Acțiune în anulare. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.67/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.956/SIND din 15 octombrie 2008, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a intimaților pârâți Asociația de, Agroindustriala R prin lichidator judiciar și administrator special G și intimatul intervenient.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr.956/sind/15.10.2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în calitate de mandatar al comitetului creditorului debitoarei AGROINDUSTRIALA R - în faliment - și lichidatorul judiciar (în acțiunea conexă înregistrată sub nr-);
A admis în parte cererea reconvențională formulată în dosarul conex de către pârâta ASOCIAȚIA DE și în consecință a obligat-o pe pârâta AGROINDUSTRIALA R - în faliment, prin lichidator L, să îi vândă pârâtei ASOCIAȚIA DE activul (teren și construcții) care constituie obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice nr.146/21 05 2003, la prețul de 10% din valoarea acestuia de la data încheierii contractului menționat, în caz de refuz hotărârea urmând a ține loc de act autentic de întabulare în cartea funciară.
A fost respinsă cererea pârâtei ASOCIAȚIA DE referitoare la instituirea unui drept de retenție asupra activului identificat ca fiind rămasă fără obiect, fără cheltuieli de judecata.
Judecătorul-sindic a considerat acțiunea formulată de creditoarea B neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Art.79 din Legea nr.85/2006, care reprezintă dreptul comun în materia anulărilor actelor frauduloase ale debitorului - în insolvență, stabilește că administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 stabilește că se poate formula acțiune, de către administratorul judiciar ori de către lichidatorul debitorului - în insolvență, pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise de către debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art.81 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, o astfel de acțiune se introduce în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 al.1 lit.b din legea nr.85/2006, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, iar aceasta poate fi formulată și de către comitetul creditorilor debitorului dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o promovează.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că acțiunea poate fi promovată de către comitetul creditorilor, iar reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, a acționat în calitate de mandatar al comitetului creditorilor debitoarei AGROINUSTRIALA R - în faliment. De asemenea această acțiune a fost promovată în termenul prevăzut de lege.
Contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită prin acțiunea principală este un contract bilateral și sinalagmatic, însă acesta nu reprezintă un contract negociat, consensual, din punct de vedere al clasificării contractelor după criteriul voinței părților la încheierea acestuia, ci acesta trebuie inclus în categoria contractelor de adeziune, legale.
Astfel, potrivit prevederilor art.1 din nr.OUG168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, așa cum a fost completată și modificată de Legea nr.335/2004, se prevede că se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, care formulează în scris și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor construcțiile zootehnice, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă.
Potrivit art.4 al aceluiași act normativ, atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenurilor de sub construcții și a celor din incintă persoanelor îndreptățite se face pe baza unui contract, pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art.7, la expirarea termenului de 5 ani, construcția zootehnică, terenul de sub aceasta și incintele, pot fi vândute persoanei îndreptățite, după efectuarea investițiilor, la un preț echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită.
În consecință, încheierea contractului de atribuire în folosință gratuită nu s-a încheiat pe baza voinței debitorului comodant de a încheia un act cu titlu gratuit în favoarea pârâtului, ci în baza unei dispozițiile legale.
În acest context, trebuie constatat că prevederile art.1 din nr.OUG168/2001 aprobată prin Legea nr.335/2004 sunt imperative, utilizându-se termenul de "se atribuie" și nu acela de "se pot atribui".
În ceea ce privește persoana contractantă comodant, legiuitorul a prevăzut la art.4 al.1 din nr.OUG168/2001, în ceea ce privește construcțiile zootehnice dezafectate, că este necesar avizul AGENȚIEI DOMENIILOR STATULUI și aprobarea adunării generale a acționarilor.
În consecință, contractul de atribuire în folosință gratuită nu reprezintă un act juridic consensual din partea debitorului, care ulterior a ajuns în procedură de insolvență, ci un act juridic impus de lege.
