Acțiune în anulare. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 171/2008
Ședința publică de la data de 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - -- judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de reclamanta "PROFESIONAL "- prin lichidator judiciar "" O, împotriva sentinței civile nr.1083 din 21 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit toate părțile. La a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată a răspuns avocat pentru intimata- pârâtă "", lipsă fiind recurenta- reclamantă, lichidatorul judiciar al acesteia, apărătorul recurentei - și intimata- intervenientă Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că ambii apărători ai părților au trimis prin fax cereri, prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât mai au de susținut și alte cauze pe rolul Judecătoriei Onești, după care:
Avocat arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata "", solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect respingând acțiunea ca inadmisibilă raportat și la prevederile art.80 alin.1 și 2 din 85/2006. Totodată solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de la dosar conform chitanțelor de la filele 36,37 dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând-
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău din 31.01.2007, reclamanta PROFESIONAL în calitate de lichidator judiciar al SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC SA prin administrator special și SC, anularea actului translativ de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 655/09.03.2005 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar nr. 989/2005, act preciat de reclamant ca fiind lovit de nulitate absolută.
În motivarea cererii se arată că prin sentința civilă nr. 66/22.02.2006, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr. 4408/2005 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva SC SA, iar prin încheierea din data de 17.05.2006 societatea insolventă a fost trecută în procedura falimentului.
Prin sentința civilă nr. 655/09.03.2005 pronunțată de Judecătoria Oneștis -a erfectat p. vânzarea spațiului situat în mun. O, str.-, jud. B între pârâta SC SA O în calitate de vânzătoare și SC în calitate de cumpărătoare, deși asupra acestui spațiu era instituit sechestrul asigurător prevăzut de nr.OG 61/2002 sub nr. 346/11.12.2003, situație care apreciază reclamanta atrăgea nulitatea absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea măsurii asigurătorii la Biroul de Carte Funciară.
Reclamanta mai arată că, analizând natura juridică a sentinței nr. 655/09.03.2005 reiese că aceasta îmbracă forma unui contract de vânzare-cumpărare cu excepția faptului că nu s-au întâlnit voințele părților, din diferite motive, voință care a fost impusă de instanța de judecată.
Doctrina de specialitate arată reclamanta, a statuat că hotărârile judecătorești de această natură, intră în categoria contractelor judiciare de executare, definite ca fiind " forme judiciare în care rolul judecătorului nu e numai de a controla voința părților ci de a completa impunându-le o situație juridică la care în mod normal n-ar putea ajunge decât printr-un acord de voință".
În speță, se arată că acordul benevol al părților, nu era posibil ca realizare deoarece asupra obiectului contractului era instituit un sechestru asigurător care scotea spațiul din circuitul civil, pârâtele de conveniență hotărând eludarea unor norme imperative care dispuneau nulitatea absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea sechestrului judiciar la Biroul de Carte Funciară,potrivit dispozițiilor art. 126 al. 8 Cod procedură fiscală, astfel că SC a promovat o acțiune în perfectarea vânzării, iar SC SA a formulat apărări pur formale.
Pârâtele, arată reclamanta, prin intermediul instanței au fraudat legea, caz tipic de nulitate absolută folosind anumite norme legale, respectiv art. 1073 cod civil pentru eludarea altor norme legale imperative, respectiv art. 126 al. 8 Cod procedură fiscală.
Motivat de faptul că până la deschiderea procedurii de insolvență au expirat termenele de exercitare a căilor de atac atât ordinare cât și extraordinare, reclamanta arată că în calitate de lichidator judiciar desemnat în dosarul de faliment a fost nevoit să solicite anularea actului translativ de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 655/09.03.2005 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. 989/2005, acesta fiind lovit de nulitate absolută.
Nulitatea absolută arată reclamanta, putând fi invocată de orice persoană, exercitată pe cale de acțiune sau de excepție, este imprescriptibilă, situație în care apreciază că au fost fraudate prin această vânzare interesele creditorilor și solicită admiterea acțiunii și anularea actului translativ de proprietate.
Temeiurile de drept invocate: art. 126 al. 8 Cod procedură fiscală și art.77din Legea nr. 85/2006.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes alăturat de către Administrația Finanțelor Publice prin care a solicitat admiterea acțiunii, apreciind că datorită existenței unui creditor ipotecar în cauză, actul translativ de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 655/09.03.2005 este nulă în mod absolut deoarece prin aceasta se încalcă dreptul creditorilor ipotecari de a-și valorifica și recupera creanțele, prin sentință ocolind și stabilind o situație conflictuală, aceea de a se putea transfera dreptul de proprietate fără acordul creditorilor ipotecari, ipoteca devenind o simplă formalitate.
