Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1344/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1344/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 10566/95/2012
DOSARUL NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 94/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE A. R.
JUDECĂTOR R. M.
JUDECĂTOR C. P.
GREFIER D. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea . împotriva sentinței nr. 1344 din 7 octombrie 2013, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin lichidator CONSULTING COMPANY IPURL, având ca obiect acțiune în anulare în procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. N. pentru recurenta creditoare, lipsind intimata debitoare și lichidatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul arhivă recurenta creditoare a depus la dosar concluzii scrise referitoare la excepția tardivității, după care:
Avocat G. N. depune la dosar certificatul constatator nr._ emis de ORC DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ susținând că, așa cum reiese din conținutul acestuia, în perioada 31.10._13 societatea a avut sediul în ., jud. Gorj. La fila 59 din dosarul de fond există dovada petiției schimbării sediului societății, cât și dovada înștiințării lichidatorului.
Curtea respinge excepția tardivității invocate de intimatul lichidator CONSULTING COMPANY IPURL prin întâmpinare și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului:
Avocat G. N., apărător al recurentei creditoare, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea cercetărilor pe aspectele privind valorificarea bunurilor.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința nr. 1344/2013 din 07 octombrie 2013, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, s-a admis acțiunea în anulare transferuri patrimoniale formulată de reclamantul CONSULTING COMPANY IPURL, în calitate de lichidator al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtele . și .. S-a dispus anularea transferurilor patrimoniale efectuate prin facturile fiscale nr. 159, 161, 164, 165, 166, 167, 168/2011. A fost obligată dobânditoarea pârâtă . la restituirea către debitoare a bunurilor ce au făcut obiectul transferurilor patrimoniale menționate anterior, respectiv: instalație mixturi asfaltice, compresor, freză, mașină debitat, trusă set freză, polidisc, schelă tubulară oțel modulară, mașină de lipit Delta S, iar în cazul în care aceste bunuri nu mai există, a fost obligată pârâta . la plata către debitoare a valorii bunurilor de la data transferului. Totodată, a fost obligată pârâta la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 000 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din cuprinsul expertizelor efectuate în cauză, care au avut concluzii comune în ceea ce privește trei dintre cele patru obiective stabilite de judecătorul-sindic, reiese că valoarea totală a veniturilor obținute din vânzarea bunurilor menționate în cererea de chemare în judecată, raportat la luna februarie 2011, este de 82.372,79 lei, fără TVA, iar valoarea totală a cheltuielilor înregistrată cu ocazia vânzării acestora este de 125.049,08 lei, rezultând o pierdere contabilă de 42.676,29 lei.
Practic, vânzarea bunurilor menționate s-a făcut cu o pierdere pentru societatea debitoare de 42.676,29 lei, astfel încât prețul la care s-au efectuat aceste transferuri patrimoniale este mult inferior celui real al bunurilor la data transferului, fiind aplicabile prevederile art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte, expertizele au concluzionat că prestările de servicii menționate în facturile nr.0028/08.09.2011 și nr.0029/08.09.2011 emise de . nu se reflectă în obținerea de venituri de către . în perioada ulterioară emiterii celor două facturi, până la data deschiderii procedurii de faliment (12.03.2012).
De menționat este faptul că încasarea contravalorii bunurilor vândute de către debitoare s-a efectuat cu facturi fiscale pentru care s-au încasat în numerar sume de bani, conform chitanțelor atașate, dar și prin emiterea de facturi plătite de terțul cumpărător prin compensare.
Au fost analizate cele două facturi nr.0028/08.09.2011 și nr.0029/08.09.2011, emise de . și s-a concluzionat că aceste documente înregistrate în contabilitatea . și . atestă faptul că lucrările de prestări servicii au fost contractate (aspect evidențiat de contractele nr. 93/01.08.2011 în valoare de 8.867,44 lei cu TVA și nr.58/01.07.2011 în valoare de 49.000 lei cu TVA) și facturate.
De asemenea, în contabilitatea terțului au fost înregistrate cheltuieli de salarii în perioada iunie 2011- septembrie 2011, dar și consumuri de materiale pentru aceeași perioadă.
Cu toate acestea, în contabilitatea niciuneia dintre cele două societăți nu există o alocare a materialelor și manoperei pe fiecare lucrare în parte, pentru a putea exista un control asupra acestora.
Mai mult decât atât, lucrările au fost contractate și facturate de către debitoare cu beneficiarul final anterior contractării lucrărilor între cele două societăți.
