Procedura insolvenţei. Sentința nr. 14/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 6999/95/2009/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 86/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE D. L.
JUDECĂTOR A. C.
JUDECĂTOR N. Ț.
GREFIER C. B.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra recursului declarat de contestatoarea B. C. CARPATICA SIBIU - SUCURSALA TG J., împotriva sentinței nr.1468 din 23 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ /a1, în contradictoriu cu intimata S. S. – lichidator al debitoarei . ȚICLENI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată – parte integrantă din prezenta decizie – când instanța a amânat pronunțarea la data de 17 februarie 2014, Curtea având nevoie pentru a delibera.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1468 din 23 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins excepția netimbrării precizării contestației la planul de distribuire sume, invocată de lichidatorul judiciar S. S. și s-a admis excepția tardivității depunerii precizării la contestație, invocată de același lichidator.
A fost admisă în parte contestația Bancii Comerciale Carpatica SA. – Sucursala Tg.-J. la planul de distribuire sume nr.4337 din 21.05.2013, întocmit de S. S., în calitate de lichidator și s-a aprobat raportul privind fondurile obținute din lichidare, cu diminuarea cu 25 lei a cotei de 2% UNPIR și corectarea erorii referitoare la onorariul variabil de 6% în loc de 7% din sumele recuperate, pentru plata lichidatorului judiciar.
S-a luat act de faptul că în ce privește acest onorariu a fost stornată suma de 1066,40 lei, cu factura nr. 280/25.09.2013 și s-a respins în rest contestația formulată de contestatoarea B. C. Carpatica SA. – Sucursala Tg.-J. împotriva Raportului privind fondurile obținute din lichidare și recuperarea de creanțe și a Planului de distribuție nr. 4337 din 21.05.2013, întocmite de S. S., în calitate de lichidator judiciar, în cadrul derulării procedurii simplificate de faliment față de debitorul ..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția tardivității introducerii precizărilor este întemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor art.122 alin.3 din Legea nr.85/2006, termenul de contestare a raportului și a planului de distribuire este de 15 zile de la afișarea acestuia la ușa instanței.
S-a avut în vedere că, prin precizările la contestația inițială (înregistrată la data de 10.06.2013), ce au fost înregistrate la dosarul cauzei la data de 24.09.2013, conform rezoluției de la dosar, contestatoarea B. Comerciala Carpatica SA a invocat încă două motive prin care a înțeles să critice planul de distribuire a sumelor de către lichidatorul judiciar.
Raportat la momentul afișării acestui raport la ușa instanței (22.05.2013), aceste noi precizări și motive de contestare s-a apreciat că sunt tardive.
Pe fondul cauzei, contestația s-a reținut că este întemeiată în parte, date fiind următoarele considerente:
Referitor la cota de 2% U.N.P.I.R., diferența de 25 Ron a fost calculată în mod eronat, aspect recunoscut de lichidatorul judiciar, care a restituit-o cu ordinul de plată nr.1/29.08.2013, motiv pentru care s-a dispus refacerea planului de distribuție, în sensul efectuării corecturilor corespunzătoare, urmând a se lua act că suma în discuție a fost deja restituită.
De asemenea, s-a avut în vedere că în mod eronat au fost efectuate calculele cu un onorariu de succes de 7%, în loc de 6% din sumele recuperate, astfel cum rezultă din hotărârea adunării creditorilor, lichidatorul judiciar recunoscând și îndreptând eroarea de calcul, prin stornarea, cu factura nr.280/25.09.2013, a sumei de 1066,40 lei, rezultată din diferență, suma urmând a se adăuga la rezervă.
Chiar dacă acest aspect a fost invocat și în precizările la contestație, considerate de judecătorul sindic ca fiind tardive, s-a reținut că, în ansamblu, situația a fost recunoscută și îndreptată pe parcurs.
În ceea ce privește restul aspectelor invocate în contestația inițială, în urma analizei acestora, s-a apreciat că sunt nefondate, contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În urma înstrăinării imobilului adus garanție la contestatoare, pentru un credit acordat debitoarei, s-a obținut suma de 86.000 lei, iar în raportul de distribuție nr.4337/21.05.2013 întocmit de lichidatorul judiciar au fost explicate punctual cheltuielile aferente procedurii.
