Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 77/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 77/2008
Ședința publică din data de 15 Ianuarie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3662 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații:- SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se prezintă pentru debitoarea-recurentă avocat iar pentru intimata - SRL, se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de Insolvență nr. 3304 din 27.12.2007.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata - SRL prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. S-a înregistrat la data de 18 decembrie 2007 întâmpinarea lichidatorului.
Se comunică părților întâmpinarea lichidatorului și întâmpinarea formulată de intimata-creditoare cu reprezentanta recurentei.
Reprezentantul intimatei solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul intimatei dar lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să ia act de conținutul întâmpinărilor formulate.
Se reia cauza la a doua strigare în aceeași prezență, după care reprezentanta recurentei depune la dosar certificat de grefă, învederează instanței că susține recursul promovat și declară că nu are de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Reprezentantul intimatei declară că nu are alte cereri de formulat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind alte cereri prealabile și nici excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă părților cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, pentru considerentele enunțate în cuprinsul cererii de recurs, precizând că în opinia sa, competența de soluționare a cauzei o are tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, la momentul deschiderii procedurii judiciare. Cu privire la al doilea motiv de casare, arată că prin încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, societatea a fost lipsită de posibilitatea de a pune concluzii pe fond cu atât mai mult cu cât creanța nu este certă lichidă și exigibilă. În ceea ce privește al treilea motiv de casare, consideră că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii din perspectiva caracterului creanței, respectiv creanța nu îndeplinește caracterul cert prevăzut la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/1996 și art. 379 alin.1. civ. Cu privire la conținutul încheierii din 17.09.2007, în care s-a consemnat prezenta în instanță a consilierului, arată că nu are cunoștință de acest aspect relevat de instanță, dar apreciază că, cauza fiind suspendată, nu putea să ia cineva termenul în cunoștință pentru termenul din 01.10.2007, iar citația nu a fost primită. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat. Apreciază că motivele de casare sunt neîntemeiate, instanța competentă este Tribunalul Comercial Cluj, debitoarea și-a modificat sediul " pro causa", așa cum rezultă din conținutul dosarului de fond procedura a fost îndeplinită în mod legal societatea având cunoștință de termen, iar pe fond, apreciază că aspectele relevate sunt neîntemeiate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.3652 din 8.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs - admis cererea formulată de creditoarea - SRL C-N, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, și în consecință:
În temeiul art. 33 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei - SRL, având număr de ordine în registrul comerțului J-.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței s-a numit administrator
judiciar pe.
În temeiul art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a ridicat dreptul de administrare al administratorilor statutari ai debitoarei.
În temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ca administratorul statutar al debitoarei să depună la dosarul cauzei, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, actele prevăzute de art. 28 alin.1 din lege, cu mențiunea că refuzul depunerii constituie infracțiune potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei, tuturor instanțelor în a cărui jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, potrivit art. 37 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 42 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus indisponibilizarea părților sociale detinute de asociati la societatea debitoare.
În temeiul art. 44 din Legea nr. 85/2006, a obligat debitoarea să pună la dispoziția administratorului judiciar informațiile cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate În cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
În temeiul art. 48 alin.1 din Legea nr. 85/2006, s-a dat dispoziție băncilor la care debitoarea are disponibil bănesc în conturi, să nu dispună de acesta fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin.2 qin lege, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
În motivare se arată că creditoarea - SRL a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei - SRL, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale.
In fapt, creditoarea a aratat ca debitoarea se afla in stare de insolventa prezumata deoarece figureaza in evidentele contabile ale creditoarei cu suma de 163.215,04 RON încă din data de 31.10.2006 si de la acea data până in prezent nu a efectuat nici o plată in contul datoriei. Creanța este dovedita prin facturile emise de catre creditoare in baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3892/2.01.2006. Acest contract incheiat intre părți avea ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor comercializate de către creditoare, înscrise in facturile care vor fi emise de către aceasta, pe baza comenzilor înaintate de către debitoare. In baza contractului enunțat creditoarea a eliberat in perioada 16.01.2006-4.09.2006 o serie de facturi (peste 80) prin care a vândut debitoarei produse - materiale electrice civile si industriale. Debitul acumulat de către debitoare a ajuns la un cuantum foarte mare (375.788,17 Ron) iar la data de 31.10.2006 a avut loc o compensare intre cele doua societăți comerciale prin care debitul a fost redus cu suma de 212.573,13 Ron, rămânând la un debit in cuantum de 163.215, 04 Ron.
