Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 532/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 532 / DOSAR nr-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditorul CABINET DE AVOCAT împotriva sentinței civile nr. 1148/Sind din 13 mai 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din 15 octombrie 2009, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 1148/SIND/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr. de mai sus a fost respinsă contestația la starea de insolvență formulată de către debitorul pârât;
S-a respins acțiunea formulată de către creditorul reclamant CABINET DE AVOCAT B în contradictoriu cu debitorul pârât B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut - în esență - că pentru lămurirea situației existenței și valorii creanței creditorului părțile trebuie sa apeleze la o judecată de drept comun, iar ulterior, în măsura în care se va impune, să apeleze la procedura specială a insolvenței. JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa l-sindic nu este îndreptățit să analizeze legalitatea și valabilitatea contractelor de asistență juridică deoarece nu este investit să se pronunțe asupra acestora, iar creditorul nu a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile față de debitor.
A mai reținut prima instanță că în speță contractul de asistență juridică ce are ca obiect plata unui onorariu de 10.000 de EURO nu îndeplinește condiția de fond de valabilitate, respectiv de a avea un obiect licit, conform art. 948 Cod civil.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs reclamantul Cabinet Avocat " " - prin avocat titular - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Susține recurenta că creanța sa este certă, lichidă și exigibilă și depășește valoarea prag instituită prin art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, respectiv suma de 10.000 RON.
Greșit prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada pornirii executării silite împotriva pârâtei în condițiile în care această probă nu este cerută prin niciun act normativ în vigoare, iar procedura insolvenței este o procedură specială ce se aplică separat și necondiționat de procedura de drept comun reglementată de Codul d e procedură civilă.
Susține recurentul că în cauza contractele de asistență juridică încheiate între acesta și pârâta sunt titluri executorii, iar dispozițiile art. 3741Cod procedură civilă permit ca înscrisurile cărora legea le recunoaște acest caracter să fie puse în executare fără investirea cu formula executorie.
Aceste contracte de asistență juridică cuprind suficiente elemente de identificare a creditorului obligației de plată a onorariilor de avocat - în sumă de 10.000 de Euro și respectiv în sumă de 300 de RON, astfel încât erau îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii de chemare în judecată și deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de reclamant.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, ale art. 304 pct.9 Cod procedură civila, ale art. 3041și art.314 din același cod.
Recursul a fost legal timbrat.
În cauză, intimata pârâta Bad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu motivarea că judecătorul fondului a procedat în mod corect stabilind că în baza probelor administrate nu se poate vorbi despre un caracter cert și exigibil al creanței. Soluția instanței este pe deplin justificată întrucât nu se poate stabili în mod exact și lipsit de echivoc identitatea creditorului și nici dacă s-a îndeplinit condiția suspensivă care afectează exigibilitatea creanței.
Arată intimata că instanța de fond a reținut împrejurarea că pretinsa creditoare nu a încercat să își valorifice mai întâi pretențiile pe calea executării silite ca pe un argument suplimentar față de constatările principale. Chiar dacă titlurile executorii nu mai trebuie investite cu formulă executorie potrivit legii, ele sunt supuse unei verificări prealabile executării silite cu ocazia procedurii de încuviințare a acesteia. Ori la această din urmă procedură s-a raportat prima instanță cu ocazia evaluării cererii reclamantului.
Mai susține intimata că titlurile invocate de către partea reclamantă nu conțin toate elementele necesare pentru stabilirea în mod neechivoc a elementelor creanței exhibate - nu există informații cu privire la presupusul creditor, la obiectul contractului, astfel încât în mod corect cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost respinsă de către prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit legii insolvenței creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile mai mult de 30 de zile - condiție cerută în mod expres de dispozițiile art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006. Caracterul cert și lichid al unei creanțe - astfel cum acesta este definit de prevederile art. 379 Cod procedură civilă presupune ca: a). existența creanței să rezulte din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și: b). câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actuluichiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Caracterul exigibil al unei creanțe presupune ca aceasta să fie ajunsă la scadență.
