Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 84/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.84/2009
Ședința publică din data de 13.01.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Marusciac Delia
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 2017 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N, SC SRL, &, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă avocat - pentru recurent și lichidatorul judiciar.
Procedura de citare este îndeplinită potrivit normelor de drept comun.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea lichidatorului &, prin care acesta solicită respingerea recursului. Se comunică un exemplar din întâmpinarea lichidatorului cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta recurentului depune Decizia nr. 182/15.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și Decizia nr. 532 din 24.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-au soluționat spețe similare.
Lichidatorul și reprezentanta recurentului declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind alte cereri prealabile, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de antrenare a răspunderii personale a recurentului introdusă de lichidatorul judiciar.
Precizează că sentința de fond este nelegală pentru motivele enunțate în cuprinsul actului intitulat "completare a motivelor de recurs" fiind incident motivul prevăzut la art. 304 pct.6 și 304 pct. 9. civ. Arată că Tribunalul Comercial Cluja acordat ceea ce nu s-a cerut; s-a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului însă s-a dat mai mult decât s-a cerut, fiind anulată cesiunea de părți sociale, fără a se da posibilitatea la apărare, fiind numai aparent citați cesionarii, fără respectarea disp. art. 114 indice 1Cpr. civ.
Mai arată că cesiunea de părți sociale nu se încadrează în prevederile art. 11 lit.h din Legea nr.85/2006. Nu sunt aplicabile în speță nici disp. art. 138 lit.d și e, faptele prevăzute de textul legal menționat nefiind imputabile administratorului statutar, ele fiind reținute de către judecătorul fondului în lipsa administrării probelor. Cu privire la faptul că s-a reținut că bunurile debitoarei sunt imposibil de găsit, că au fost deturnate de către administrator și faptul că s-a ținut o contabilitate fictivă, consideră că aceste fapte nu au fost dovedite. Susține că, potrivit art. 1203 civ. magistratul nu trebuie să se pronunțe pe prezumții lipsite de temei legal. Solicită cheltuieli de judecată.
Lichidatorul solicită respingerea recursului și susține poziția exprimată în cuprinsul întâmpinării formulate, aflată la dosar la filele 125-129. Consideră că înstrăinarea societății s-a realizat în mod fraudulos, scopul urmărit de asociatul-administrator, recurent în prezentul dosar, fiind acela de a se sustrage de la plata datoriilor.
CURTEA,
Asupra prezentului recurs reține că prin sentința comercială nr. 2017 din 15 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulata de catre lichidator judiciar &, desemnat in procedura de faliment a debitoarei SC SRL.
S-a încuviințat suportarea din fondul de lichidare a sumei de 1057,58 Ron cheltuieli de procedura avansate de catre lichidatorul juidiciar.
S-a încuviințat un buget previzionat de 1510,5 Ron pentru intervalul 10.11.2008-10.02.2009 care va fi suportat din fondul special constituit in baza art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând cererea de încuviințare a plății cheltuielilor de procedură, judecătorul sindic a apreciat-o ca fiind întemeiată și în consecință o va admite.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 85/2006, au fost încuviințate cheltuielile de procedură avansate de administratorul judiciar în cuantum de 1.057,58 lei, urmând ca plata acestora să se efectueze din fondul de lichidare, având în vedere lipsa disponibilităților bănești din conturile debitoarei, precum și a oricăror bunuri în patrimoniul debitoarei, cheltuielile ce urmează a fi încuviințate fiind dovedite cu facturile și chitanțele aflate la dosar.