Debitoarea - SRL a depus contestatie la cererea de deschidere a procedurii prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii generale a insolventei ca neintemeiata. Debitul invocat de catre creditoare nu este real si debitoarea nu se afla in incetare de plăti mai mare de 30 de zile. In baza contractului invocat de către creditoare au fost livrate materiale electrice incorporate de către debitoare in lucrari de instalații electrice mai complexe, executate in mare parte in beneficiul creditoarei. In luna aprilie 2006 intre părți a fost incheiat un nou contract nr. 60/4.04.2006 in baza căruia debitoarea a devenit antreprenor al creditoarei pentru executarea de instalatii electrice de joasa tensiune pentru beneficiarul final - Automobile Intre cele doua societati se efectuau compensari reciproce de materiale. Partea de manopera urma sa fie achitata fata de debitoarea SRL. Creditoarea a refuzat la un moment dat sa mai realizeze compensarea. Mai mult decât atât, - SRL nu a achitat contravaloarea manoperei executate de către aceasta in cuantum de 59.219,19 RON, conform devizelor semnate de beneficiar - SRL si de beneficiarul final - Automobile Debitoarea nu se afla in încetare de plati si face in fiecare zi plăti către furnizori. In datele de 5.02.2007 si 6.02.2007 societatea a efectuat plati si a avut un rulaj total de 120.869, 01 RON.
La termenul din data de 26.03.2006 debitoarea a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, text care in opinia debitoarei ar incalca prevederile art. 16,21,44 alin. 1 si 2 si 135 din Constitutia Romaniei. Prin incheierea din data de 2.04.2007 instanta a suspendat solutionarea cererii si a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei invocate. Prin Decizia nr. 606/19.06.2007 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Ulterior introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, la data de 11.09.2007 debitoarea si-a schimbat sediul social din judetul C in orasul, judetul Aceasta modificare a sediului social a fost realizata in opinia instantei "pro causa" tocmai in vederea invocarii exceptiei de necompetenta teritoriala a Tribunalului Comercial Cluj, fapt realizat la termenul din data de 17.09.2007; Instanta a respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj arătând faptul că, deși conform art. 6 din Legea 85/2006 toate procedurile prevăzute de aceasta lege cu excepția recursului prevăzut de art. 8 sunt de competenta tribunalului in a cărui raza teritoriala își are sediul debitorul, astfel cum acest sediu figurează in registrul comerțului, competenta teritoriala trebuie verificata prin raportare la momentul sesizării instanței si schimbarea ulterioara a sediului nu poate produce efecte sub aspectul competentei teritoriale. In caz contrar s-ar deschide calea unor abuzuri procedurale prin care debitoarea, pe de o parte ar tergiversa "sine die" soluționarea cererii prin schimbarea repetata a sediului social iar pe de alta parte si-ar putea alege instanța care sa soluționeze cererea de deschidere a procedurii insolentei. In cazul concret dedus judecații sediul social al debitoarei la momentul introducerii cererii (14.02.2007) era in municipiul D, strada -,. 14, judo
Actele depuse in probatiune dovedesc faptul ca intre părți au fost realizate doua operatiuni de compensare, iar prin anexele ordinelor de compensare sunt descrise facturile care au făcut obiectul compensării intre părți. Cererea creditoarei se întemeiază pe existenta unui debit de 163.215, 04 Ron justificat printr-un număr de 135 facturi, cu totul altele decât cele care au făcut obiectul operațiunilor de compensare. Scadenta acestor facturi este apreciata de către creditoare ca fiind 31.10.2006, data la care a operat compensarea parțiala a debitului, redus astfel de la 375.788, 17 Ron la 163.215, 04 Ron. In opinia instanței scadenta facturilor a fost chiar la data emiterii lor, in condițiile in care facturile nu prevăd un termen de plata, insa aceste termene de emitere a facturilor erau oricum anterioare datei invocate de către creditoare. Ceea ce este relevant in soluționarea acestei cereri este faptul ca data scadentei, chiar cea invocata de către creditoare este cu peste 30 de zile anterioara datei la care a fost introdusa cererea de chemare in judecata.