Cu privire la onorariul evaluatorului aprobat în adunarea creditorilor din 08.06.2010, s-a reținut că: atât evaluatorul, cât și lichidatorul judiciar sunt societăți plătitoare de TVA, care se adaugă întotdeauna la sumele stabilite drept onorarii, TVA-ul nu este în beneficiul lichidatorului judiciar, ci al statului, fiind obligatoriu a fi plătit de toate persoanele aflate în această categorie, astfel încât toți cei implicați în astfel de proceduri trebuie să cunoască acest aspect; la momentul la care s-a aprobat onorariul, acesta s-a stabilit fără TVA, fiind puțin probabil că nu s-a avut în vedere și nu s-a ținut cont de acest aspect la momentul desfășurării adunării generale a creditorilor; retribuția stabilită atât de instanța de judecată, cât și de adunarea creditorilor reprezintă contravaloarea efectivă a muncii prestate de lichidatorul judiciar, fără taxa pe care acesta trebuie să o plătească în mod obligatoriu statului.
Cu privire la suma propusă de lichidatorul judiciar să fie plătită pe venit MICRO, de 2580 lei, s-a reținut că aceasta reprezintă un impozit pe venitul microîntreprinderilor, care se datorează de acestea în conformitate cu dispozițiile Codului Fiscal, modificat prin Legea nr.168/29.05.2013; noile dispoziții legale exceptează de la plata acestei taxe societățile aflate în lichidare sau dizolvare, însă ele se vor aplica începând din anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una din condiții (art. 1122 pct.5).
Taxele, ca și impozitul, după data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 s-a arătat că sunt cheltuieli de procedură, deoarece sunt taxe aferente bunurilor existente în patrimoniul debitoarei, iar pentru asigurarea circuitului civil al acestora, este necesară achitarea taxelor curente, că ele nu pot fi imputate viitorilor proprietari, neexistând un temei legal în acest sens.
În ceea ce privește suma de 4487,53 lei, care a fost provizionată, adică rezervată în cont pentru cheltuielile viitoare de procedură, s-a reținut că a fost corect stabilită, având în vedere că permite lichidatorului judiciar să ia măsurile corespunzătoare pentru administrarea în continuare a procedurii; această sumă este într-un cuantum rezonabil, având în vedere că prin adresa nr.9342/26.07.2013 Primăria Țicleni a comunicat că impozitul datorat bugetului local, aferent imobilului, este în sumă de 5636 lei, impozit care trebuie achitat tot din averea debitorului; impozitul datorat Primăriei Țicleni pentru acest imobil este o cheltuială de administrare, cheltuială curentă care trebuie suportată de debitor, conform art 121 pct. 1 din Legea insolvenței.
Distribuirea sumelor rămase către creditorii garantați s-a reținut că este prevăzută de art.121 pct.2 din lege .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea B. C. CARPATICA SIBIU- SUCURSALA TG J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a criticat, în esență, următoarele aspecte: reținerea prin planul de distribuire a cotei 2% U.N.P.I.R.(1.745 lei ), aspect cu privire la care a arătat că rezultă dintr-o eroare materiala îndreptata anterior soluționării cauzei, care a fost clarificat; reținerea eronată a sumei de 1.240 lei, reprezentând prețul de evaluare a imobilului, motivând că, în conformitate cu procesul- verbal al adunării creditorilor nr. 2349 din 08.06.2010, onorariul aprobat al evaluatorului este de 1 000 lei, iar nu de 1.240 lei sau 1.000 lei + TVA, faptul că evaluatorul este plătitor de T.V.A., nefiind un aspect de natură să diminueze distribuirile către creditori, plata T.V.A.-ului aferent onorariului fiind o cheltuială aflată exclusiv în sarcina plătitorului, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din oferta financiară supusă aprobării adunării creditorilor, lichidatorul judiciar nu a solicitat suportarea din averea debitoarei a TVA –ului aferent onorariului evaluatorului.
