Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 524/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA Nr.524/ DOSAR Nr-

Ședința publică din 22 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător

- - - - - judecător

- - - președinte de secție

- - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.265/S din 19 iunie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a intimatei creditoare Administrația Finanțelor Publice Sf. G, și a intimatei debitoare Prestări Servicii prin lichidator judiciar Up Management

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 15 și 22 octombrie 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 946/30.09.2005 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei PRESTĂRI SERVICII la cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SF.G, singura creditoare care și-a declarat creanța în sumă de 23.954 lei.

Prin sentința civilă nr.265/19.06.2009 s-a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar UP MANAGEMENT și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei constatându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 132 din Legea nr.85/2006.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:

La masa credală a firmei falite s-au acceptat, conform tabelului definitiv al creditorilor, creanțe, totalizând 23.954 lei, aparținând creditoarei, Administrația Finanțelor Publice Sf.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitoarei în stare de insolvență depus la data de 23.03.2007, lichidatorul judiciar a specificat faptul că, firma nu a predat actele de evidență financiar contabilă a activității derulate. Ultimul bilanț contabil a fost întocmit pentru anul 2003 iar în anul 2004 la 30.06.2004 s-a întocmit o balanță de verificare din care rezultă că societatea a deținut un autocamion pe care l-a înstrăinat, fără a plăti datoriile fiscale.

Cauzele care au generat încetarea de plăți a debitoarei au constat în managementul defectuos, întreruperea activității societății după decesul administratorului, nedecontarea sumelor ridicate ca avansuri de trezorerie, neîncasarea clienților debitori iar toate veniturile care au intrat în societate au fost utilizate în alte scopuri decât acoperirea obligațiilor fiscale.

În acest context s-a intentat de lichidator acțiune în răspundere patrimonială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.(1) din 85/2006 împotriva foștilor administratori statutari, admisă prin sentința civilă nr. 966 din 27 iunie 2008 prin care s-a stabilit răspunderea patrimonială solidară a celor doi pârâți, și pentru suma de 23.954 lei, parte din pasivul debitoarei.

Fiind pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc, prin procesul verbal încheiat la 23 februarie 2009 în dosarul execuțional nr.231/2008, s-a constatat că debitorii au fost de acord cu acoperirea datoriei prin plăți lunare de 200 lei, după posibilități.

Pe fondul neidentificării de bunuri sau valori în patrimoniul debitoarei care să servească acoperirii valorii creanței în întregime, lichidatorul judiciar a întocmit raportul final, bilanțul general de închidere, depuse la 29.05.2009, comunicate cu creditoare Sf. G la aceiași dată, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, afișat la ușa instanței la 2.06.2009.

Împotriva raportului final nu au fost formulate obiecțiuni.

Creditoarea, Sf. G și-a exprimat acordul față de cererile lichidatorului judiciar, respectiv pentru aprobarea raportului final și închiderea procedurii falimentului declanșată față de societatea debitoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs solicitând, în temeiul art. 3041Cod procedură civilă casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

În motivarea recursului se arată următoarele:

Nici un act procedural nu a fost comunicat către, s-au încălcat dispozițiile art. 85 și urm. Cod procedură civilă, recurenta a fost lipsită de dreptul la apărare, s-a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

-se în locul C prin protocolul nr.35/ 3.03.2004 se impunea ca recurenta să figureze în cauză în calitate de creditoare și să-i fie comunicate toate actele procedurale.

Atât cererea de închidere cât și hotărârea de aprobare a raportului final se impunea să fie publicate în buletinul procedurilor de insolvență potrivit art. 7 din Legea nr.85/2006.

Închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final.

Nu s-au respectat dispozițiile art. 129 alin. 1 din Legea nr.85/2006.

Recurenta nu-și poate recupera creanța.

Examinând sentința atacată, prin prisma excepției de inadmisibilitate a recursului declarat de S ridicată din oficiu de instanță, Curtea reține că sentința prin care a fost închisă procedura insolvenței debitoarei nu a fost pronunțată în contradictoriu cu recurenta.

Deschiderea procedurii insolvenței s-a realizat la cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SF.G care este singurul creditor care figurează în tabelul definitiv de creanțe.

Recurenta nu și-a dovedit calitatea de creditor al debitoarei PRESTĂRI SERVICII., nu a depus declarație de creanță.

În speță, recurenta nu a avut calitatea de parte în procesul de fond astfel că nu are calitate procesuală activă de a declara recurs împotriva sentinței judecătorului sindic prin care s-a dispus închiderea procedurii.

Principiul relativității efectelor unei hotărâri judecătorești potrivit căruia hotărârea produce efecte și este opozabilă numai față de părțile care au fost parte în proces, implică faptul că împotriva hotărârii pot exercita căile legale de atac numai părțile care au fost parte la fond. Calea de atac declarată de o persoană care nu a fost parte în proces este inadmisibilă.

Recurenta care nu a avut calitatea de creditor în cadrul proceduri insolvenței, deoarece nu s-a înscris la masa pasivă deși deschiderea procedurii era făcută publică prin înregistrarea mențiunii în registrul comerțului și publicarea notificării în ziar, nu poate promova căile de atac împotriva hotărârile pronunțate de judecătorului sindic în cadrul procedurii.

nu a fost parte în procedura colegială a insolvenței debitoarei sus menționate.

Mai mult, nici în recurs recurenta nu a făcut dovada că ar avea o creanță față de debitor, în sensul că nu a depus la dosar nici contractul de cesiune dintre aceasta și și nici nu indică valoarea prezumtivei creanțe.

În atare situație, văzând că recurenta nu a făcut dovada calității sale de prezumtiv creditor și cum nici sentința atacată nu s-a pronunțat în contradictorialitate cu aceasta, Curtea respinge ca inadmisibil recursul, ca fiind promovat de o persoană ce nu avut calitatea de parte în cauză.

Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 137 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 265/19.06.2009 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian

- - - - - -

Grefier,

Red.: /23.10.2009

Tehnored: /28.10.2009 / -6 ex -

Judecător sindic:

Președinte:Laura Fețeanu
Judecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 524/2009. Curtea de Apel Brasov