Intervenienta arată că, în conformitate cu prevederile art. 149 al. 6 Cod procedură fiscală sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile de către executorul
fiscal constituie ipotecă legală, iar raportul dintre SA și L nu este opozabil terților atâta timp cât nu a fost adus la cunoștință publică prin mijloace legale, în speță înscrierea într-un registru public respectiv Cartea Funciară a bunului mobil, O având calitatea de terț ce deține un drept de ipotecă asupra bunului mobil.
Intervenienta mai arată că, SC SA ar fi avut posibilitatea înscrierii în Cartea Funciară a intenției de înstrăinare a imobilului pentru opozabilitatea față de terți, în conformitate cu dispozițiile art. 41, 42 din Legea nr. 7/1996.
La data instituirii sechestrului asigurător intervenienta arată că, nu avea cunoștință de contractul de leasing intervenit între SC SA O și SC și în consecință acesta nu îi era opozabil, nefiind înscris în Cartea funciară a contractelor de leasing ce au ca obiect bunuri imobile în conformitate cu prevederile art. 21 din OG nr. 51/1997.
Potrivit art. 154 al. 3 Cod procedură fiscală valorificarea bunurilor sechestrate arată intervenienta, se face prin înțelegerea părților, vânzare directă, vânzare la licitație, alte modalități admise de lege, respectiv vânzarea prin intermediul agențiilor imobiliare, iar înstrăinarea de către debitor ori terțe persoane a bunurilor sechestrate conform art. 188 al. 1 Cod procedură fiscală constituie infracțiune.
Intervenienta, solicită admiterea acțiunii formulată de lichidatorul judiciar arătând că aceasta este admisibilă, actul ce se cere a fi anulat judecându-se între aceleași părți dar cu interese diferite, la momente diferite, în primul moment fiind o tranzacție simulată în urma căreia a câștigat numai debitoarea ocolind creditorii.
Pârâta SC a formulat întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că hotărârea este definitivă și irevocabilă și nu poate fi anulată pe această cale, deoarece are caracter contencios, se bucură de puterea lucrului judecat, prezumție absolută irefragabilă, ea neputând fi înlocuită decât prin intermediul căilor extraordinare de atac.
Această sentință fiind o hotărâre în realizarea dreptului constituie titlu de proprietate, însă nu contract de vânzare-cumpărare și nu poate fi anulată în condițiile cerute de reclamantă, care nu a avut calitatea de parte în proces, după doi ani de la pronunțarea acesteia.
Totodată pârâta mai arată că, a încheiat în mod legal contractul în anul 1999, achitat prețul integral, și a consolidat dreptul de proprietate prin intermediul instanței de judecată.
Pârâta mai arată că acțiunea nu se încadrează în nici una din situațiile enumerate expres și limitativ prevăzute de art. 80 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 1083/D/221 mai 2007 Tribunalul Bacău a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu ca fiind inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Societatea reclamantă prin încheierea din 17.05.2006 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 4408/2005 a fost desemnată lichidator judiciar urmare a declarării falimentului SC SA Articolul 79 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede ca "administratorul judiciar sau după caz lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ari anteriori deschidem procedurii".
Art. 80 al. 1 și 2 din același act normativ stabilește care acte și operațiuni pot fi anulate la cererea lichidatorului, ori din economia art. 80 nu rezultă că lichidatorul are posibilitatea conferită de lege de a solicita anularea titlului societății pârâte, respectiv sentința civilă nr. 655/09.03.2005 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar nr. 989 /2005, aceasta neîncadrându-se în niciuna din situațiile prevăzute de textul menționat și enumerate în al. 1 lit. a-g și al. 2 lit. a-f.
Acțiunea este inadmisibilă motivat și de faptul că titlul de proprietate este o hotărâre judecătorească care are caracter contencios, se bucură de autoritate de lucru judecat asupra problemelor ce au format obiectul judecății, este întemeiată pe probe și finalizată pe convingerile instanței. Ori, calea de reformare a unei hotărâri judecătorești este cea indicată de Codul d e procedură civilă.
Mijloacele procedurale prin care se poate solicita anularea unei hotărâri judecătorești sunt căile de atac, acestea cât și termenele în care pot fi exercitate sunt prevăzute în mod limitativ și expres de dispozițiile de drept procedural.
Acțiunea în anulare sau în constatarea nulității este specifică actelor juridice încheiate fără intermediul justiției, motiv pentru care o hotărâre judecătorească oricât de criticabilă ar fi nu poate forma obiectul unei acțiuni în anulare, cu excepția hotărârii de expedient (tranzacție) ce are natura unui contract judiciar.
