Procedura insolvenţei. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 4258/63/2006/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 289/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L.
Judecător M. M.
Judecător C. P.
Grefier A. C. F.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către creditorii DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A. ( fostă A.) împotriva sentinței nr. 566/2014 pronunțată la data de 20.03.2014 de către Tribunalul D.-Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._ 06, în contradictoriu cu intimații creditori: . prin lichidator AMT SERVICII INSOLVENȚĂ S. C., C. V., A. F. PENTRU MEDIU, C. DE A. OLTENIA SA, D. DE A. J., A.N.R.S.C. BUCUREȘTI, B. S., B. G., SALARIAȚII D. . S. VETERINARĂ și intimatul lichidator N. S., lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedura
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că prin serviciul arhivă s-a depus întâmpinare din partea intimatului lichidator N. S., după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 566/2014 pronunțată la data de 20.03.2014 de către Tribunalul D.-Secția a-II-a Civilă au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea A. București, a fost respinsă contestația formulata de D. D.. În temeiul art.129 alin.2 din Lg. 85/2006 a fost aprobat raportul final al lichidării și situațiile financiare finale privind pe debitoarea .. A fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar N. S.. În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului .. S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului. În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorului, administratorului special, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., și alte registre, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
La data de 26.09.2013, lichidatorul judiciar N. S., desemnat să administreze procedura insovenței debitorului ., a depus raportul final al lichidării și bilanțul de lichidare, care au fost afișate la ușa instanței la data de 26.09.2013.
La data de 17.10.2013, creditoarea A. București a depus obiecțiuni împotriva raportului întocmit de lichidatorul judiciar prin care s-a propus închiderea procedurii față de debitoarea ., în temeiul dispozițiilor art. 132 din legea nr. 85/2006, solicitând admiterea obiecțiunilor cu consecința refacerii și comunicării raportului de către lichidatorul judiciar, concomitent cu solicitarea acestuia pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului sau formularea cererii de către președintele comitetului creditorilor în lipsa demersurilor efectuate de lichidator în acest sens.
În motivarea obiecțiunilor a arătat că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, fără să țină cont de prevederile OUG nr. 95/2003 și fără a întocmi conform prevederilor art. 25 și art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 un" raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, rezumându-se la enumerarea dispozițiilor art. 138 lit. a-g din lege".
A susținut că lichidatorul judiciar nu a verificat în ce privește creanța bugetară înscrisă de CAS și preluată de A., cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de art. 8, 51,53 din legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate.
A precizat că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și urm. din Legea nr. 85/2006. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin acre să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa și de cauzalitate între fapta și prejudiciu.
A susținut că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe așa încât în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006 acesta trebuia să analizeze activitatea debitorului și în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, să indice persoanele cărora le-ar fi imputabilă, în vederea declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult decât atât, lichidatorul judiciar a omis atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți cât și să formuleze cerere de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, a solicitat admiterea obiecțiunilor așa cum au fost formulate, să se constate prematură închiderea falimentului în cauză, în lipsa raportului prevăzut de art. 25 și 59 al. 1 din Legea nr. 85/2006, cu obligarea lichidatorului la întocmirea și comunicarea acestui raport către A., precum și formularea de către președintele comitetului creditorilor a cererii de angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa demersurilor efectuate de lichidator în acest sens.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 85/2006, art. 18 din OUG nr. 96/2012.
La data de 11.11.2013, creditoarea D. C. a formulat contestație împotriva raportului nr. 1332/04.10.2013 întocmit de către lichidatorul judiciar și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr._/08.10.2013 prin care a arătat că nu sunt de acord cu închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În motivarea contestației a arătat că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006:"Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului".
Astfel, în cuprinsul raportului final s-a făcut referire numai la inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, fără a se arăta dacă au fost analizate documentele contabile ale societății, dacă există sau nu creanțe de încasat sau dacă acestea au fost încasate.
