Acțiune în anulare. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 314
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă SC. O împotriva sentinței civile nr. 1430 din 26-11-2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă SC. O, care depune delegație la dosar, restul părților fiind lipsă. Dosarul a fost lăsat la a doua strigare când s-au prezentat aceleași părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că aceasta a fost citată cu mențiunea de a pune concluzii în ce privește excepția tardivității invocată de intimata reclamantă Profesional - lichidator al SC,SA la termenul anterior. Referitor la această excepție, precizează că de pe dovada de comunicare a sentinței civile 1430- aflată la fila 82- rezultă că aceasta a fost comunicată la data de 22.01.2008, iar recursul a fost declarat la data de 01.02.2008, ceea ce înseamnă că recursul a fost declarat în termen.
Instanța constată că recursul a fost declarat în termen, având în vedere art.101 alin.1 Cod procedură civilă și respinge excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimat.
Recursul este motivat în termen și legal timbrat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune practică judiciară în materia perfectării vânzărilor.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că la data de 8.07.1999 între SC, și SC,SA s-a încheiat un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare. Recurenta-pârâtă și-a achitat toate ratele până la expirarea contractului de leasing, după care a făcut o adresă către intimata-reclamantă SC,SA prin care își exprima dorința de a achiziționa acest spațiu și a perfecta contractul de vânzare-cumpărare. La perfectarea contractului de vânzare-cumpărare s-a avut în vedere certificatul de sarcini eliberat de Biroul de Carte Funciară eliberat la data de 31.05.2004 prin care se atesta că imobilul ce se vinde este liber de orice sarcini, certificat reactualizat la data de 3.06.2004 când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Arată că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, faptul că recurenta-pârâtă la momentul cumpărării imobilului a știut că dobândește un bun liber de orice sarcini. Instanța de fond a făcut o apreciere segmentară a tuturor motivelor precizate, considerând că nu este relevantă B-credință a cumpărătorului.
Cu cheltuieli de judecată.
După începerea dezbaterilor se prezintă avocat pentru intimata-reclamantă PROFESIONAL lichidator jud. al SC,SA.
Avocat pentru intimata-reclamantă arată că B-credință invocată de recurenta-pârâtă stă la baza uzucapiunii de scurtă durată și nu poate constituie o condiție de validare a contractului de vânzare-cumpărare, așa cum rezultă din prevederile art.1897 alin.2 Cod procedură civilă.
Menționează că acest bun a fost scos din patrimoniul SC. SA cu rea-credință de către o persoană care știa că a fost pus sechestru asigurator pe imobil și dintr-o eroare s-a omis trecerea în certificatul de sarcini a acestei mențiuni.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că la filele 55-56 ds. fond apare o copie a certificatului de sarcini nr.7187/N în care nu sunt făcute nici în prezent mențiunile privind sechestrul asigurator.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului în materia insolvenței de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Profesional, în calitate de lichidator judiciar al societății falite A a solicitat în contradictoriu cu pârâtele O prin administrator special și L O, să se dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1170/03 iunie 2004 la., repunerea părților în situația anterioară și evacuarea pârâtei
Temeiul de drept invocat este reprezentat de dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare și cererea reconvențională, pârâta Las olicitat respingerea acțiunii, invocând potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, art. 1898 Cod civil, art. 1899 Cod civil, B - credință cumpărătorului la data încheierii contractului.
Cât privește evacuarea a solicitat să se constate că e titulara unui drept de creanță, constând în valoarea actuală de circulație a imobilului, ce cuprinde și investițiile realizate, evaluate la 130.000 lei și să se constate îmbunătățirile efectuate la imobil.
Respectiva cerere a fost disjunsă prin încheierea din 05 noiembrie 2007.
Prin sentința civilă nr. 1430/26.11.2007 a fost admisă acțiunea și anulat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1170/03 iunie 2004 intervenit între O și L
Soluționând acțiunea principală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 66 din 22.02.2006 pronunțată în dosar nr. 4408/2005 al Tribunalului Bacăua fost deschisă procedura insolvenței societății pârâte SC SA, iar prin încheierea din data 17.05.2006 a fost deschisă procedura falimentului.
Instanța a reținut că această vânzare s-a făcut în fraudarea intereselor creditorilor, deoarece spațiul a fost înstrăinat deși asupra acestuia era instituit sechestru prevăzut de Codul d e procedură fiscală și înregistrat la Biroul de Carte Funciară sub nr. 18 din 21.01.2004, situație care atrăgea nulitatea absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea măsurii asigurătorii. Conform prevederilor art. 119 al. 7 Teza a II- a Cod procedură fiscală, în forma în vigoare în anul 2004 și care în prezent se regăsesc în cadrul art. 126 al. 8, actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii sechestrului sunt lovite de nulitate absolută. Nulitatea prevăzută de articolul invocat este o nulitate expresă prevăzută de lege și nu poate fi acoperită în nici un mod. Sechestrul aplicat de către creditorul bugetar în temeiul Codului d e procedură fiscală este de natură să scoată bunul din circuitul civil, ipoteca legală neavând același caracter ca și ipoteca convențională care permite înstrăinarea bunului dar cu menținerea privilegiului.