Prin același raport de activitate, administratorul judiciar a solicitat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, aprobarea bugetului previzionat întocmit pentru intervalul 10.11.2008-10.02.2009 în cuantum de 1.510,5 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic că la acest moment, ținând cont de lipsa în continuare a disponibilităților bănești, a procedat la întocmirea unui buget pentru următoarele trei luni, solicitând încuviințarea ridicării din contul gestionat de UNPIR a sumei de 1.510,5 lei, ținând cont și de Hotărârea nr. 4/15.07.2006 a UNPIR.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat-o ca fiind fondată, constatând faptul că în conformitate cu prevederile art. 4 alin.4 din Legea 85/2006, au fost efectuate previziuni de plăți pentru următoarele trei luni în cuantum de 1.510,5 lei, astfel că în temeiul acestor dispoziții cererea urmează a fi admisă, plata sumei solicitate urmând a fi făcută din fondul special de lichidare, întrucât până la acest moment în patrimonial debitoarei nu au fost identificate bunuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G care a solicitat în temeiul art. 312 Cod procedură civilă modificarea în întregime a hotărârii judecătorului sindic pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de antrenare a răspunderii personale formulată în conformitate cu art. 138 alin (1) lit d, e din Legea nr. 85/2006 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Astfel, deoarece răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate limitativ de lege este o răspundere civilă delictuală parțială, întrucât legea vorbește de obligația de plată a unei părți din pasivul averii debitorului, în speță nu se putea cere obligarea fostului administrator la suportarea întregului pasiv al debitoarei.
În urma cesiunii care a avut loc în cadrul debitoarei cesionarii au dobândit calitatea de asociați cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate respectiv obligațiile juridice aferente ce constituie în esență activul și pasivul societății. Faptul că cesionarii au preluat părțile sociale ale unei societăți care în opinia lichidatorului judiciar era lipsită de rentabilitate nu poate duce la concluzia că a existat o totală lipsă de interes în această preluare.
Mai apoi, încetarea plăților a fost rezultatul în cazul de față a mai multor motive cum ar fi existența unor creanțe nerecuperate efectuarea unor lucrări suplimentare nedecontate, și scumpirea materialelor de construcții ulterior încheierii contractelor de antrepriză și nicidecum din conduita culpabilă a administratorului.
De asemenea, încetarea plăților nu reprezintă o faptă ilicită pentru angajarea răspunderii administratorului deoarece în accepțiunea art. 138 din legea nr. 85/2006 sunt menționate în mod restrictiv condițiile și cazurile pentru care poate fi antrenată răspunderea administratorului însă lichidatorul judiciar nu a făcut dovada existenței nici uneia dintre aceste cazuri ci s-a limitat doar să invoce două prezumții în stabilirea acestei răspunderi respectiv ținerea unei contabilități fictive contrar dispozițiilor legale prezumție înnăscută din lipsa documentelor contabile- faptă prevăzută de art. 138 alin (1) lit d și respectiv deturnarea unor bunuri ale societății ( art. 138 lit e ) urmare a predării acestora în urma cesionării părților sociale bunuri care mai apoi nu au putut fi găsite.
În concluzie, hotărârea judecătorului sindic este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Ulterior recurentul a depus la data de 25 noiembrie 2008 o completare a motivelor de recurs invocând și prevederile art. 304 pct 6 Cod procedură civilă alături de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut respectiv judecătorul sindic nefiind sesizat de către lichidator cu o cerere de anulare a cesiunii de părți sociale a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când a constatat nulitatea contractului fără însă a da posibilitatea cesionarilor de a se apăra în proces întrucât aceștia nu au fost citați în calitate de părți.
Așadar, instanța, prin constatarea nulității cesiunii a încălcat grav principiul disponibilității înscris în art. 129 alin (6) Cod procedură civilă, principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. De altfel, o asemenea cerere ar fi fost contrară legii întrucât cesiunea de părți sociale nu este un act al debitoarei, ci este un act încheiat între asociatul debitoarei în calitate de cedent și unul sau mai mulți terți în calitate de cesionari.
Totodată, reiterând motivul de recurs prev de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă recurentul arată că instanța de fond a încălcat legea substituind probele cu prezumții lipsite de orice suport.
Administratorul judiciar prin întâmpinare (125-129) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 22 mai 2008 lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii personale a fostului asociat administrator al debitoarei SC SRL, G și obligarea acestuia la suportarea întregului pasiv al debitoarei în cuantum total de 641.406,08 RON.