Dispozițiile legale în vigoare sunt obligatorii pentru orice subiect de drept, astfel încât debitorul nu putea, la momentul încheierii contractului să procedeze în altă modalitate, deoarece ar fi încălcat o prevedere legală imperativă.
De asemenea, comodatarul pârât nu se află în prezența unei liberalități din partea debitorului comodant (împrumut gratuit), ci acesta și-a valorificat un drept conferit de lege, la momentul încheierii contractului. În acest context, pârâtului nu i se poate imputa reaua-credință, ori intenția de fraudă a creditorilor debitorului.
S-a apreciat de către judecătorul sindic că în speță contractul de atribuire în folosință gratuită a cărei revocare se solicită nu reprezintă un act de transfer cu titlu gratuit în sensul prevederilor art. 80 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006 astfel încât cererea principală a fost respinsă ca și petitul accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește acțiunea conexă înregistrată sub nr- judecătorul-sindic a apreciat că este nefondată. Referitor la cererea reconvențională instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea conexă lichidatorul debitorului a formulat pe baza prevederilor de drept comun, dispozițiile art.1573 cod civil, restituirea bunului dat în comodat, la expirarea termenului împrumutului.
În speță, pârâtul, în calitate de beneficiar al atribuirii unor construcții zootehnice, a terenului aferent acestora și a incintei, avea dreptul, potrivit prevederilor art.7 din nr.OUG168/2001, precum și în baza unei clauze contractuale stipulate, să solicite cumpărarea activelor care au făcut obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț egal cu 10% din valoarea acestora de la data atribuirii.
Este adevărat că prevederea legală folosește noțiunea de "pot fi vândute", însă comodantul debitor și-a exprimat voința de a vinde la momentul cuprinderii în contract a clauzei de cumpărare.
În consecință, din contractul de atribuire în folosință gratuită s-a născut obligația comodantului de a vinde activele, la sfârșitul comodatului (5 ani), cu o solicitare prealabilă anterioară cu 60 zile înainte de expirarea împrumutului. Această obligație are natura juridică a unei obligații de a face care s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului.
Pârâtul și-a exprimat intenția de a cumpăra activele la expirarea termenului împrumutului, iar acest aspect nu a fost contestat de către reclamanți.
În speță, debitorul ori lichidatorul nu au invocat neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către comodatarul pârât, ori neîndeplinirea obligațiilor impuse de art.7 din nr.OUG168/2001, astfel încât, având în vedere prevederile art.969 cod civil, debitorul, prin lichidator, urmează să fie obligat la vânzarea activelor care au constituit obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită, la un preț de 10% din valoarea acestora din momentul atribuirii.
O obligație asumată de către debitor, față de terțe persoane, anterior deschiderii procedurii insolvenței, este opozabilă și creditorilor debitorului, dacă actul juridic nu este revocabil pentru că are natura juridică a unui act de constituire ori de transfer de drepturi patrimoniale fraudulos.
În consecință, indiferent care sunt inconvenientele pentru creditorii debitorului, terții beneficiari ai unor drepturi născute anterior deschiderii procedurii, cât timp nu au urmărit fraudarea creditorilor debitorului, nu pot fi păgubiți, pentru argumentul că debitorul este în prezent în procedură de faliment.
Cererea reconvențională are natura juridică a unei acțiuni în executarea contractului, iar obligația debitorului de a vinde poate fi executată în natură, în formă atipică.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - prin reprezentant legal.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că prevederile nr.OUG 168/2001 cât și prevederile art. 80 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006 au în vedere la modul imperativ actele de transfer cu titlu gratuit, astfel încât a se atribui acestor acte de transfer un alt caracter decât cel impus de menționatele acte normative adaugă la lege sau chiar o modifică, ceea ce este inadmisibil.