Totodată, s-a mai reținut că din întreaga documentație contabilă pusă la dispoziția experților nu reiese cu claritate executarea în realitate a lucrărilor menționate în cele două facturi, atâta timp cât factura nr.0028/2011 nu are atașate documente în dovedirea prestărilor de servicii, iar situațiile de plată anexate facturii nr.0029/2011 sunt semnate doar de cele două societăți, neexistând nicio confirmare privind executarea lucrărilor de la beneficiarul acestora.
Pe de altă parte, s-a susținut că lucrările de subantrepriză au fost efectuate de către . pentru . la o valoare egală sau mai mică, deci cu profit pentru antreprenorul ., or din evidența contabilă a debitorului, respectiv balanțele de verificare pe lunile septembrie-decembrie 2011 acest gen de venituri au fost de numai 3.225,81 lei, venituri care nu au însă legătură cu lucrările care ar fi fost executate de ..
De asemenea, deși se susține că debitoarea a suportat costul acestor lucrări ce au fost executate de ., nu le-a facturat în perioada ulterioară aceste lucrări.
Din succesiunea cronologică a emiterii documentelor, s-a constatat însă că la data emiterii facturii nr. 97/09.08.2011 de către . către beneficiarul PRIMĂRIA TÂRGU JIU, lucrările ce făceau obiectul contractului încheiat cu beneficiarul erau deja executate, existând în acest sens situații de plată.
Practic, succesiunea documentelor ar fi trebuit să urmărească în primul rând executarea lucrărilor de către ., recepția lucrărilor de antreprenorul ., urmată de emiterea facturii de către subantreprenor, recepția lucrărilor de beneficiar, iar ulterior abia facturarea lucrărilor de către antreprenor.
Or, tocmai succesiunea nefirească a documentelor la care se face referire pune sub semnul incertitudinii realitatea executării lucrărilor, mai ales că, în afara unui contract și a unei situații de plată, nu există alte documente care să dovedească faptul că lucrările au fost executate de subantreprenor.
Mai mult, s-a reținut că din raportul de contraexpertiză reiese că lucrările au fost contractate și facturate de antreprenorul . cu beneficiarii finali anterior contractării lucrărilor între . și ., adică între antreprenor și subantreprenor.
Cu privire la factura nr.97/08.09.2011, în valoare de 73.493,76 lei, emisă de . către beneficiarul final al lucrărilor, PRIMĂRIA TÂRGU JIU, s-a reținut din cuprinsul raportului de contraexpertiză că lucrările nu puteau fi realizate în subantrepriză de . în baza contractului nr.58/01.07.2011 (lucrări menționate în factura nr. 0029/08.09.2011), deoarece la data încheierii contractului de subantrepriză aceste lucrări erau deja executate și recepționate de beneficiar.
S-a mai reținut în raportul de contraexpertiză că situațiile de plată care au stat la baza emiterii de către . a facturii nr. 97/08.09.2011 au fost confirmate de beneficiarul PRIMĂRIA TÂRGU JIU în luna iunie 2011, deci anterior încheierii contractului de subantrepriză.
Mai mult, în contabilitatea celor două firme, conform expertizei, nu există o alocare a materialelor și a manoperei pe fiecare lucrare în parte, simpla înregistrare de către . de consumuri de materiale și cheltuieli salariale nu poate conduce la concluzia că a executat în subantrepriză lucrările menționate în facturile nr. 0029 și 0029 din 08.09.2011, aceste cheltuieli putând avea legătură cu alte operațiuni și nu cu cele facturate de ..
De asemenea, s-a mai reținut faptul că niciunul dintre documentele care au stat la baza emiterii de . a facturilor nr. 0029 și 0029 din 08.09.2011 (situații de plată care nu poartă dată) nu este confirmat de beneficiarii lucrărilor FEDERALCOOP și PRIMĂRIA TÂRGU JIU, aceste documente fiind semnate doar de către . și ..
Se deduce din aceste aspecte reținute de expertizele efectuate în cauză faptul că, deși valorile bunurilor la data efectuării transferurilor patrimoniale au fost apropiate de cele la care s-a efectuat vânzarea efectivă, aceste operațiuni s-au realizat cu o pierdere contabilă de 42.676 lei, reprezentată de diferența dintre valoarea netă a bunurilor la data vânzării și veniturile obținute din vânzare, ceea ce înseamnă că valoarea la care au fost înstrăinate bunurile a fost mult mai mică decât valoarea cu care acestea au fost înregistrate în contabilitate.