Prin sentința nr. 2017/15 septembrie 2008 judecătorul sindic admite cererea acestuia și obligă pârâtul la suportarea pasivului societății.
În esență, s-a reținut în sarcina administratorului statutar și asociat al debitoarei incidența prevederilor art. 138 lit d și e din Legea nr. 85/2006 în sensul că în lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar atestă încălcarea dispozițiilor art. 138 lit d din legea insolvenței în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de legea nr. 31/1990 care în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență ce poate apărea așa încât în condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs raport ce constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Totodată, s-a reținut și incidența prevederilor art. 138 alin (1) lit e din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care din declarațiile complete privind activitatea debitoarei depuse la sfârșitul anului 2005 rezultă că aceasta nu a mai desfășurat activitate după noiembrie 2005 așa încât s-a apreciat că ulterior cesiunii bunurile debitoarei înregistrate în contabilitatea acestora sunt imposibil de găsit rezultând că acestea au fost deturnate de către fostul administrator.
Este unanim recunoscut atât de jurisprudență cât și de doctrină caracterul limitativ al enumerării din art. 138 Legii nr. 85/2006.
În aceste condiții este imposibil de asimilat faptelor prevăzute limitativ în dispozițiile legale sus amintite a oricăror alte fapte săvârșite de administratori și care ar putea atrage angajarea răspunderii patrimoniale a acestora.
Este fără dubiu că în speță judecătorul sindic a reținut incidența prevederilor art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006 și respectiv art. 138 alin (1) lit e din aceeași lege.
Pârâtul Gap rocedat la cesionarea părților sale sociale în luna noiembrie a anului 2005 către și.
Situația actuală a societății este aceea de insolvență, valoarea masei credale fiind de 641.406,08 RON.
Ulterior, datei cesionării societatea nu a mai acumulat datorii la bugetul de stat și drept urmare rezultă că aceasta nu a mai desfășurat activitate așa încât totalul datoriilor ce compun masa credală au fost acumulate în perioada în care debitoarea a fost administrată de pârâtul
Din această perspectivă concluzia ce se desprinde este aceea că înstrăinarea societății s-a realizat cu scopul urmărit de asociatul administrator G de a se sustrage aplicării dispozițiilor legale prin care creditorii i-ar fi putut imputa starea de insolvență.
Drept urmare, judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut atunci când a analizat contractul de cesiune a părților sociale ci dimpotrivă a apreciat această probă în funcție de circumstanțele concrete ale speței și în raport de celelalte probe administrate.
Este adevărat că cesionarea părților sociale nu este interzisă și nu reprezintă în sine o faptă prevăzută expres de art. 138 din Legea insolvenței însă, ceea ce i s-a imputat administratorului statutar în persoana recurentului este tocmai faptul că prin activitatea desfășurată de acesta a determinat apariția stării de insolvență a societății prin aceea că nu a luat toate măsurile legale și în special cea cu privire la ținerea unei contabilități în conformitate cu legea.
Prin cesionarea părților sociale s-a urmărit în fapt ca acesta să se sustragă de la aplicarea prevederilor art. 138.
Persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau dimpotrivă nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului.
unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu activități direct producătoare de prejudiciu însă cum este și în cazul de față ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități (creanțele bugetare către DGFP care au acumulat penalități considerabile).
De asemenea, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că, aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
În speță, pârâtul recurent pe de o parte a ascund documentele contabile având ca scop denaturarea situației financiare a debitorului și totodată prin nepredarea acestora către lichidatorul judiciar s-a putut prezuma că acesta nici nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
De altfel, administratorul judiciar prin raportul pe care era obligat să-l întocmească a reținut că debitorul nu a întocmit balanțele de verificare lunare și nici nu a ținut registrele prevăzute de lege.
Față de toate considerentele mai sus expuse, Curtea constată că în speță nu este prezent nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 2017 din 15.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./21.01.2009
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Marusciac Delia, Mihaela Sărăcuț
| ← Acțiune în anulare. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Bacau | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