Intenția legiuitorului nu a fost aceea de a se substitui libertății de voință a societăților comerciale aflate în această situație. Chiar dacă legea folosește sintagma "se atribuie", aceasta nu trebuie interpretată ca o normă cu caracter imperativ, mai ales că legea nu prevede vreo sancțiune pentru societățile care nu ar da curs unor solicitări din partea asociațiilor de crescători de animale.
Față de situația în care se află debitoarea la data încheierii contractului de atribuire nu trebuia să se încheie respectivul contract prin care s-a diminuat patrimoniul în defavoarea sa și a creditorilor. Societatea avea posibilitatea, în situația în care bunurile excedeau necesităților sale să le închirieze sau să le vândă prin licitație publică. Prin acest contract au fost prejudiciate drepturile tuturor creditorilor acestei debitoare.
Se mai susține că în momentul încheierii contractului de comodat dispozițiile referitoare la stabilirea valorilor contabile corecte nu au fost respectate. Astfel cum rezultă din contabilitatea debitoarei valorile contabile ale bunurilor enumerate în anexa contractului sunt aferente anului 1994 și nu anului 2003, iar față de această situație recurenta apreciază că acest contract a fost încheiat în mod fraudulos.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la caracterul imperativ al dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 168/2001 în temeiul căruia s-a încheiat contractul de atribuire în folosință atacat se reține că acest caracter rezultă din însăși formularea textului de lege care dispune imperativ: "Construcțiile zootehnice și fabricile de nutrețuri combinate dezafectate se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum și persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau persoanelor juridice, care formulează cerere scrisă și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor."
Contractul de atribuire în folosință gratuită, nu constituie o liberalitate, în sarcina comodatarului existând obligația de a efectua investiții la obiectivele preluate în folosință.
Obiectul acestor contracte fiind spațiile dezafectate, încheierea lor nu poate aduce nici un prejudiciu proprietarului și nici nu poate leza interesele creditorilor. Scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere la instituirea obligației de a atribui în folosință gratuită spațiile agricole dezafectate este punerea acestora în valoare.
De aceea, contractele încheiate în temeiul art. 1 din nr.OUG 168/2001 nu se încadrează în dispozițiile art. 80 alin1 lit. a sau b din Legea nr. 85/2006, nefiind nici acte de transfer cu titlu gratuit nici operațiuni comerciale în care prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită.
OUG nr. 168/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 335/2006 prevede, în art. 3 alin 21, posibilitatea încheierii contractelor de atribuire în folosință gratuită și pentru societățile cu capital de stat din agricultură aflate în procedura insolvenței, cu condiția avizului judecătorului-sindic. Dacă legea dă posibilitatea încheierii unor astfel de contracte și pentru societățile deja aflate în procedura insolvenței, cu atât mai mult, contractele încheiate anterior deschiderii procedurii nu intră în contradicție cu Legea nr. 85/2006. Aceste contracte pot fi anulate în condițiile art. 80 din Legea nr. 86/2006 dacă nu se constată încălcări ale dispozițiilor legale sau alte motive de nulitate.
În speță, singura neregularitate invocată este stabilirea valorii contabile a imobilelor la nivelul anului 1994 și nu la nivelul anului 2003.
Afirmația recurentei nu își găsește însă justificarea în probele administrate.
În anexele la contracte este înscrisă valoarea de inventar, fără a se preciza că este valoarea înregistrată în anul 1994. În lipsa acestei precizări, se prezumă că valoarea de inventar este cea de la data încheierii contractului, astfel cum s-a stipulat în art. 2.2. Recurenta nu a solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize contabile, bazându-se doar pe înscrisuri, care nu îi confirmă susținerile și pe interogatoriul pârâtei care, nu numai că nu achiesează la afirmațiile reclamanților dar și demonstrează că valorile înscrise în anexele contractului sunt cele de la data încheierii acestuia.
Față de considerentele mai sus expuse, se constată că recursul nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă acesta va fi respins și se va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta - creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr.956/SIND/15.10.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe,pe caremenține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 16.03.2009
Tehnored: /24.03.2009/ - 3 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