De asemenea, cu privire la mențiunile referitoare la îndeplinirea de către administratorul judiciar a obligației prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 privind formularea cererii de antrenarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, a arătat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în cuprinsul raportului final, lichidatorul judiciar a arătat că nu au fost identificate elemente care să conducă la formularea unei cereri de antrenare a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 însă, a menționat totodată și faptul că "documentele financiar contabile au fost preluate numai parțial." și având în vedere faptul că nu au fost preluate toate documentele financiar contabile ale debitoarei, în cauză nu a fost făcută o analiză a activității desfășurate de debitoare, în lipsa evidenței contabile. În aceste condiții a solicitat ca lichidatorul judiciar să facă demersuri în vederea preluării în întregime a documentelor financiar contabile ale debitoarei, să analizeze aceste documente și să întocmească un raport amănunțit în care să facă mențiuni cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, a arătat că s-a solicitat închiderea procedurii fără a fi analizate documentele contabile ale societății, dacă există sau nu creanțe de încasat sau dacă acestea au fost încasate, ori în aceste condiții chiar dacă s-ar fi constatat că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri, a considerat că nu se poate dispune închiderea procedurii atâta vreme cât există posibilitatea ca debitoarea să dețină și alte creanțe de recuperat, aspect nelămurit în lipsa documentelor contabile.
Referitor la posibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, a considerat că pentru a fi analizată această posibilitate este necesar ca administratorul judiciar să analizeze documentele contabile ale debitoarei, ori a apreciat că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind formularea cererii de antrenarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, atâta vreme cât nu au fost analizate documentele contabile sub aceste aspecte.
Mai mult, a considerat că tocmai faptul că nu au fost puse la dispoziție toate documentele contabile ale debitoarei, reprezintă pentru lichidatorul judiciar un motiv pentru a putea formula o cerere de antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții în lipsa tuturor documentelor contabile ale debitoarei, nu se poate concluziona faptul că se impune închiderea procedurii insolvenței, întrucât nu a fost făcută o analiză completa a activității desfășurată de debitoare anterior deschiderii procedurii insolvenței, propunerea de închidere a procedurii insolvenței formulate de lichidatorul judiciar fiind neîntemeiată.
La data de 14.11.2013, lichidatorul judiciar N. S., desemnat să administreze procedura insovenței debitorului ., a depus cerere prin care a solicitat în temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei, motivată de faptul că în patrimoniul debitoarei au fost identificate creanțe și au fost luate măsuri pentru recuperarea acestora, fiind întocmit tabelul de distribuție care nu a fost contestat de creditori și constatând că în patrimoniul falitei nu se găsesc alte bunuri mobile sau imobile care să asigure plata datoriilor înscrise în tabelul definitiv, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 din legea nr. 85/2006.
La data de 04.12.2013, lichidatorul judiciar N. S., desemnat să administreze procedura insovenței debitorului ., a depus bilanțul de închidere conform art. 129 din Legea nr. 85/2006.
La data de 23.01.2014, lichidatorul judiciar N. S., desemnat să administreze procedura insovenței debitorului . a depus punct de vedere referitor la obiecțiunile formulate de către D. D. și A. fostă A., solicitând respingerea acestora, motivata de faptul că în exercitarea atribuțiilor de administrator și ulterior de lichidator a prezentat și depus la dosar rapoarte de activitate în care a arătat cauzele ce au determinat starea de insolvență a debitoarei, precizând că aceasta a fost determinată de către factori politici de conducere locali care au încurajat populația să nu plătească debitele restante către furnizorii de utilități apa canal energie termică prin neluarea nici unei măsuri de recuperare a debitelor restante sau de sistare a utilităților pentru a nu genera obligații suplimentare. Un alt aspect care a determinat starea de insolvență o reprezintă instabilitatea legislativă care a permis transformarea asociaților de locatari în asociații de proprietari fără ca fostele asociații de locatari să răspundă pentru debitele datorate de către furnizorii de utilități.
A precizat faptul că debitoarea nu a avut în proprietate bunuri imobile sau bunuri mobile care să permită acoperirea pasivului evidențiat în tabelul definitiv al creanțelor, toate bunurile fiind proprietatea Consiliului Local Filiași și a Primăriei Filiași, iar debitoarea doar le administra.
De asemenea, după ce debitoarea a intrat în procedură de insolvență Primăriei Filiași și Consiliului Local Filiași a înființat o nouă entitate juridică care să se ocupe cu furnizarea de utilități în orașul Filiași și care a fost "înzestrată" cu patrimoniu, în aceste condiții lichidatorul judiciar ocupându-se doar de recuperarea de debite în limita posibilităților conferite de legislația în vigoare și nu în ultimul rând de colaborarea asociaților de locatari iar pentru debitele recuperate a depus la dosarul de faliment rapoarte de activitate cu privire la modalitatea de recuperare și tabelul de distribuție.