Calea de atac care reprezintă o formă specifică de manifestare a acțiunii civile este rezervată în principiu părților din procesul civil, finalizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, efectele hotărârii putând fi opuse numai acestor persoane. Persoanelor care nu au dobândit calitatea de parte în proces, hotărârea, judecătorească nu le este opozabilă chiar dacă vizează raporturi juridice care le interesează.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta pentru următoarele motive:
- instanța de fond a respins acțiunea considerând că operațiunea de vânzare nu intră sub incidența art. 80 alin. 1 și 2 din Legea insolvenței, cu toate că prin această operațiune creditoarea este fraudată și există o procedură legală care sancționează cu nulitatea absolută vânzarea spațiilor pentru care au fost instituite sechestre legale;
- instanța nu a analizat cuprinsul sentinței civile nr. 655/09 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești și dosarul în care a fost pronunțată și din care reiese că pârâta A nu a formulat nici o apărare;
- instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate prin notele scrise depuse la dosar, respectiv faptul că sunt în fața unei tranzacții simulate prin care părțile au dorit eludarea legii prin intermediul instanței de judecată.
Intimata Laf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, arătând că actul a cărei anulare se solicită este o hotărâre judecătorească definitivă, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, este întemeiată pe probe și finalizată pe convingerile instanței și care nu poate fi anulată decât prin intermediul căilor de atac; că acțiunea în anulare este specifică actelor juridice încheiate fără intermediul justiției, cu excepția hotărârilor de expedient.
Intimata prin administrator special a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea recursului, arătând că inadmisibilitatea acțiunii reținută de instanța de fond nu a fost pusă în discuția părților, prin aceasta instanța a suprimat dreptul părților de a formula apărări, fiindu-le încălcat dreptul la apărare.
Se mai arată că reclamantul a solicitat anularea unui act fraudulos în temeiul art. 79 din Legea procedurii insolvenței, care reprezintă o aplicare, în cadrul procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 Cod civil privind acțiunea pauliană și acțiunea nu poate fi calificată drept inadmisibilă și în orice caz nu pe motivul neîncadrării în nici una din situațiile prevăzute de lege, cazul contrar echivalând cu denegare de dreptate.
Intimata mai arată că instanța s- limitat a ține cont de denumirea actului și că lipsesc din hotărârea recurată motivele de fapt și drept pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei și ale pârâtei referitoare la contractul judiciar. Susține că nu este vorba de o hotărâre judecătorească pură, ci de o hotărâre ce ține loc de act de vânzare - cumpărare, calificată de doctrină și practica judiciară drept contract judiciar.
Se mai arată că hotărârea a fost dată prin fraudarea legii de către părțile din acea hotărâre, care cu știință au ascuns instanței situația juridică a imobilului și că dispozițiile art. 16 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing confirmă susținerea că hotărârea ține loc de act de vânzare - cumpărare.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 655/09 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. 989/ 2005 fost admisă acțiunea formulată de reclamanta L în contradictoriu cu și a dispus perfectarea vânzării - cumpărării convenite de părți la data de 08 iulie 1999 pentru spațiul comercial în suprafață de 134,71. situat în O, str.-.
Hotărârea a fost pronunțată în temeiul art. 1073 Cod civil, în baza probatoriului administrat în cauză.
Instanța de fond a reținut în mod corect că o astfel de hotărâre judecătorească nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare sau în constatarea realității, hotărârile judecătorești putând fi desființate doar în urma utilizării căilor de atac de către părțile în cauză, excepție făcând doar hotărârile de expedient, prin care se ia doar act de tranzacția încheiată de părți.
Hotărârea prin care s-a dispus perfectarea contractului de vânzare - cumpărare nu are caracterul unui contract judiciar. Contractul este definit de art. 942 Cod civil ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre constitui sau stinge între dânșii un raport juridic. Acordul de voință este elementul esențial al contractului. Or, în cauza în care a fost soluționată prin hotărâre a cărei anulare se cere instanța a fost sesizată tocmai pentru că părțile nu au mai căzut de acord cu privire la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, pentru sancționa partea care nu îndeplinește de bunăvoie obligația asumată printr-un contract.
Prin urmare hotărârea judecătorească nu are caracterul unui contract și nu-i pot fi aplicate regulile specifice contractelor.
Împrejurarea că pârâtul - promitent - vânzător nu a formulat nici un fel de apărări nu poate fi interpretată ca un acord tacit cu admiterea acțiunii și implicit ca un acord de a se perfecta vânzarea.
Instanța de fond a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, părțile au formulat concluzii pe această excepție.
Soluționând cauza pe excepția inadmisibilității, instanța nu putea să analizeze motivele de nulitate invocate de reclamantă în acțiune. Pentru același motiv nici instanța de recurs nu poate analiza motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, atât timp cât constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură
civilă, curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274. pr. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurentul - reclamantL PROFESIONAL - LICHIDATOR JUDICIAR ALcu sediul în-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1083 din 21 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâte prin administrator special -M B,str. - nr. 94, Județul B, L, B-dul nr. 1, județul B și intimata - intervenientăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Obligă recurenta să plătească intimatei L suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red.
2 ex. 12 martie 2008
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1300/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
