispună anularea contractului, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de asigurare. Conform art. 6.3 din Condițiile de asigurare, "Asigurătorul nu acordă indemnizație pentru daunele cauzate direct sau indirect de defecte sau erori existente la data intrării în vigoare a poliței, de care Asiguratul sau reprezentanții săi au avut cunoștință."Cum asigurata nu a comunicat la încheierea contractului că există anumite vicii de construcții, fapt pe care asigurătorul l-a aflat o dată cu raportul de expertiză întocmit de expert D. G., apelanta apreciază că s-a aflat în eroare la încheierea poliței de asigurare.

Conform art. 1207 alin. 1 Noul Cod civil "Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului". Eroarea este una esențiala faăa de prevederile alin. 2, pct. 2, teza a II-a Noul Cod Civil "când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat".

În astfel de condiții apelanta a solicitat instanței să dispună anularea contractului dintre părți, cu consecința ce decurge din acest lucru, respectiv punerea părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv returnarea de către reclamanta S.C. C. .. a sumei de 415.000 lei, plătită de asigurator.

În subsidiar, dacă instanța ar considera că există o eroare - viciu de consimțământ, apelanta a susținut și teza unei plăți nedatorate, apreciind că în momentul în care a fost plătită suma de 415.000 lei în dosarul de daună nu a avut cunoștință despre viciile de construcție stipulate de expertul D. în raportul său, plata sumei de mai sus fiind făcută pe 20.09.2012, anterior datei raportului de expertiză - 30.10.2012. O astfel de plată ar fi nedatorată, conform art. 1341 Noul Cod Civil potrivit căruia "Cel ce plătește fără a datora are dreptul la restituire". Chiar daca a efectuat o plat pe baza rapoartelor de expertiză inițiale, apelanta a apreciat că s-a dovedit ulterior, față de expertiza D. că nu datora suma de 415.000 lei asiguratei S.C. C. .. De asemenea, utilajele nici măcar nu s-au aflat in interiorul clădirilor asigurate. Or, potrivit contractului dintre părți aceasta a preluat în asigurare clădirile și utilajele din interiorul clădirilor asigurate, perimetrul asigurat fiind delimitat în acest mod. În raportul inspecției de risc pentru asigurarea de bunuri, document asumat de reclamanta prin semnătură și stampilă, se arată la punctul 7.1 "Descriere conținut - Utilajele și echipamente din imobilele asigurate (dacă se asigură)" utilajele care se află în interiorul clădirilor asigurate și se preiau în asigurare. În schimb, la constatarea daunei s-a observat că aceste utilaje nu erau în perimetrul asigurat așa cum s-a declarat la luarea în asigurare, ci se aflau în altă locație (clădirea 3, neasigurată).

Concluzionând, apelanta a susținut într-o prima teză să se constate existența erorii substanțiale și să se dispună anularea contractului de asigurare cu consecința repunerii părților într-o situație anterioară încheierii acestuia, iar într-o teză subsidiară, să se constate existența unei plății nedatorate și să se dispună ca reclamanta-intimată sa restituie suma de 415.000 lei.

În consecință, față de cele ce preced, apelanta a solicitat admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 1175/2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, pe care o apreciază ca fiind netemeinică șinelegală, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța de Curtea de Apel C., să se dispună: suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea apelului; admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu modificarea în tot a sentinței civile nr. 1175/2013, în sensul admiterii excepției invocate, respingerii acțiunii reclamantei - intimate C. Corn SRL, ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale.

În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 282, 280 alin. 1, 288 alin. 4 din Codul de procedură civilă, art. 2206 alin. 6, art. 1207, art. 1341 din Noul Cod Civil, art. 6.3, art. 9.4 lit. d), art. 10.5 din Contractul de asigurare dintre părți.

La data de 05 martie 2014, apelanta reclamantă a depus la dosar întâmpinare față de apelul apelantei pârâte, solicitând respingerea acestuia și apreciind că instanța de fond a stabilit în mod corect că în cauză nu poate fi vorba de o eroare esențială raportată la viciile de construcție, acestea, dacă ar fi existat, putând fi descoperite cu minime diligențe, raportul de expertiză întocmit de D. G. fiind subiectiv și extrajudiciar.

