Acțiune în anulare. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.523/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, lichidator judiciar al debitoarei INTERNAȚIONAL B, împotriva sentinței civile nr.1505/Sind din 22 iunie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului reclamant și a intimatei pârâte
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 15 și 22 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 1505/sind/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul B - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr. de mai sus a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în calitate de lichidator judiciar al INTERNATIONAL în contradictoriu cu pârâta
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în ce privește cazul de anulare prevăzut de art.80 alin.1 lit b din Legea nr.85/2006, respectiv operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, se constată din Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert Centu și din răspunsul la obiecțiuni, că nu este incident acest caz de anulare în speța supusă judecății. Astfel, din Raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 6 din raport) rezultă că datoria debitoarei INTERNATIONAL către era în valoare istorică de - ROL, iar în valoare actualizată la data compensării, de - ROL. Din acțiunea reclamantei și din înscrisurile depuse la doar rezultă că prețul vânzării bunurilor INTERNATIONAL către a fost stabilit la suma de - ROL pentru bunurile imobile, plus - ROL pentru bunurile mobile, deci în total - ROL. În același raport de expertiză se arată, la fila 7, că reevaluarea efectuată în condițiile HG. nr.1553/18.12.2003 de către comisia INTERNATIONAL este corectă. Deci valoarea datoriei debitoarei INTERNATIONAL către este superioară valorii bunurilor predate pârâtei în compensare cu această datorie, chiar dacă s-ar ține cont de valoarea istorică. Dacă s-ar lua în considerare valoarea actualizată a datoriei, așa cum recomandă și expertul, valoarea datoriei este dublă valorii bunurilor predate în contul acesteia. În concluzie nu poate fi vorba de o prestație a debitoarei INTERNATIONAL, care să depășească vădit pe cea primită de la, ci dimpotrivă, valoarea prestației primită este superioară valorii bunurilor predate în baza compensării.
În ce privește cel de-al doilea motiv de anulare invocat în acțiune, încheierea de acte în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, se constată că nu a fost dovedită în nici un fel existența acestei intenții. Ea nu poate fi dedusă din faptul că cele două societăți au o parte din asociați comuni,deoarece acest lucru nu este interzis de legislația în vigoare. De asemenea, așa cum s-a arătat, pârâta nu și-a recuperat întreaga creanța pe care o avea către INTERNATIONAL, prin această operațiune de compensare, fapt care duce la concluzia că scopul operațiunii a fost recuperarea creanței și nu intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. De menționat, că nu se poate susține nici faptul că prin această compensare s-ar fi efectuat de fapt o plată preferențială către creditoarea, în detrimentul celorlalți creditori, deoarece art.80 alin.1lit. d din Legea nr. 85/2006 sancționează doar actele de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. Or, în speță creditoarea SC SA ar fi putut să se înscrie la masa credală cu o sumă mai mare decât valoarea obținută, iar operațiunea nu s-a făcut în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că greșit prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente motivele de nulitate prevăzute de art. 60 și 61 lit. b și din Legea nr. 64/1995 (actualmente art. 80 alin.1 lit.b și c din Legea nr. 85/2006), întrucât s-a omis a se lua în considerare că singura datorie certă a societății vânzătoare existentă la data compensării era cea înregistrată în evidența contabilă, în sumă de 4.398.620.195 lei ROL, reprezentând prestații servicii și datorii cesionate.
, suma respectivă este în cuantum de doar 5.140.320.000 lei și nu de 9.900.557.530 lei ROL, cum greșit a constatat judecătorul sindic. În cauză - susține recurenta - s-a procedat de fapt la o subevaluare a bunurilor care au constituit obiectul tranzacției între cele două societăți, în scopul vădit de a se justifica prețul acestei operațiuni. Valoarea activelor care trebuia luată în considerare în aprecierea incidenței art. 60 din fosta Lege nr. 64/1995 este valoarea bunurilor stabilite prin raportul de expertiză și nu cea din situația întocmită conform nr.HG 1553/2003. Ori, potrivit expertizei, valoarea totală a bunurilor vândute este mai mare decât suma încasată de către pârâtă ca preț al acestora. Astfel, susține recurenta, valoarea de piață a bunurilor ce au făcut obiectul vânzării este de 117.380.000 lei ROL, - fără a se include și valoarea utilajelor de la fabrica de lapte) sau de 6.553.520 lei ROL (fără TVA), dacă se are în vedere valoarea stabilită ca efect al obiecțiunilor formulate în cauză. Prețul vânzării a fost inferior valorii bunurilor înstrăinate, ceea ce duce la anularea actelor de înstrăinare.
