Acțiune în anulare. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 317/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 62/S din 6 februarie 2009 pronunțate de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii potrivit încheierii din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 62/S/6.02.2009 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C lichidator judiciar al și a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr.11/17.05.2004 încheiat între debitoare și L, a celorlalte contracte, respectiv în parte contractul nr. 2477/6.06.2005 cu privire la construcții, intervenit între prin asociat unic și administrator, a tuturor actelor subsecvente în legătură cu imobilul cu nr. cadastral 57 și a stabilit situația anterioară prin obligarea pârâților să restituie imobilele.
În motivarea hotărârii se reține în esență că imobilele au fost înstrăinate la prețuri derizorii, sub valoarea reală a acestora și fără ca datoriile față de creditori să fie achitate. Din datele oferite de registrul comerțului reiese că persoanele juridice implicate în operațiunile de vânzare, aparțin unor persoane din cadrul aceleiași familii. Prețul derizoriu al transferurilor a fost atestat de rapoartele de evaluare a BCR realizat la 1.05.2005, iar faptul că vânzările au avut loc cu puțin timp înainte de declanșarea procedurii insolvenței prezumă intenția de fraudă a părților contractante ce nu a fost răsturnată. S-a reținut că contractul nr.11/2004 nu este autentificat, astfel încât este nul de drept pentru nerespectarea formelor legale.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții și.
În recursul declarat, pârâta SRL a invocat greșita apreciere a probelor și ignorarea raportului de expertiză judiciară ce a concluzionat în sensul confirmării prețului real al transferurilor. S-a susținut și excepția subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros cât și neaplicarea sancțiunii nulității de drept a contractelor ce privesc construcțiile și nu terenurile.
În recursul declarat, pârâtul a invocat neanalizarea tuturor probelor administrate, în special a expertizei judiciare din care rezultă că prețurile de transfer ale imobilelor erau reale și serioase. Se menționează că nu există legătură de rudenie între falită și reprezentanții cumpărătorilor, informațiile furnizate de registrul comerțului fiind de la o dată ulterioară vânzărilor. Fraudarea creditorilor nu a existat în realitate, având în vedere acordul expres al creditorului ipotecar BCR la înstrăinarea imobilelor, cât și cedarea creanței în favoarea SRL la un preț de trei ori mai mic decât valoarea creanței. Prezumția de bună credință recunoscută subdobânditorului nu a fost răsturnată, iar forma autentică nu era necesară în cazul vânzării construcțiilor.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate având în vedere modul și actele frauduloase în care au fost înstrăinate imobilele către terți de rea-credință din același grup de interese.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
În ceea ce privește recursul pârâtei SRL A, se constată că acesta nu a fost timbrat în conformitate cu prevederile art. 6 lit.c din Legea nr.146/1997, scutirea de taxe de timbru vizând doar persoana reclamantă, respectiv lichidatorul judiciar potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006. Ori, conform art. 23 lit.b din Ordinul nr. 760/1999 celelalte părți procesuale timbrează cererile formulate. Având în vedere că recurenta nu a achitat taxa de timbru stabilită prin rezoluția din 19.03.2009 și nici nu a contestat obligația de plată stabilită în sarcina sa, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 urmează a anula ca netimbrat recursul declarat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul se constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului vizează contractele încheiate de debitoare cu beneficiarii și terții subdobânditori înregistrate sub nr. 11/17.05.2004 reprezentând clădiri înstrăinate la prețul de 339.000.000 lei ROL de către debitoare către SRL A, contractul autentic nr. 2477/6.06.2005 de înstrăinare a unor clădiri și terenuri către la prețul de 825.090.581 lei ROL cu TVA, cât și antecontractele de vânzare-cumpărare nr. 4/27.04.2007 și nr. 6/25.07.2007 cu beneficiarii Forestier SRL și SRL
Instanța de fond a reținut prevederile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006 cu privire la fraudarea creditorilor prin neplata prețului de către beneficiari, cât și prețul derizoriu al tranzacției față de rapoartele de evaluare a BCR. Susținerile recurentului cu privire la ignorarea raportului de expertiză judiciară efectuată în cauză sunt corecte. Astfel, JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță l-sindic nu a analizat și nu a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză depus la dosar (fila 343- vol. IV și raportul suplimentar - fila 77 vol. V și fila 165 -vol.V), ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