Pe de altă parte, conform probelor științifice aflate la dosarul cauzei, prestările de servicii menționate în facturile nr. 0028 și 0029 din 08.09.2011 emise de . nu se reflectă în obținerea de venituri de către . în perioada ulterioară emiterii celor două facturi până la data deschiderii procedurii de faliment, lucru care în mod normal ar fi trebuit să se realizeze.
Din toate aceste lucruri reținute rezultă că operațiunile efectuate de . au fost realizate în perioada suspectă, de trei ani anteriori deschiderii procedurii față de debitoare, astfel cum aceasta este avută în vedere de dispozițiile art.79 din Legea nr.85/2006.
Actele înfăptuite de debitor de-a lungul perioadei suspecte sunt supuse unui statut particular destinat limitării riscurilor de păgubire a debitorului.
Astfel de acte, chiar dacă unele pot fi permise în condițiile unei activități normale, când nu se pune problema insolvenței pentru debitor, devin inacceptabile în contextul în care activitatea debitorului intră sub amenințarea stării de insolvență, cu consecința deschiderii procedurii de insolvență, fiind prejudiciabile mai ales pentru creditorii chirografari ale căror creanțe nu sunt garantate, fie sub aspectul reducerii masei bunurilor debitorului a căror contravaloare ar putea fi alocată creditorilor în contul creanțelor lor, fie în sensul că nu se mai asigură un tratament egalitar între creditorii respectivi.
Or, tocmai modalitatea în care au fost realizate aceste transferuri patrimoniale ridică suspiciuni în ceea ce privește veridicitatea și seriozitatea acestora, mai ales că înstrăinările bunurilor nu au fost făcute în cursul activității curente a debitorului, iar . nu era total străin de situația economico financiară a debitorului ., în condițiile în care administratorul social al debitoarei avea și calitatea de salariat al . (conform statelor de plată pe luna august 2011), aspect care este avut în vedere atunci când se apreciază concursul terțului la operațiunea de eludare a celorlalți creditori și de scoatere a bunurilor din patrimoniul debitoarei, în condițiile în care avea cunoștință de dificultățile financiare ale acesteia.
Pe de altă parte, modalitatea în care s-a realizat compensarea cu bunuri a datoriei subantreprenorului față de antreprenor este departe de a fi clară.
Astfel, contravaloarea bunurilor care au făcut obiectul transferurilor patrimoniale efectuate prin factura nr. 159/02.02.2011 se susține că ar fi fost plătită de . prin compensare, conform proceselor verbale de compensare nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011, iar pentru încheierea acestor două procese-verbale au fost facturate către debitoare lucrări executate conform facturilor nr. 0029 și 0029 din 08.09.2011.
Practic, în aceste condiții există numeroase suspiciuni că lucrările menționate în cele două facturi nu au fost executate în realitate, facturarea făcându-se doar în scopul înregistrării de datorii către . și ulterior compensării acestor datorii fictive cu sumele de încasat din vânzarea activelor, în sprijinul acestor concluzii stând documentele despre care s-a relatat în considerentele anterioare.
Pe de altă parte, se apreciază că înstrăinarea bunurilor mobile, făcută în perioada suspectă, nu se circumscrie noțiunii de activitate curentă a debitoarei, dacă se realizează o raportare la specificul activității debitorului, la cifra de afaceri, la tipul de contractanți cu care lucra debitorul.
Desfășurarea normală a activității curente constă în efectuarea actelor și operațiunilor obișnuite din perioada de dinaintea apariției stării de insolvență.
Astfel, prin acte încheiate în cursul activității curente a debitorului se înțelege orice acte prin care a fost derulată o activitate conformă obiectului de activitate, orice act de încasare sau plăți privitoare la activități de realizare a obiectului de activitate, precum și orice acte sau operațiuni prin care a avut loc finanțarea capitalului de lucru necesar derulării activității de zi cu zi a debitorului.
Activitatea sporadică, materializată în facturile a căror anulare s-a solicitat, precum și contextul în care acestea s-au încheiat conduc la concluzia excluderii acestora din rândul activităților obișnuite, astfel încât, fiind considerate prejudiciabile pentru debitoare și creditorii acesteia, vor fi anulate.