Susține recurenta că instanța de fond nu este legată de concluziile raportului de expertiză, "dar avea obligația de a analiza în profunzime aspectele induse de acesta."
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de către reclamantă.
În cauză, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu motivarea că judecătorul sindic a luat în mod corect în calcul valoarea stabilită prin raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil Centu. Reevaluarea făcută în baza nr.HG1553/2003 a fost corectă avându-se în vedere normele metodologice de aplicare a acestei hotărâri.
În cauză valoarea de piață a activelor a fost stabilită individual și nu per total, cum eronat susține lichidatorul recurent, iar din documentele existente la dosar rezultă cu certitudine datoria exactă a recurentei față de intimată.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Dispozițiile art.60 și ale art. 61 alin.1 lit.b și c - invocate de către lichidatorul recurent în susținerea cererii introductive de instanță - nu sunt incidente în cauza dedusă judecății.
Corect judecătorul sindic a constatat că nu s-a făcut dovada existenței "intenției frauduloase" a părților semnatare ale contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3274/26.11.2004, întrucât fiecare societate este administrată distinct iar Legea nr. 31/1990 nu interzice cumulul calității de asociat dintr-o societate cu cea de acționar într-o altă societate. Ca atare, chiar dacă cele două societăți au o parte dintre asociați comuni, corect prima instanță a constatat că în cauză nu este aplicabil motivul de nulitate prevăzut de art. 61 alin.1 lit.c din actul normativ susmenționat, (actualmente art. 80 alin.1 lit.c din legea insolvenței), nefiind produse probe din care să rezulte că s-a urmărit sustragerea activelor ce au constituit obiectul vânzării de la urmărirea de către creditorii recurentei vânzătoare sau că ar fi fost lezate în vreun mod drepturile acestora.
Nu este incident nici motivul de nulitate prevăzut de art. 61 alin.1 lit.b din Legea nr. 64/1995 (art. 80 alin.1 lit.b din Legea nr. 85/2006) întrucât nu este îndeplinită cerința existenței unui "dezechilibru vădit" dintre prestația vânzătoarei și prețul plătit de către cumpărătoarea intimată B pentru bunurile imobile achiziționate la data de 26.11.2004. Prețul vânzării - stabilit de comun acord de către părțile din contract - a fost de 3.575.263.871 lei ROL - în condițiile în care între cele două societăți existau datorii reciproce, certe, lichide și exigibile și care au făcut ulterior obiectul procesului de compensare aflat la fila 8 dosar fond.
Potrivit actului respectiv, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar și cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, rezultă că valoarea istorică a datoriei International față de intimata în cauză este de 455.719 lei RON, iar valoarea actualizată a acesteia este de 990.058 lei, cum corect a reținut și instanța de fond în argumentarea soluției pronunțate.
Nu poate fi reținută critica recurentei vizând subevaluarea activelor înstrăinate, întrucât evaluarea acestora a fost făcută în mod corect de către Comisia recurentei în condițiile nr.HG1553/2003 - astfel cum este menționat atât în Raportul inițial de expertiză cât mai ales în răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de părțile în litigiu.
Ori, potrivit actului de vânzare cumpărare a cărui anulare s-a solicitat a fi dispusă de către instanța de fond intimata a achiziționat imobilele (construcții și teren) fie în stare avansată de uzură, fie situate într-o zonă fără utilități, căi de acces, etc.( concluzii fila 24 răspuns la obiecțiuni). Chiar dacă s-ar lua în considerare valoarea de piață a acestora - indicată de expert în răspunsul la obiecțiuni (2) se constată de către instanța de control judiciar că aceasta este oricum inferioară cuantumului datoriei recurentei față de intimata în cauză, astfel încât concluzia judecătorului sindic în sensul inexistenței motivului de nulitate prevăzut de art. 80 alin.1 lit.b din legea insolvenței este corectă.
Față de cele arătate anterior, constatându-se că sentința pronunțată este legală și temeinică, recursul declarat de către lichidatorul judiciar al International va fi respins, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu raportare la art. 12 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul lichidator judiciar împotriva sentinței civile cu nr.1505/sind/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul de mai sus, pe care o menține.
Obligă pe recurentul susmenționat la plata către intimata Bas umei de 1000 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 24.11.2009
Tehnored.: / 26.11.2009 / -4 ex-
Judecător sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