A menționat că acționariatul debitoarei a fost constituit din Consiliului Local Filiași și Primăria Filiași iar în aceste condiții conducerea persoanei juridice s-a făcut prin decizie politică. Nu a identificat fapte care să impună promovarea unei acțiuni de antrenarea răspunderii patrimoniale împotriva membrilor organelor de conducere, iar în ceea ce privește acționariatul nu au probe care să permită promovarea unei acțiuni prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 și mai mult, Legea nr.85/2006 nu prevede cum se poate promova o acțiune de antrenare a răspunderii unei entități juridice de interes public.
A precizat că în situația în care A. fostă A. are probe pentru antrenarea răspunderii în conformitate cu dispozițiile art.138 al. 3 indice 2 din Legea nr. 85/2006 poate promova cererea în nume propriu, însă în conformitate cu dispozițiile art.139 din legea nr. 85/2006 este imposibilă promovarea unei acțiuni de antrenarea răspunderii dat fiind faptul că s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de legea insolvenței, procedura fiind deschisă în anul 2006.
În ceea ce privește neachitarea obligațiilor restante de către debitoare D. D. are la dispoziție procedura prevăzută de art.27-28 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, respectiv atragerea răspunderii personale a acționarilor pentru obligațiile restante ale debitoarei.
Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea A. si D. tribunalul a constatat că ele privesc faptul că pe de o parte lichidatorul judiciar nu a depus la dosar un raport amănunțit asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență și pe de altă parte nu a identificat persoanele culpabile de aducerea societății în insolvență, nepromovând o acțiune în antrenarea răspunderii acestora.
Cu privire la raportul lichidatorului judiciar, creditoarea este în eroare întrucât nu numai că acest raport se află depus la dosarul cauzei după deschiderea procedurii, ci mai mult acesta este amănunțit și argumentat. Starea de insolvență a debitoarei nu a fost determinată de debitele restante pe cate asociațiile de locatari le-au înregistrat și care nu au putut fi recuperate ca urmare a transformării acestor asociații de locatari în asociații de proprietari fără ca fostele asociații să răspundă pentru debitele datorate către furnizorii de utilități, în speță debitoarea.
Ca atare, în limita posibilității conferite de legislația în vigoare și în colaborare cu asociațiile de locatari, lichidatorul judiciar a putut recupera doar o parte din debitele restante.
Totodată atâta timp cât acționariatul debitoarei era constituit din Consiliul Local Filiași și Primăria Filiași, cărora le aparțin toate bunurile pe care debitoarea doar le-a administrat, și care au asigurat deopotrivă și conducerea societății . evident că nu putem vorbi de o antrenarea a răspunderii unei entități juridice de interes public în accepțiunea Legii nr.85/2006.
Mai mult decât atât chiar dacă dispozițiile legale ar prevedea o asemenea posibilitate, antrenarea răspunderii organelor de conducere ar fi prescrisă raportat la data deschiderii procedurii și depunerii raportului cu privire la cauzele insolvenței 04.10.2007 și respectiv 17.01.2008 și dispozițiile art.139 din legea nr. 85/2006 care impune un termen de 3 ani ce curge de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la deschiderea procedurii.
Astfel, chiar dacă s-ar face raportarea la 04.10.2009 ca dată a începerii curgerii termenului de prescripție la 04.10.2012 dreptul de a formula o acțiune în temeiul art. 138 s-a prescris.
Ca atare, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că obiecțiunile formulate de creditoarea A. si DRGFP sunt neîntemeiate și l-a respins.
Tribunalul constatând că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform repartițiilor aprobate, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că obiecțiunile formulate de creditoarea A. București și contestația formulată de D., sunt neîntemeiate, în temeiul art.129 din Legea nr. 85/2006, astfel că a fost aprobat raportul final și situațiile financiare finale întocmite de către lichidatorul judiciar N. S., privind pe debitoarea . .
Tribunalul a apreciat și că din cuprinsul raportului final și al rapoartelor de activitate depuse de lichidatorul judiciar în cursul procedurii rezultă că au fost efectuate toate demersurile legale prevăzute de legea insolvenței, toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite între creditori conform raportului și planului de distribuire a sumelor obținute din lichidare.
În consecință, în raport de cele mai-sus menționate și având în vedere dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, instanța a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului. A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A. ( fostă A.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A. ( fostă A.), a susținut că lichidatorul desemnat a solicitat închiderea procedurii, fără să țină cont de prevederile OUG 95/2003 și fără a întocmi, conform prevederilor art.25 și 59 alin.1 din Legea 85/2006, un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
De asemenea, a susținut că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și urm. din Legea 85/2006.