In baza argumentelor expuse, instanta a constatat că debitoarea este în încetare de plăți, nemaiputând face față datoriilor sale exigibile, astfel încât, cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost apreciată ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Creanta este certa, rezultand din facturile depuse in probatiune de către creditoare, emise in baza contractului 3892/2.01.2006, este lichida deoarece cuantumul acesteia rezulta din facturile depuse in probatiune si este exigibila deoarece scadenta facturilor este implinita. Deasemenea, scadenta facturilor este anterioara cu mai mult de 30 de zile datei la care a fost introdusa cererea dedusa judecatii (14.02.2007) situatie in care in baza art. 3 alin. 1, punctul 1 lit. a din Legea 85/2006 debitoarea este prezumata ca fiind in stare de insolvență.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea recursului în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și stabilirii faptului că creanța creditoarei nu este certă și nici exigibilă, iar debitoarea nu se află în stare de insolvență.
În motivare se arată că a termenul de judecată din data de 17.09.2007 debitoarea a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Cluj motivată de faptul schimbării sediului social al societății debitoare din orașul D în orașul jud. La același termen de judecată, judecătorul-sindic a respins excepția deoarece a apreciat că schimbarea sediului societății debitoare după data introducerii cererii introductive formulată de către creditoare a fost efectuată "pro cauza" respectiv în vederea invocării excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Cluj. Motivul pentru care judecătorul-sindic a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Cluj îl reprezintă rațiunea potrivit căreia "competența teritorială trebuie verificată prin raportare la momentul sesizării instanței și schimbarea ulterioară a sediului nu mai produce efecte sub aspectul competenței teritoriale ".
Soluția adoptată de judecătorul sindic nu numai că încalcă prevederile art. 6 din Legea 85/2006, dar mai mult decât atât, instituie o prezumție generală de rea-credință asupra tuturor debitorilor care își modifică sediul social după ce împotriva lor s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, prin calificarea schimbării sediului ca fiind efectuată "pro cauza" fără a analiza nici un alt aspect probator în cauză.
Instanta de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sanctiunea nuliătii de art. 105 alin. 2 din codul d e procedură civilă. art. 304 pct. 5 pr. civ..
La termenul de judecată din data de 17.09.2007 judecătorul-sindic a lăsat cauza în pronunțare cu privire la excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Cluj, motivată de faptul că reprezentantul debitoarei a arătat că potrivit prevederilor art. 98 din codul d e procedură civilă a intervenit schimbarea sediului social al societății și a depus în dovedirea modificării intervenite, noul certificat de înmatriculare al societății, încheierea judecătorului delegat, prin care s-a admis cererea de schimbare a sediului social precum și certificatul constatator al schimbării intervenite, emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La termenul de judecată din data de 1.10.2007 cauza afost repusă pe rol iar părțile au fost citate din nou potrivit prevederilor art. 153 alin. 3 din codul d e procedură civilă. Cu toate acestea debitoarea nu a primit citația la noul ei sediu din localitatea,- A, jud. M iar cauza a fost soluționată în lipsa acesteia de la dezbateri.
Hotărârea pronuntată de judecătorul-sindic este dată cu aplicarea greșită a legii. (art. 304 pct. 9 pr. civ.).
Prin hotârârea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic, judecând o aplicațiune greșită a dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 379 alin. 2 din codul d e procedură civilă, a stabilit faptul că creanța creditoarei ar fi certă.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 pct 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, "prin creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se înțelege creditorul a cărui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" iar potrivit prevederilor art.379 alin. 2 din codul d e procedură civilă, "creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însuși actul de creanta sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".