În privința onorariului fix al lichidatorului, în cuantum de 49.600 lei, a arătat că a fost contestat de către B. C. CARPATICA SIBIU - SUCURSALA TG J. atât prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de 10.06.2013, cât și prin precizarea ulterioară, înregistrată la data de 24.09.2013, astfel încât precizarea a fost respinsă greșit ca tardivă, fără a se lua în considerare că înregistrarea acesteia s-a datorat sesizării unei erori grave, respectiv a faptului că onorariul fix a fost aprobat de adunarea creditorilor pentru practicianul în insolvență C.A.P.I. D. I. – F. C. I. și nu pentru intimatul lichidator S. S., căruia i-a fost aprobat un onorariu variabil, în sumă de 6% din sumele recuperate.
Referitor la onorariul variabil, în cuantum de 7.464,80 lei, reprezentând 7% din sumele obținute din valorificarea bunurilor, a învederat că adunarea creditorilor a aprobat, la data de 18.06.2010, un onorariu variabil de 6% din sumele recuperate, aspect recunoscut de către intimată, eroarea fiind îndreptată.
În privința propunerii de suportare a taxelor și impozitelor strict personale ale S. S.P.R.L., a învederat că onorariul aprobat de către adunarea creditorilor este în cuantum de 6% din valoarea recuperărilor de creanțe, iar împrejurarea ca practicianul în insolvență este plătitor de T.V.A. nu poate fi un aspect de natură a diminua distribuirile către creditori, plata T.V.A.-ului aferent onorariului fiind o cheltuială personală aflată exclusiv în sarcina lichidatorului judiciar; așa cum rezultă din oferta financiară supusă aprobării adunării creditorilor, S. S.P.R.L. nu a solicitat suportarea din averea debitoarei a T.V.A.-ului aferent onorariului; față de planul de distribuire inițială, creditorilor trebuia să le fie distribuită suma de 1444,80 lei, nesolicitată.
Cât privește cheltuielile reprezentând impozit pe venit MICRO, în cuantum de 2580 lei, a susținut că nefiind enumerate expres de art. 121 alin.1 din Legea nr.85/2006, nu pot fi reținute din vânzarea bunului ipotecat.
În continuarea motivării cererii de recurs, a arătat că instanța de fond a respins în mod eronat critica formulată de B. C. Carpatica S.A., din mai multe motive: taxele și impozitele locale se datorează de către toți contribuabilii conform dispozițiilor Codului Fiscal, dar, în cazul societăților în faliment, se aplică dispozițiile Legii insolvenței, lege cu caracter special; taxele și impozitele locale datorate anterior deschiderii procedurii falimentului sunt consemnate corespunzător în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, urmând a fi achitate în conformitate cu dispozițiile art. 123, iar nu in temeiul art. 121 din Legea nr. 85/2006; art. 121 din Legea nr. 85/2006 tratează, în mod special, distribuirea sumelor rezultate în urma valorificării bunurilor afectate de ipoteci, gajuri etc, astfel ca distribuirea de sume cu titlu de taxe si impozite locale este ilegală; singurele cheltuieli care pot fi reținute sunt cheltuielile de procedură strict legate de conservarea, administrarea si valorificarea bunului ipotecat, iar taxele si impozitele locale nu reprezintă astfel de cheltuieli. Pe cale de consecință, a susținut că suma care se cuvine creditorilor îndrituiți la distribuirea sumelor este de 2.580 lei.
În privința cheltuielilor viitoare ale procedurii, în cuantum de 4487,53 lei, a reiterat prevederile art. 121, alin. 1) din Legea nr. 85/2006, privind insolvența, cu completările si modificările ulterioare, în raport de care a susținut că este nelegală constituirea provizionului de 4.487,53 lei, nefiind incidente prevederile art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Reținerea în considerentele sentinței a faptului că "achitarea taxelor curente nu poate fi imputată viitorilor proprietari, neexistând un temei legal în acest sens", a fost, de asemenea, criticată de către recurentă, aceasta susținând că este în contradicție cu dispozițiile art. 53 din Legea nr. 85/2006, privind insolvența, cu modificările și completările ulterioare. A învederat, totodată, că, din valorificarea acestui imobil, suportă integral cheltuielile de procedură și onorariul administratorului judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 20.01.2014, intimatul lichidator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele dezvoltate în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispoz. art.3041C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoz. art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în primul rând către taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art.10, art.19 alin. (2), art.23 și art.24 din același act normativ.