A mai arătat recurenta că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate și că nu s-au depus toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au adus societatea în faliment.
Totodată, a susținut că, prin închiderea procedurii, fără ca A. să-și recupereze integral creanța și fără a se stabili de către judecătorul sindic pe calea unei hotărâri judecătorești dacă sunt incidente prevederile art.138 din Legea 85/2006, creditorii au fost lipsiți de posibilitatea reală de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, în speță lichidatorul neînțelegând să promoveze respectiva acțiune.
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. susține că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale.
Arată recurenta că în cuprinsul hotărârii atacate instanța de fond a reținut neîntemeiat faptul că, deși citați, creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani în vederea continuării procedurii insolvenței debitoarei.
Precizează că lichidatorul a solicitat închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 alin. 1 din Legea 85/2006, instanța de fond dispunând admiterea cererii fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Astfel, arată că deși s-a constatat faptul că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să poată fi valorificate, nu au fost avute în vedere creanțele pe care . le avea de recuperat de la diverși debitori.
Consideră că, deși instanța de fond a reținut că din probele existente la dosarul cauzei reiese că în averea debitoarei nu există bunuri supuse impozitării care să poată fi valorificate în vederea îndestulării creditorilor, faptul că debitoarea nu avea bunuri mobile sau imobile înregistrate la direcția de specialitate din cadrul Primăriei Filiași nu poate conduce la concluzia că nu mai există niciun bun în patrimoniul debitoarei.
În consecință, susține că o simplă cerere prin care se solicită închiderea procedurii nu este suficientă, în condițiile în care demersurile lichidatorului până la acest moment nu pot conduce la concluzia că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 131 alin. 1 din Legea 85/2006.
De asemenea arată că sunt neîntemeiate mențiunile referitoare la îndeplinirea de către administratorul judiciar a obligației prevăzute de art138 din Legea 85/2006 privind formularea cererii de antrenare a răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
În cuprinsul raportului final lichidatorul a precizat că nu au fost identificate elemente care să conducă la formularea unei cereri de antrenare a răspunderii în temeiul prevederilor art. 138 din Legea 85/2006 însă, a menționat totodată și faptul că documentele financiar contabile ale debitoarei au fost preluate numai parțial.
Astfel, având în vedere faptul că nu au fost preluate toate documentele financiar contabile ale debitoarei, în cauză nu a fost făcută o analiză amănunțită a activității desfășurate de debitoare, în lipsa evidenței contabile.
Solicită recurenta ca lichidatorul să facă demersuri în vederea preluării în întregime a documentelor financiar contabile ale debitoarei, să analizeze aceste documente și să întocmească un raport amănunțit în care să facă mențiuni cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Consideră recurenta că lichidatorul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile prevăzute de art. 25 lit. a și g din Legea nr. 85/2006, lichidatorul nu a luat niciun fel de măsuri pentru urmărirea încasării creanțelor din averea debitoarei.
În consecință, apreciază că activitatea lichidatorului nu s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Legii 85/2006 nefiind atins scopul acestui act normativ așa cum este el definit de art. 2.
Curtea, analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de prevederile art. 304 Cod procedură civilă și ale Legii 85/2006, constată că acestea sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
La data de 4.10.2013, lichidatorul N. S. a depus raport final și situații financiare finale (filele 38-43 dosar fond), care au fost publicate în Buletinul procedurilor de insolvență nr._/08.10.2013.
Din examinarea cuprinsului raportului final, Curtea constată că lichidatorul N. S. a întocmit tabel definitiv consolidat al creanțelor debitoarei . care a fost înscrisă recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu suma de 1.719.978 lei, creanță bugetară, că s-au preluat o parte din documentele financiar contabile ale societății și au fost identificate în patrimoniul debitoarei bunuri mobile, a fost depus la dosar inventarul societății și s-a procedat la evaluarea bunurilor.
Tot din conținutul raportului final, reiese că în continuarea procedurii de lichidare judiciară, în conformitate cu prevederile art. 25 lit. g din Legea 85/2006 s-au efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor restante de la terții debitori, sumele aflate în contul de insolvență au fost propuse spre distribuire având în vedere ordinea prevăzută de art. 121 și art. 123 din Legea 85/2006. După efectuarea procedurii de publicare în BPI, a fost aprobat tabelul de distribuție.