În speță, din actele depuse în probațiune la dosar și aflate la filele 7-10,18,19 dosar Tribunal rezultă că creanța invocată de către recurentul reclamant Cabinet de Avocatură este cuprinsă în două contracte de asistență juridică încheiate între părțile în litigiu, primul pentru suma de 10.000 Euro (contract de asistență nr. -/ 31.01.2008) iar cel de-al doilea pentru suma de 357 de lei (contract de asistenta nr. 41271/ 17.06.2008).
Potrivit susținerilor recurentului, făcute în cadrul cererii de chemare în judecată, din onorariul avocațial prevăzut în primul contract de asistență juridică, intimata a achitat oprimătranșă de 6000 de Euro - în echivalent în lei, rămânând neachitatăa doua tranșăreprezentând diferența de 4000 de Euro, în echivalent în lei în cuantum de 17.421,6 RON.
Ca atare, rezultă că - cel puțin pentru ceea ce s-a plătit de către intimată, și independent de neconcordanțele existente între susținerile din cererea de chemare în judecată și mențiunile cuprinse la pct.1.1 din contractul de asistența juridică, debitul a existat, a îndeplinit cerințele art. 379 Cod procedură civilă, obligația de plată fiind recunoscută de către debitor în condițiile art. 1092 alin.1 și a art. 1096 alin.1 din Codul Civil. Este corectă deci susținerea recurentului reclamant în sensul că - cel puțin pentru prima tranșă plătită - creanța a îndeplinit cerințele legii. Nu interesează deci dacă în cauză s-a demarat procedura executării silite împotriva intimatului pârât sau dacă pe contractul de asistență juridică exhibat de reclamant exista sau nu ștampila cabinetului de avocatură, atâta timp cât recunoașterea parțială a debitului a fost făcuta prin plata de către intimatul pârât.
Criticile recurentului privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de 6000 de Euro echivalent în lei sunt deci corecte, însă nu determină nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedura civilă.
Curtea constata că, în raport de motivele de fapt invocate de către recurentul reclamant în susținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ceea ce se pune in discuție este caracterul cert, lichid si exigibil al creanței reprezentând ce-a de-a doua tranșă a onorariului avocațial stipulată în primul contract de asistență juridică având nr.-/2008.
Aceasta, împreună cu suma de 300 de lei reprezentând onorariul avocațial pentru asistența juridică acordată în baza contractului cu nr. 41271/13.06.2008 (ultimul necontestat de către intimată) constituie de fapt creanța invocată de către recurent în cererea sa.
Dacă suma de 300 de lei nu comportă discuții, din examinarea sumară și formală a titlului invocat de către recurentul reclamant, se constată că onorariul respectiv - în sumă de 4000 de Euro (în echivalent în lei în sumă de 17.421,6 lei - factură fila 18 dosar Tribunal)nu reprezintă o creanță certă și exigibilă, astfel cum corect a constatat de altfel și prima instanță.
Din modul de redactare a clauzei contractuale, coroborat cu conținutul deciziei civile cu nr. 1150/r/20.06.2008 a Tribunalului București este evident că onorariul respectiv a reprezentat în fapt un "onorariu de succes", astfel încât obligația de plată a acestuia - de către intimata pârâta B era supusă unei condiții suspensive constând în obținerea de câștig de cauză într-un litigiu aflat pe rolul Tribunalului București, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă (acte filele 7-10 și 19 dosar).
Ori, condiția nu a fost îndeplinită, litigiul fiind soluționat în defavoarea intimatei astfel încât acesteia nu îi incumbă obligația de plată a diferenței de onorariu - cum greșit susține recurentul reclamant -, creanța neîndeplinind cerințele art. 379 Cod procedură civilă.
Așa fiind, față de cele arătate anterior, văzându-se prevederile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 12 alin.1 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, întrucât nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul - creditor Cabinet de Avocat " " - B - prin reprezentant convențional - împotriva sentinței civile cu nr.1148/SIND/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr. de mai sus, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./ 12.11.1009
Dact.LD/25.11.2009/ 4 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