În contractul de vânzare-cumpărare reprezentantul societății falite declară că spațiul situat în municipiul O, str. -,. 2, județul B este liber de orice sarcini și nu este scos din circuitul civil deși acesta luase la cunoștință încă din data de 27.11.2003 de aplicarea sechestrului de către creditorul bugetar. In aceste condiții, este evident că prin acest contract de vânzare-cumpărare, perfectat cu încălcarea normelor imperative s-a dorit fraudarea intereselor creditorului ipotecar.
Nulitatea prevăzută de Normele Codului d e procedură fiscală este o nulitate absolută expres prevăzută de lege, caracterizată prin faptul că nu poate fi acoperită
în nici un mod. În aceste condiții, tribunalul apreciază că nu poate reține B-credință a cumpărătoarei prevăzută de art. 1898 cod civil deoarece, în situația în care s-ar aplica aceste prevederi s-ar încălca dispozițiile imperative ale legii, B-credință putând fi invocată doar în cazul unei nulități relative a unui act, nulitate relativă ce poate fi acoperită de către părți sau de partea în drept să o invoce.
De altfel, tribunalul reține că speța în cauză este o greșită aplicare a proprietății aparente, formând dosarul 2690/2005 al Curții de Apel Suceava, cauză ajunsă pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, formând obiectul dosarului nr-, în faza de recurs, iar prin decizia pronunțată la data de 31.10.2006 a fost modificată decizia Curții de Apel Suceava, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
În termen legal a promovat recurs pârâta L O, criticând sentința ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;
2. conform certificat de serviciu nr. 781/31 mai 2004, eliberat de Biroul de Carte Funciară O, în ziua vânzării imobilul ce urma a se vinde figura ca fiind liber de orice sarcini;
3. instanța nu a analizat poziția cumpărătorului care, atât înainte, cât și la momentul cumpărării a știut că dobândește un bun liber de orice sarcini și de la adevăratul proprietar;
4. în cauză nu s-a făcut nici o dovadă privind intenția cumpărătorului de fraudă a intereselor creditorului, societatea fiind cumpărătoare de bună - credință;
5. dispozițiile art. 126 al. 8 Cod procedură fiscală nu se aplică izolat, că prin raportare la condițiile concrete ale încheierii actului.
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă O, prin administrator special, a solicitat respingerea recursului, întrucât acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu art. 126 al. 8 Cod procedură fiscală, reclamantul având sarcina de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute în respectivele texte în mod cumulativ.
Or, în cauză s-a dovedit că actul a fost încheiat în dauna creditorilor, prin fraudă, adică prin încălcarea unor dispoziții legale, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii și săvârșit de debitor.
A mai arătat intimata că asupra imobilului în litigiu este înscrisă în cartea funciară ipotecă legală încă de la data de 21.01.2004, dreptul real al statului devenind opozabil erga omnes.
Instanța nu putea face abstracție de respectiva dovadă.
Caracterul comun și invincibil al erorii nu se prezumă și nu poate fi dovedit exclusiv de certificatul de sarcini, iar pârâta, în calitate de locator în baza contractului de leasing, știa sau putea să știe de existența sechestrului aplicat încă din anul 2003.
La rândul său, reclamanta - intimată L "Profesional ", a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
A precizat că principiul validității aparenței în drept nu se aplică în speță, întrucât vizează doar ipoteza vânzării bunului altuia și are în vedere eroarea comună și invicibilă doar cu privire la calitatea de proprietar a înstrăinătorului și nu acoperă nulitatea absolută.
B - credință nu poate acoperi un titlu nul, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 1897 al. 2 Cod civil.
Certificatul de sarcini nr. 781 actualizat la data de 03 iunie 2004, nu este de natură a acoperi nulitatea absolută.
Recursul de față apare ca fiind fondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
În cauză, acțiunea în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006, respectiv ale art. 126 al. 8 din Codul d e procedură fiscală.
Potrivit textului de lege mai sus menționat, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Actele frauduloase sunt cele săvârșite cu rea - credință, în scopul de a leza creditorii și de a obține pentru sine sau pentru altă persoană un folos necuvenit. De regulă, se săvârșesc cu complicitatea altei persoane, dar este posibilă și săvârșirea de către debitor singur.
Pentru a reține frauda este suficient să se facă dovada faptului că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 79 și 80 și că debitorul a fost conștient, în momentul încheierii actului, că îi prejudiciază pe creditori.
Așadar, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și art. 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, ce poate fi răsturnată de către debitor. Respectiva prezumție nu se extinde, însă, și la terțul dobânditor.