De asemenea, și critica privind interpretarea art. 6.3 din contractul de asigurare este nefondată, reprezentantul pârâtei având la dispoziție toate actele construcției și efectuând multe fotografii la data încheierii poliței de asigurare, asigurătorul fiind un profesionist cu vastă experiență pe piața asigurărilor. Faptul că instanța a omologat cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză s-a datorat faptului că acestea erau singurele probe administrate nemijlocit în cauză, cauza evenimentului fiind una simplă - stratul gros de zăpadă, vizibil cu ochiul liber, eveniment asigurat.

Apelanta reclamantă a mai arătat că nu apreciază fondată cererea privind efectuarea unei noi expertize, fiind efectuate deja două expertize la fond.

La termenul din 19 februarie 2014, Curtea a pus în vedere apelantei pârâte obligația de a face dovada consemnării unei cauțiuni în cuantum egal cu 10% din valoarea creanței deduse judecății, aceasta îndeplinindu-și această obligație la termenul din 05 martie 2014, când a fost depusă recipisa de consemnare a cauțiuni nr._/1 din 28.08.2014.

La aceeași dată, Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea apelului formulat de către apelanta reclamantă, în raport de motivele de apel formulate și de dispozițiile art. 281^2a C.pr.civ..

Analizând cu prioritate excepția invocată în ceea ce privește apelul reclamantei, în raport de dispozițiile art. 137 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Singurele critici aduse sentinței apelate de către apelanta reclamantă au vizat faptul omisiunii instanței de fond de a soluționa două dintre capetele de cerere ale acțiunii principale, respectiv cel privind obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 243.673,4 lei (echivalentul a 54.000,01 euro dobânzii) reprezentând prejudiciul cauzat de către aceasta prin nerespectarea pct. 10.10. din contractul de asigurare raportat la art. 1350 (2) C.civ. și cel privind obligarea pârâtei la plata sumei de 24.821 lei reprezentând contravaloare lucrări dezafectare, lucrări apreciate de reclamantă ca intrând în riscul asigurat, conform art. 10.8 din contractul de asigurare anexă la poliță.

Altfel spus, ceea ce reclamanta a solicitat pe calea apelului a fost completarea hotărârii apelate cu soluționarea celor două capete de cerere asupra cărora s-a învederat faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe.

Potrivit art. 281² C.pr.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs.

De asemenea, conform art. 281^2a C.pr.civ., completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281² C.pr.civ..

Curtea constată, așadar, că, în prezența unei dispoziții legale exprese ce exclude posibilitatea completării unei hotărâri într-o cale de atac precum apelul, o asemenea solicitare devine inadmisibilă.

Având în vedere și faptul că, potrivit art. 295 C.pr.civ., instanța de apel verifică stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în limitele cererii de apel, cum singurele solicitări din cuprinsul cererii de apel formulate de către apelanta reclamantă au vizat completarea sentinței apelate în sensul soluționării celor două capete de cerere asupra cărora apelanta susține că instanța de fond a omis să se pronunțe, Curtea urmează ca, apreciind fondată excepția invocată din oficiu, să respingă apelul formulat de apelanta reclamantă, acesta fiind inadmisibil.

În ceea ce privește apelul declarat de către apelanta pârâtă, Curtea, în raport de dispozițiile art.137 C.pr.civ. reglementând prioritatea analizării excepțiilor de fond sau procedură ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, apreciază oportun a analiza mai întâi critica vizând soluționarea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de către pârâtă.

Recunoașterea calității procesuale active unei părți litigante presupune stabilirea unei identități între aceasta și subiectul raportului juridic obligațional dedus judecății.

În prezenta cauză acest raport juridic obligațional derivă din contractul de asigurare - polița de asigurare nr._ din 15.12.2011.

Potrivit celor convenite de către părțile contractante, respectiv . și ., beneficiar al asigurării a fost desemnat O.I.M.M..