Recurenta DGFP C. se află în eroare atunci când susține în motivele de recurs că judecătorul sindic a închis procedura în temeiul art. 131 din legea 85/2006. În realitate, procedura a fost închisă în temeiul art. 132 alin. 2 din legea 85/2006 reținând în cuprinsul hotărârii că lichidatorul a recuperat o parte din creanțele debitoarei, restul neputând fi recuperate ca urmare a transformării asociațiilor de locatari în asociații de proprietari, fără ca fostele asociații să răspundă pentru debitele datorate către furnizorii de utilități.
În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Potrivit textului de lege invocat, închiderea procedurii va avea loc atunci când, urmare a lichidării tuturor bunurilor din averea debitoarei, judecătorul-sindic a aprobat raportul final, în condițiile art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, când toate fondurile sau bunurile din averea debitoarei au fost distribuite și când fondurile nereglementate au fost depuse la bancă, în condițiile art. 130 din Legea nr. 85/2006.
În speță, Curtea constată că cerințele legale prevăzute de textul de lege invocat sunt îndeplinite, întrucât în raportul final și situațiile financiare finale, sunt relevate măsurile întreprinse de lichidator pentru identificarea și valorificarea bunurilor din averea debitoarei. Aprobarea raportului final și a situațiilor financiare finale se poate realiza odată cu închiderea procedurii insolvenței, legiuitorul neprevăzând în mod expres, ca aceste două etape să se efectueze separat.
De altfel, recurentele creditoare au formulat obiecțiuni împotriva raportului final, ce a fost notificat creditorilor prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență nr._/08.10.2013 (fila 67 dosar fond), obiecțiuni respinse de Tribunalul D. prin sentința recurată.
În ceea ce privește critica referitoare la conținutul raportului final, Curtea constată că este nefondată, întrucât legea nu impune ca aceasta să aibă un anumit conținut, în care să fie redate din nou toate etapele parcurse în cursul procedurii insolvenței, în condițiile în care lichidatorul N. S. a relevat aceste etape prin întocmirea rapoartelor de activitate depuse pe parcursul desfășurării procedurii, pe care recurente creditoare aveau obligația să le cunoască și pe care nu le-au contestat.
În acest context, critica recurentelor creditoare, privind faptul că lichidatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 25 lit. a din Legea 85/2006, întrucât, în speță, lichidatorul N. S. a identificat toate bunurile existente în averea debitoarei . au fost evaluate și valorificate, iar în măsura în care recurentele creditoare dețineau date sau informații privind existența și a altor bunuri mobile și imobile înregistrate de către alte unități administrativ-fiscale aveau posibilitatea sesizării lichidatorului judiciar sau judecătorului sindic pe tot parcursul procedurii. Ori, în speță, Curtea constată că nu există astfel de sesizări formulate de recurentele creditoare.
Cu privire la neformularea cererii de antrenare a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea 85/2006, Curtea reține că și această critică este nefondată întrucât art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 dă posibilitatea creditorilor de a formula ei înșiși această acțiune, în situația în care administratorul judiciar nu indică persoanele responsabile de apariția stării de insolvență sau apreciază că nu este cazul să introducă o astfel de cerere. În speță, creditorii nu au uzitat de aceste dispoziții, situație în care motivul invocat este neîntemeiat.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, judecătorul sindic făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate și o apreciere corectă a materialului probator și prin urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către creditorii DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, jud.D. și AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A. ( fostă A.) cu sediul în București, . Ș., nr.50, împotriva sentinței nr. 566/2014 pronunțată la data de 20.03.2014 de către Tribunalul D.-Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._ 06, în contradictoriu cu intimații creditori: . prin lichidator AMT SERVICII INSOLVENȚĂ S. C., cu sediul în C., ..30, jud.D., C. V., cu sediul în C., ., jud.D., A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, ..294, C. DE A. OLTENIA SA, cu sediul în C., ., jud.D., D. DE A. J., cu sediul C., .. 54, jud.D., A.N.R.S.C. BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, ., B. S., domiciliat în Filiași, ., jud.D., B. G.,, domiciliată în Filiași, ., jud.D., SALARIAȚII D. . sediul în Filiași, jud.D. DIRECȚIA S. VETERINARĂ, cu sediul în C., ..21, jud.D. și intimatul lichidator N. S., lichidator al debitoarei ., cu sediul în C., ..15B, jud.D., având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedura.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, D. L. | Judecător, M. M. | Judecător, C. P. |
Grefier, A. C. F. |
Red. Jud. M.M.
Tehnoredactat Nb
A.F. 30 Mai 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1344/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1568/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