Consecința acestei dispoziții, conform art. 83 alin.1, este ca terțul dobânditor, ., să restituie averii debitorului bunurile transferate, sau, dacă acestea nu mai există, valoarea acestora de la data transferului efectuat de către debitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că în cauză nu s-a dovedit intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile acestora. P. urmare, nu erau incidente în cauză dispozițiile art.80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006. Nu se poate reține o diferență vădită între prestații. Chiar dacă expertizele au stabilit o pierdere contabilă de 42.676,29 lei, în condițiile în care părțile sunt libere să stabilească prețul în convențiile lor. Valoarea contabilă este, oricum, diferită de valoarea reală, de pe piață, stabilită prin cerere și ofertă. Expertizele efectuate în cauză au arătat că lucrările consemnate în facturile nr.0028/2011 și 0029/2011 au fost efectuate. . nu a înregistrat profit în urma lucrărilor efectuate la spațiul comercial din Șomănești, deoarece debitoarea a înregistrat debite din chiria de pe spațiu către beneficiarul lucrărilor, FEDERAL COOP GORJ, astfel încât sumele de bani au stins restanțele la plata chiriei. Pentru lucrările efectuate în beneficiul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI TÂRGU JIU, debitoarea a încasat prețul înainte de efectuarea lucrărilor și pentru că primăria nu a recepționat lucrările efectuate de către debitoare, a fost necesară efectuarea lucrărilor de către ., astfel încât nu s-a mai emis o altă factură. Este important că la momentul transferării bunurilor, . nu era în insolvență.
La data de 08.01.2014 intimata CONSULTING COMPANY IPURL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a recursului în raport de data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul lichidator a susținut că recurenta . a făcut plata prin modalități tipice evitării controlului de către terți a realității acestor plăți, și anume: prin plata în numerar a sumei de 27.142 lei și prin compensare a sumei de 75.000 lei. Pentru a se putea încheia procesele verbale de compensare la data de 08.09.2011, . a emis în aceeași zi facturile nr.0028 și 0029, pentru niște lucrări cu privire la care există numeroase suspiciuni că nu sunt reale, așa cum rezultă din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în cauză. Astfel, s-a stabilit că lucrările au fost contractate și facturate de către debitoare beneficiarilor anterior contractării cu subantreprenorul ., contrar succesiunii normale unei asemenea operațiuni. Situațiile de lucrări nu sunt confirmate de beneficiarul principal. Mai mult decât atât, lucrările menționate în factura 0029 erau deja recepționate de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TÂRGU JIU la data încheierii contractului de subantrepriză. Nu există în contabilitatea părților o alocare de materiale și manopere care să confirme. Prestările de servicii nu s-au reflectat în venituri pentru antreprenor. Susținerea că factura de prestări servicii nr.97/09.08.2011 ar fi fost încasată în avans de la PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TÂRGU JIU este chiar contrară prevederilor art.18.2 din contractul nr.48/14.10.2009, conform cărora achizitorul nu acordă avans executantului. Chiar în factura nr.97 se menționează „reabilitare termică bloc 17, . de lucrări anexate”, iar experții au stabilit că factura a fost emisă în baza situațiilor de plată din luna iunie 2011. Ca urmare, pretinsa subcontractare a lucrărilor s-a făcut după ce lucrările au fost deja executate. Insolvența debitoarei era la data transferurilor iminentă, așa cum rezultă din balanța de verificare pe luna ianuarie 2011. Situația financiară a debitoarei a fost cunoscută recurentei, deoarece administratorul special al debitoarei era și salariat al ., conform statului de salarii pe luna august 2011.
Curtea a respins excepția de tardivitate a recursului, reținând că, potrivit dispozițiilor art.7 alin. 31 din Legea nr.85/2006, prin excepție de la prevederile alin. 1, comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune în temeiul dispozițiilor legii insolvenței, se realizează conform Codului de procedură civilă, precum și prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Întrucât prin hotărârea atacată în cauză s-a soluționat o acțiune în anularea transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare către un terț, ., comunicarea actelor de procedură către acesta din urmă se efectuează, pe cale de excepție, conform Codului de procedură civilă.
În consecință, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii pe calea dreptului comun.
Apărarea referitoare la schimbarea sediului pârâtei pe parcursul litigiului este lipsită de relevanță, în condițiile în care, potrivit dovezii de comunicare existente la fila nr.26 din dosarul de fond, sentința nu a fost comunicată pârâtei, ci înmânată, din eroare, reclamantului lichidator CONSULTING COMPANY IPURL, astfel încât recursul declarat în cauză de . este promovat în termen.
Pe fond, examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor și apărărilor formulate, potrivit prevederilor art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Între debitoarea . și terțul . au avut loc o . transferuri patrimoniale, materializate în facturile fiscale nr.159/12.02.2011, 161/02.02.2011, 164/03.02.2011, 165/06.02.2011, 166/08.02.2011 și 167/10.02.2011.