În această calitate, acesta este cel căruia, în cazul realizării riscului asigurat, asigurătorul urma să îi plătească indemnizația de asigurare după cum, tot datorită acestei calități de beneficiar al plății despăgubirilor datorate la intervenirea evenimentului asigurat, acesta are dreptul de a sta în instanță pentru obținerea despăgubirilor pretinse în cazul refuzului asigurătorului de a-și îndeplini voluntar această obligație. Practic, urmare a cesiunii către O.I.M.M. a tuturor drepturilor derivând din contractul de asigurare, reclamanta a pierdut nu doar dreptul la despăgubire, ci și drepturile și mijloacele procesuale recunoscute de lege pentru obținerea acesteia. Aceasta și-a păstrat însă obligațiile decurgând din contract, precum aceea de plată a primelor de asigurare.

Pentru a putea redobândi drepturile decurgând din asigurare, ar fi trebuit ca între reclamantă și beneficiara asigurării să intervină o nouă cesiune de creanță, reclamanta invocând de altfel că adresa nr._ din 24.08.2012 prin care beneficiara asigurării își exprimă acordul ca plata despăgubirii asupra căreia părțile au convenit să fie făcută direct în contul său are valoarea juridică a unei cesiuni.

Este adevărat că, urmare a producerii evenimentului asigurat și a sesizării sale de către contractantul ., asigurătorul . a deschis un dosar de daună în urma căruia au fost acordate despăgubiri în cuantum de 415.179,90 lei pentru utilajele avariate, dar faptul plății lor direct către reclamantă, iar nu către beneficiarul asigurării s-a datorat acordului exprimat de către aceasta din urmă prin adresa sus-menționată, iar nu intervenirii unei cesiuni integrale a tuturor drepturilor decurgând din asigurare.

De altfel, examinând conținutul acestui înscris, Curtea apreciază că acesta exprimă doar acordul beneficiarului asigurării ca plata despăgubirii asupra căreia părțile contractante au convenit să fie făcută direct contractantului ., iar nu și acordul ca aceasta să inițieze demersuri în justiție pentru obținerea unei despăgubiri suplimentare. În lipsa unei stipulații exprese în sensul că drepturile decurgând din asigurare revin ., simplul acord al beneficiarului asigurării ca plata unei despăgubiri parțiale să fie făcută acesteia nu reprezintă o cesiune de creanță.

Este, prin urmare, fondată critica apelantei pârâte privind greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active invocate, prin acordul exprimat prin adresa nr._ din 24.08.2012, O.I.M.M. permițând doar ca o plată să fie făcută reclamantei, iar nu ca toate drepturile decurgând din asigurare să îi revină acesteia. Chiar și în situația în care s-ar aprecia, după cum a considerat prima instanță, că promovarea prezentei cereri în instanță ar echivala cu un act de conservare din partea reclamantei, un asemenea demers judiciar nu putea fi susținut de către aceasta în lipsa unui mandat clar și expres conferit de către beneficiarul asigurării.

Prin urmare, în raport de clauzele convenite prin polița de asigurare încheiată între părți, reclamanta ar putea exercita dreptul de a chema în judecată asigurătorul doar în numele și pentru beneficiarul asigurării și doar în baza unui mandat expres și special acordat de acesta, iar nu în nume propriu, un asemenea drept nefiindu-i conferit prin contractul părților.

Nu se poate considera, totodată, că prevederea contractuală stipulând cesiunea drepturilor decurgând din asigurare ar fi lipsită de efecte datorită lipsei notificării debitorului de către cesionar, atât timp cât notificarea debitorului într-o cesiune de creanță poate fi făcută fie de cedent, fie de cesionar, iar condițiile contractului de finanțare nr.2m/140/16.12.2009 arată faptul cunoașterii sale de către toate cele trei părți contractante.

În aceste condiții, Curtea constată că reclamanta nu este titulara unui drept care să îi permită să stea în judecată în prezenta cauză în nume propriu, atât timp cât acest drept a fost cesionat O.I.M.M.. Mai mult, aceasta nu poate sta în judecată nici în calitate de reprezentant, în lipsa unui mandat special și expres care să îi confere acest drept.

În consecință, considerând că, față de situația de fapt dedusă judecății, instanța de fond a stabilit greșit asupra calității procesuale active a reclamantei, Curtea apreciază fondată critica apelantei pârâte vizând acest aspect și, în raport de dispozițiile art. 296 C.pr.civ., urmează să admită apelul apelantei pârâte și să schimbe în parte sentința apelată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamantei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, criticile vizând soluționarea fondului cererii principale urmând astfel a nu mai forma obiectul analizei instanței de control judiciar.