În fapt creanța creditoarei nu îndeplinește caracterul cert prevăzut de actele
normative susmentionate deoarece:
Cea mai mare parte din facturile fiscale depuse în probațiune de către creditoare nu poartă semnătura și nici ștampila reprezentanților societății recurente astfel că sumele înscrise în cuprinsul acestor înscris uri nu au fost recunoscute prin semnătură de către societate pentru a se putea da astfel valențe dispozițiilor art. 379 alin. 2 din codul d e procedură civilă.
Raporturile contractuale dintre părți nu erau guvernate de contractul de vânzare cumpărare nr. 3892/02.01.2006 ci de contractul de subantrepriză nr.60/ 04.04.2006.
Pe tot cursul soluționării contestației a arătat și dovedit faptul că creditoarea le datorează sume de bani reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei lucrărilor efectuate de către reclamantă conform contractului nr. 60/4.04.2006 pentru beneficiarul final -. Automobile B SA. conform contractului și facturilor fiscale arătate în fața judecătorului-sindic.
Lichidatorul și creditoarea prin întâmpinare solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței tribunalului.
Examinând recursul, instanța constată că acesta nu este fondat, din următoarele considerente:
Creditoarea înregistrat cerere de deschidere a procedurii insolvenței la data de 14.02.2007, primul termen de judecată fiind 12.03.2007, La data înregistrării cererii debitoarea avea sediul în D,- apartamentul 14, cererea fiind corect introdusă din punct de vedere al competenței teritoriale.
Ulterior, debitoarea și-a schimbat sediul la,- Competența teritorială trebuie verificată prin raportare la momentul sesizării instanței, astfel că schimbarea ulterioară sediului nu poate produce efecte sub aspectul competenței teritoriale. Este unanim recunoscut și acceptat de doctrină și jurisprudență faptul că principalul efect al introducerii unei cereri de chemare în judecată îl reprezintă investirea instanței cu judecarea pricinii la care se referă.
Deci momentul introducerii cererii de chemare în judecată este singurul moment la care se poate raporta verificarea competenței teritoriale instanței, care o dată investită în mod legal va proceda la judecarea cererii potrivit prevederilor legale.
Pentru termenul de judecată din 1.10.2007 recurenta a fost legal citată potrivit actelor de la dosar (fila 301), citația fiind primită la serviciul de registratură de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței care și semnat de primire, citația purtând și ștampila recurentei. Mai mult, recurenta a fost citată și la sediul din (fila 302), astfel că motivul de recurs referitor la faptul că instanța încălcat formele de procedură este nefondat.
Relațiile dintre părți au fost guvernate de contractul de vânzare-cumpărare nr.3892 încheiat între creditoare și debitoare la data de 2.01.2006 având ca obiect "vânzarea-cumpărarea produselor comercializate de către vânzător înscrise în facturile care vor fi emise de către acesta pe baza comenzilor înaintate de cumpărător, în condițiile și termenii specificați în continuare, în contract".
Contractul fost semnat și ștampilat de reprezentanții debitoarei, facturile fiscale fiind eliberate în baza lui.
Valoarea totală a contractului fost stabilită la suma de 75.000 Euro/an, iar faptul că ulterior părțile au încheiat și un alt contract nr.60/4.04.2006 nu duce la concluzia că primul contract nu mai este în vigoare.
Cerințele prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii sunt îndeplinite.
Astfel, creanța este certă, aceasta rezultând din facturile eliberate de creditoare și acceptate de debitoare, facturi emise în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3892/2.01.2006, creanța este lichidă rezultând din facturile eliberate și în care este înscris prețul de vânzare al produselor înscrise în factură, este exigibilă, facturile având scadența la data eliberării ori în termen de 30 de zile de la data eliberării.
De asemenea, creanța îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, depășind cu mult valoarea prag de 10.000 RON impusă de lege.
Debitoarea din cauză este în insolvență, deoarece sumele achitate de aceasta sunt mult inferioare celei datorate către creditoare.
Insolvența este acea stare patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) pr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3662 din 8.10.2007 și încheierii 3505 din 17.09.2007 pronunțate în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publicvă din data de 15.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/15.02.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Adriana Iluț
Judecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Acțiune în anulare. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Brasov | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