Transferurile consemnate în facturile nr.161/02.02.2011, 164/03.02.2011, 165/06.02.2011, 166/08.02.2011 și 167/10.02.2011, în valoare de 27.142 lei, au fost achitate în numerar, iar factura nr. 159/12.02.2011 a fost plătită prin compensare cu obligațiile debitoarei către ., consemnate în facturile nr.0028/08.09.2011 și 0029/08.09.2011.
Așa cum corect a reținut judecătorul-sindic, prin transferurile atacate în cauză, s-au efectuat operațiuni comerciale în care prestația debitorului a depășit în mod vădit pe cea primită.
Bunurile transferate reprezintă: o instalație de mixturi asfaltice înstrăinată cu prețul de 60.483,88 lei ( 75.000 lei cu TVA), un compresor cu 1.000 lei, o freză cu 1.000 lei, o mașină de debitat cu 1.000 lei, o trusă de freze cu 1.000 lei, un polidisc cu 112,91 lei, o schelă tubulară de oțel de 93 mp, cu 3.906 lei și un total de 235 mp schelă tubulară de oțel cu 9.870 lei.
Prețurile cu care au fost vândute toate aceste bunuri, esențiale pentru activitatea desfășurată de debitoare, sunt disproporționate față de valoarea reală, ambele expertize întocmite la fond stabilind că prețurile obținute sunt inferioare valorii contabile, cu 46.676, 29 lei.
În analiza disproporției dintre prestații este semnificativă condiția referitoare la existența unui preț sincer și serios.
În cauză, s-a reținut în mod just că există suspiciuni cu privire la achitarea în numerar a prețurilor prevăzute în facturile 161/02.02.2011, 164/03.02.2011, 165/06.02.2011, 166/08.02.2011 și 167/10.02.2011, deoarece nu se poate verifica realitatea unor asemenea plăți.
Totodată, s-a reținut în mod corect că prețul prevăzut în factura nr.159/12.02.2011, de 75.000 lei, pentru care părțile au încheiat două procese-verbale de compensare, nu a fost stins în mod real.
Dimpotrivă, pentru a putea încheia procesele verbale de compensare la data de 08.09.2011, . a emis, în aceeași zi, facturile nr.0028 și 0029, pentru niște lucrări care nu s-au dovedit reale, așa cum rezultă din cel de al doilea raport de expertiză efectuat la fond.
Astfel, s-a stabilit că lucrările au fost contractate și facturate de către debitoare beneficiarilor anterior contractării cu subantreprenorul ., contrar succesiunii normale unei asemenea operațiuni. Situațiile de lucrări nu au fost confirmate de beneficiarul principal. Mai mult decât atât, lucrările menționate în factura 0029 erau deja recepționate de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TÂRGU JIU la data încheierii contractului de subantrepriză. Nu există în contabilitatea părților o alocare de materiale și manoperă care să confirme lucrările.
Prestările de servicii nu s-au reflectat în venituri pentru antreprenor. Susținerea că factura de prestări servicii nr.97/09.08.2011 ar fi fost încasată în avans de la PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TÂRGU JIU este chiar contrară prevederilor art.18.2 din contractul nr.48/14.10.2009, conform cărora achizitorul nu acordă avans executantului. Chiar în factura nr.97 se menționează „reabilitare termică bloc 17, . de lucrări anexate”, iar experții au stabilit că factura a fost emisă în baza situațiilor de plată din luna iunie 2011. Ca urmare, pretinsa subcontractare a lucrărilor s-a făcut după ce lucrările au fost deja executate.
Corect s-a apreciat în cauză că insolvența debitoarei era, la data transferurilor iminentă, așa cum rezultă din balanța de verificare pe luna ianuarie 2011, precum și faptul că situația financiară a debitoarei a fost cunoscută recurentei, deoarece administratorul special al debitoarei era și salariat al ., conform statului de salarii pe luna august 2011.
Întrucât aceste transferuri au avut loc în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, nulitatea operațiunii intervine în temeiul dispozițiilor art.80 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006. În consecință, nu mai are relevanță analiza cerințelor prevăzute de art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea . împotriva sentinței nr. 1344 din 7 octombrie 2013, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., prin lichidator CONSULTING COMPANY IPURL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2014.
PREȘEDINTE, A. R. | JUDECĂTOR, R. M. | JUDECĂTOR, C. P. |
GREFIER, D. M. |
28 februarie 2014
Red. jud. C. P.
Tehnored. R.I. / 2x. / 06.03.2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 14/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