În ceea ce privește criticile aduse modalității de soluționare a cererii reconvenționale, Curtea reține că natura și valabilitatea raporturilor contractuale asupra cărora părțile au convenit au fost analizate de către prima instanță atât cu referire la cerere principală, cât și la cererea reconvențională, împreună, iar nu separat. Astfel, instanța de fond a statuat cu privire la condițiile încheierii acestora și natura consimțământului exprimat de către părți la momentul încheierii contractului de asigurare, fiind nefondată critica apelantei pârâtei ce vizează lipsa motivării respingerii cererii reconvenționale.

Asupra acestor statuări ale primei instanțe, Curtea consideră că în mod corect aceasta a apreciat că în cauză nu poate fi reținută incidența unei erori esențiale ca și cauză de nulitate a acordului de voință al părților.

Falsa reprezentare a realității la momentul încheierii unui contract poate constitui cauză de nulitate atunci când aceasta poartă asupra însuși obiectului acordului de voință, ipoteză ce nu se regăsește în prezenta speță, sau asupra unei calități esențiale a acestuia, calitate în lipsa căreia acordul de voință nu ar mai fi intervenit.

Existența unei clauze contractuale speciale ce include viciile de construcție printre cauzele în care se poate refuza plata indemnizației indică însă faptul că părțile au prevăzut această posibilitate, iar incidența ei nu afectează însăși valabilitatea consimțământului exprimat la momentul perfectării contractului, ci doar modalitatea de executare a acestuia. Prin urmare, eventualele vicii ale obiectului asigurării constituie, conform tocmai voinței părților, cauză de neexecutare a contractului, iar nu de nulitate a acestuia.

De asemenea, atât timp cât raporturile contractuale dintre părți sunt valabile, o plată făcută în temeiul acestora nu poate constitui o plată nedatorată. De altfel, restituirea unei prestații efectuate în temeiul unui act nul reprezintă un efect al constatării nulității, iar nu o calificare a acestei prestații ca fiind nedatorate, o plata nedatorată presupunând o inexistență din punct de vedere juridic a datoriei astfel plătite, ipoteză ce nu se regăsește în cauză, eventuala constatare și reținere ale unor vicii ale obiectului asigurat putând constitui temei al unui refuz de executare a contractului, dar nu o cauză de nulitate absolută a raporturilor contractuale și nici o plată a unui lucru nedatorat.

În consecință, Curtea apreciază că susținerile apelantei pârâte cu referire la cererea sa reconvențională au fost corect analizate de către prima instanță, consimțământul părților la încheierea contractului de asigurare fiind valabil exprimat, iar plata făcută în temeiul acestuia fiind valabilă atât timp cât acesta nu a fost constatat nul sau rezolvit.

Prin urmare, vor fi menținute dispozițiile sentinței apelate în ceea ce privește cererea reconvențională.

Referitor la cererea de suspendare a executării sentinței apelate, Curtea apreciază că, de vreme ce apelul dedus spre soluționare a fost analizat, aceasta rămâne fără obiect, măsura suspendării executării unei hotărâri nedefinitive subzistând doar până la momentul soluționării căii de atac.

Conform art. 280 C.pr.civ., Curtea va respinge, așadar, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței apelate formulată de pârâta G. A. SA.

Reținând culpă procesuală a apelantei reclamante în prezenta cale de atac, potrivit art. 274 C.pr.civ., Curtea o va obliga pe aceasta la plata către apelanta pârâtă a sumei de 4145 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta reclamanta . sentinței nr. 1175 din 10.12.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, ca inadmisibil.

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă . împotriva sentinței nr. 1175 din 10.12.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ .

Schimbă în parte sentința, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Menține dispozițiile sentinței privind cererea reconvențională.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței apelate formulată de pârâta G. A. SA.

Obligă apelanta reclamantă către apelanta pârâtă la plata sumei de 4145 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.

C.B. 06 Martie 2014

Red. jud. A. C.

Tehnored. A.F.

4 ex./ 28 martie 2014