Art. 80 alin. 1 lit. a) - g) enumeră actele ce pot fi anulate și conțin dispoziții derogatorii față de cel menționat de art. 79, care este un text de aplicație generală.
Astfel, art. 80 al. l lit. c) stabilește că administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia bunurilor transmise și a valorii altor prestații exercitate, realizate de debitor prin acte încheiate și cu trei ani anterior deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de sustrage bunul de la urmărirea de către creditor sau de a leza în orice alt fel drepturile.
Apreciind că în speță este incident text mai sus enunțat, reține că în acest caz se cere a fi dovedită și complicitatea terțului contractant la fraudă, ceea ce presupune intenția acestuia de a prejudicia creditorii în înțelegere frauduloasă cu debitorul.
În speță, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1170/03 iunie 2004 - " " a fost încheiat în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 4167/08 iulie 1999. Astfel, potrivit art. 1 din respectivul contract, proprietarul - locator se obligă să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, iar utilizatorul să plătească și să preia bunul imobil în suprafață de 67,42 situat în O,-, județul
Tot în acest sens, la art. 3 se stipulează că utilizatorul încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare prin novație, potrivit art. 1128 - 1137 Cod civil.
Astfel, acordul de voință al părților în sensul vânzării imobilului s-a realizat la momentul perfectării convenției de leasing, iar nu în perioada celor trei ani anterior deschiderii procedurii.
Judecătorul sindic a reținut că asupra spațiului înstrăinat era instituit sechestru prevăzut de Codul d e procedură fiscală, înregistrat la Biroul de Carte Funciară sub nr. 18 din 21.01.2004, situație care atrăgea nulitatea absolută actelor de dispoziții intervenite după înscrierea măsurii asiguratorii.
Curtea observă că procesul verbal de sechestru nr. 58636/27.11.2003, a fost instituit în baza art. 81 din nr.OG 61/2002, în vigoare la acea dată, nr.OG 92/2003 intrat în vigoare începând din 01.01.2004. Iar, potrivit dispozițiilor art. 81 coroborate cu art. 73 din nr.OG 61/2002, de la data întocmirii procesului - verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
Reține, totodată, că potrivit art. 82 din ordonanță, sechestrul aplicat în temeiul art. 81 constituie ipotecă legală.
Prin adresa nr. 2347/20 ianuarie 2004 PBa solicitat Biroului de Carte Funciară O efectuarea inscripției ipotecare asupra imobilului în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 43 al. l și 2 din Legea nr. 7/1996, orice persoană poate cerceta cartea funciară și celelalte evidențe care alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară, iar la cerere, se vor elibera extrase și certificate de pe cărțile funciare, planuri sau înscrisuri.
Conform certificatului de sarcini nr. 781/31 mai 2004, reactualizat pentru data de 03 iunie 2004, eliberat de Judecătoria Onești - Birould e Carte Funciară, bunul imobil înstrăinat figura ca fiind liber de sarcini.
Se mai reține, totodată, că, în principiu, ipoteca nu instituie o indisponibilizare a bunului, creditorul ipotecar care și-a conservat dreptul prin inscripție ipotecară, având dreptul să urmărească bunul în mâna oricui s-ar găsi (art. 1790 Cod civil).
Prin prisma celor reținute mai sus, recurenta - pârâtă poate fi considerată dobânditoare de bună - credință a imobilului, întrucât a efectuat demersurile necesare pentru a afla situația juridică a imobilului, certificatul de sarcini evidențiind lipsa sarcinilor imobilului.
Mai mult, s-a întemeiat cu bună - credință pe contractul de leasing încheiat cu debitoarea și pe faptul că a deținut spațiul respectiv în calitate de locator timp de 5 ani.
Nu se poate reține nici că a avut cunoștință despre sechestru în alt mod, întrucât ulterior încheierii procesului - verbal de sechestru, organul de executare nu a procedat în fapt la aplicarea sechestrului și indisponibilizarea bunului.
B credință constă în atitudinea subiectivă a cumpărătorului, caracterizată prin convingerea neîndoielnică asupra faptului că imobilul aparține vânzătorului ca adevărat proprietar, de cunoașterea prin mijloace obișnuite, aflate la îndemâna oricărei persoane, a situației juridice a imobilului.
Astfel, B - credință asociată cu eroarea comună și invincibilă pe care a creat-o certificatul de sarcini, validează actul de înstrăinare.
Față de cele de mai sus, urmează a admite recursul și a modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii în anulare ca nefondată.
Va obliga debitoarea să plătească recurentului cheltuieli de judecată, în temeiul culpei sale procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta - pârâtăL O,împotriva sentinței civile nr. 1430 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăL PROFESIONAL - LICHIDATOR JUDICIAR AL Aprin administrator special .
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă debitoarea să plătească recurentei 219,65 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,11 aprilie 2008.
Pt. PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
- - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ JUDECĂTORI: Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
- -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
14/15 mai 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