Distribuirea sumei de 8.600 lei, obținută din valorificarea, în cadrul procedurii, a singurului bun al debitorului, aflat în garanție la B. C. CARPATICA SA se constată că a ținut seama de ordinea legală de distribuire prevăzută de art.121 din Legea nr.85/2006.
Din procesele verbale ale adunării creditorilor, încheiate la data de 08.06.2010, respectiv 18.06.2010, rezultă că recurenta a fost de acord cu achitarea sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariul evaluatorului, precum și cu achitarea către lichidator a unui onorariu variabil de 6% din sumele recuperate.
În condițiile în care din observarea proceselor – verbale invocate de către recurentă în scop probatoriu, rezultă că părțile nu au convenit nimic cu privire la TVA, instanța a stabilit corect că, din moment ce evaluatorul cât și lichidatorul sunt societăți plătitoare de TVA, această taxă trebuia adăugată la sumele stabilite drept onorariu, motiv pentru care vor fi înlăturate criticile recurentei ce vizează acest aspect, dezvoltate la pct 2 și 8 din motivele de recurs.
Criticile ce vizează temeinicia distribuirii sumei de 49.600 lei către lichidator, cu titlu de onorariu fix, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, dat fiind faptul că, nefiind invocate în termenul de 15 zile prevăzut de art.122 alin. 3 din Legea nr.85/2006 pentru contestarea raportului și planului de distribuire, în mod corect nu au fost supuse analizei instanței de fond. Instanța de recurs, ca instanță de control, se poate pronunța doar asupra legalității admiterii excepției tardivității precizării contestației, în cuprinsul căreia a fost contestată și distribuirea acestei sume, cu privire la care reține că a fost soluționată legal, nu și asupra fondului contestației precizate, asupra căruia judecătorul sindic nu s-a pronunțat.
Referitor la suma de 2.580 lei, instanța de fond a reținut corect că reprezintă un impozit pe venitul microintreprinderilor, care se datorează în conformitate cu dispozițiile Codului Fiscal și care se include în sintagma „.. taxe ... și orice cheltuieli aferente vânzării acestor bunuri”, prevăzute de art.121 din Legea nr.85/2006.
Cât privește suma de 4.487,53 lei, rezervată pentru acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitorului, se reține că este într-un cuantum rezonabil. Cum în raportul final, întocmit conform art.129 alin.1 din Legea insolvenței, lichidatorul are obligația de a justifica utilizarea legală a acestei sume, eventualele obiecții ale recurentei privind acest aspect vor fi soluționate de către judecătorul sindic, potrivit alin.2 ale articolului menționat anterior, suma rămasă neutilizată revenind oricum recurentei, în temeiul art. 130 din Legea nr.85/2006. Instanța a prezentat doar argumentele care au determinat menținerea sumei provizionate, revenind lichidatorului obligația de a utiliza legal suma respectivă . În condițiile în care, astfel cum a recunoscut, de altfel, și recurenta, judecătorul sindic a dispus deja, prin sentința recurată, refacerea planului de distribuire, îndreptând eroarea privind cota de 2% UNPIR și a constatat că menționarea unui onorariu de succes de 7%, în loc de 6% din sumele recuperate, a constituit o eroare materială, îndreptată de practicianul în insolvență, prin stornarea sumei de 1066,40 lei, cu factura fiscală nr.280/29.09.2013(fila 58 dosar fond), aceste aspecte nu constituie critici ale hotărârii ce face obiectul recursului, astfel încât nu vor fi analizate.
Date fiind considerentele menționate anterior, urmează ca, potrivit dispoz. art.312 alin.1 C.pr.civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea B. C. CARPATICA SIBIU SUCURSALA TG J., cu sediul în Tg.-J., ..28-31, județul Gorj, împotriva sentinței nr.1468 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ /a1, în contradictoriu cu intimata S. S. – lichidator al debitoarei . ȚICLENI, cu sediul social în localitatea Țicleni, . Gorj, cod de identificare fiscală_, număr de ordine în registrul comerțului J_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
PREȘEDINTE, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. | JUDECĂTOR, N. Ț. |
GREFIER, C. B. |
C.B. 19 Februarie 2014
Red.jud./D.L./17.03. 2014
Tehnored./C.B./2ex.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 745/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1344/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