Cu privire la contractul nr. 11/17.05.2004 expertiza judiciară efectuată a menționat că transferarea bunurilor către s-a făcut în aceleași condiții, adică la prețuri egale cu cele din contabilitate, preț apreciat ca fiind la nivelul valorii juste, având în vedere inflația din perioada 1989-2004, cât și uzura fizică și morală a clădirilor (filele 166-167 - vol. dosar fond). Concluziile raportului de expertiză judiciară sunt contradictorii față de raportul BCR realizat extrajudiciar ca anexă la documentele bancare și reținut de instanța de fond, însă nici una din expertize nu răspunde cerințelor prevederilor art. 80 lit.b din Legea nr. 85/2006 pe care se întemeiază acțiunea. Astfel, conform dispozițiilor legale, sunt anulabile operațiunile comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, debitorul transferând o valoare patrimonială disproporționat de mare în raport cu prestația efectiv primită de el. Prin urmare, în analizarea transferurilor patrimoniale susceptibile de a fi sancționate potrivit art. 80 lit.b din Legea nr. 85/2006 nu este suficient a raporta prețul de transfer la valoarea contabilă înscrisă în lista de inventar a societății, cum s-a procedat în cazul raportului de expertiză judiciară și nici la valoarea stabilită de bancă în vederea acordării unor credite bancare, ci trebuie să se analizeze dacă există o disproporție între prestațiile părților contractante la momentul încheierii actului raportate la valoarea reală a imobilelor la data vânzării, funcție de factorii economici, de situația financiară a debitoarei, de influențele pieței, de interesele economice ale părților contractante și pe de altă parte prețul încasat, cu atât mai mult cu cât în cazul contractului în litigiu (nr. 11/2004) se arată că prețul se va achita prin compensare.
Pe de altă parte, tratarea globală a contractelor în litigiu, fără a se lua în considerare momentele diferite în care au avut loc tranzacțiile, nu au permis în recurs analizarea distinctă a contractelor din perspectiva prevederilor art. 80 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, nici sub aspectul legăturilor de rudenie care au concurat la fraudarea creditorilor falitei. Astfel, informațiile furnizate de registrul comerțului nu reflectă situația existentă la momentul realizării fiecărei vânzări, astfel încât concluziile instanței de fond nu sunt exacte. Cum nici în recurs nu au fost detaliate aceste aspecte, se impune suplimentarea probatoriului cu solicitarea mențiunilor de la registrul comerțului, funcție de data realizării fiecărei tranzacții.
În ceea ce privește analizarea contractelor sub aspectul prevederilor art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006, respectiv a intenției părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori sau de a le leza drepturile, instanța de fond a omis a cerceta, iar înscrisurile existente nu oferă posibilitatea analizării în recurs a situației creditorilor debitoarei la momentul realizării transferurilor imobiliare, pentru a se verifica dacă a existat intenția părților de a leza interesele și drepturile creditorilor și dacă interdicția de înstrăinare a imobilelor există la momentul primului transfer imobiliar.
Susținerile recurentului sunt corecte și în privința reținerii greșite a nulității absolute a contractului nr. 11/2004 ce are ca obiect construcții, sub aspectul formei actului. Astfel, potrivit art. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății, doar în cazul înstrăinării terenurilor este necesară forma autentică a contractului, nu și în cazul construcțiilor.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, față de necesitatea suplimentării probatoriului cu o nouă expertiză tehnică pentru evaluarea imobilelor înstrăinate din perspectiva prevederilor art. 80 lit.b din Legea nr. 85/2006, cât și cu înscrisuri noi pentru analizarea incidenței art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006, urmează a admite recursul pârâtului și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr. 62/S/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Admite recursul declarat de împotriva aceleiași sentințe pe care o casează și-n consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2009.
pt. Președinte, pt. Judecător, Judecător,
- - - - - -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
instanței instanței
Grefier,
- -
Red.: /22.07.2009
Tehnored: /4.08.2009/ -2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1156/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2616/2009. Curtea de... → |
|---|
