Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 844/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 844/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H împotriva sentinței nr.631/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâților și.
Instanța, având în vedere actele dosarului și faptul că recurentele au solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursurilor de față se constată că prin sentința nr.631/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Expert Insolvență.
În temeiul art.132 al.2 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului,registrul societăților agricole,registrul asociațiilor și fundațiilor, altor registre.
S- respins cererea de antrenare a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei pârâții și.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către acesta a sumei de 1.785 lei din fondul unic de lichidare reprezentând retribuție.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Registrul societăților agricole, registrul asociațiilor și fundațiilor și altor registre, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.5556/2000 creditoarea SC SA Sucursala Das olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL H pentru o creanță de 3.316.037 lei reprezentând contravaloare energie.
Ca urmare a deschiderii procedurii au fost notificați creditorii debitoarei și foștii administratori și s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor iar în cursul procedurii nici una dintre părțile îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare.
Se reține că prin încheierea din 20.07.2006 s-a înlocuit lichidatorul judiciar cu Expert Insolvența SRL și s-au identificat bunuri aparținând debitoarei, s-au valorificat la prețul de 5000 lei, sumă care a fost reținută în contul de lichidare pentru acoperirea cheltuielilor de procedură.
Lichidatorul a întocmit raportul final din 12.01.2009 afișat la data de 12.01.2009 la ușa instanței și notificat părților.
Au formulat obiecțiuni la raportul final în condițiile art.129 din Legea nr.85/2006 AVAS B și DGFP Prin raportul final cu privire la lichidarea judiciară a debitoarei SC SRL H s-a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, radierea societății din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile care îi revin în baza legii și achitarea sumei de 1785 lei reprezentând retribuție și cheltuieli de lichidare din fondul unic.
Se arată că în motivarea cererii sale lichidatorul judiciar a arătat că societatea nu dispune de lichidități și nici de bunuri materiale astfel că sunt incidente prevederile legii nr.85/200 și că în adunarea creditorilor din data de 8.04.2009 s-a aprobat închiderea procedurii falimentului față de debitoare.
Creditoarea DGFP Haa rătat că este de acord cu închiderea procedurii falimentului debitoarei în condițiile art.132 din Legea nr.85/2006.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.132 al.2 din Legea privind procedura insolvenței astfel că s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii conform art.132 al.2 din Legea nr.85/2006 și a descărcării de îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere la data de 12.01.2009 prin care a solicitat obligarea pârâților și la plata sumei de 232.613,72 lei,respectiv întregul pasiv neacoperit.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâții în calitate de administratori ai debitoarei nu au formulat cereri pentru a fi supusă procedurii insolvenței conform art.32 din Legea nr.64/1995 prin aceasta au prejudiciat patrimoniul debitoarei și implicit pe creditori.
În drept s-au invocat disp.art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.
Cu privire la această cerere judecătorul sindic a reținut că, conform art.137 din fosta lege nr.64/1995 răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Aplicarea prevederilor art.137 din Legea nr.64/1995 implică îndeplinirea cerințelor art.129 Cod pr.civilă și prin urmare dreptul creditorilor sau al lichidatorului judiciar de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art.998,999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art.137 din Legea nr.64/1995, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă, prejudiciu și cuantumul pagubei produse datoria delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art.998, 999 cod civil și art.137 din Legea nr.64/1995 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditoarea s-a limitat la a invoca în susținerea cererii sale, prezumția vinovăției pârâților întemeiată pe neformularea acțiunii în insolvență.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât pârâții au susținut că nu se fac vinovați de ajungerea societății în această situație și că la nivelul anului 2000 situația financiară a multor societăți comerciale era precară.
Creditoarea nu a solicitat și nu a propus probe în instanță în susținerea cererilor lor întemeiată pe prevederile art.137 al.1 din Legea nr.64/1995.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă sau că au făcut să dispară actele contabile ale debitoarei, dimpotrivă au predat toate actele contabile și bunurile pe care le aveau.
Judecătorul sindic apreciază că, în speță, lichidatorul judiciar nu a dovedit săvârșirea de către pârâți a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus și întrucât lichidatorul judiciar Expert Insolvență nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.1169 cod civil, nefăcând dovada împlinirii condițiilor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâților cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs AVAS B care în motivele de recurs arată că sunt incidente prevederile art.3041Cod pr.civilă, instanța nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art.304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele.
Se susține că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate că statul român reprezentat de AVAS a suferit un prejudiciu, a cărei existență este certă. Se arată că din cuprinsul cererii de chemare în judecată ca și din documentele depuse ulterior se impune concluzia existenței unei cauzalități între faptă și prejudiciu chiar dacă nu a fost produs în mod nemijlocit.
Se mai susține că răspunderea este una atât pentru danum emergens cât și pentru lucrum cesans, respectiv pentru pagubă efectiv cât și pentru prejudiciul nerealizat.
Și că obligația subzistă chiar dacă instituția care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul executării mandatului fostelor organe de conducere ale societății debitoare.
A mai formulat recurs și DGFP a județului H care susține că sentința atacată este nelegală și netemeinică și că pârâții și au avut calitatea de administratori ai SC SRL.
Se susține că sunt incidente în cauză dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 cât și art. 998 din Codul civil, ceea ce duce obligarea pârâților, în calitatea de foști administratori, la suportarea datoriilor către creditori. Societatea a ajuns în stare de insolvență datorită lipsei unui plan de activitate pe termen mediu și, a ineficienței deciziilor financiare luate de foștii administratori și a unui management defectuos.
Arată că administratorii au refuzat plățile restante față de bugetul de stat, a majorărilor și penalităților de întârziere.
Pârâții nu au elaborat un plan de activitate și au dispus de mijloace financiare insuficiente, au condus în mod defectuos contabilitatea debitoarei și au urmărit încasarea clienților răi platinici.
Se spune că este incident în cauză art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 care se referă la fapta de a dispune în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Se mai apreciază că sunt întrunite cerințele art.998 din Codul civil arătând că pe lângă vinovăția stabilită prin raportul final, întocmit de către lichidatorul judiciar se regăsesc și celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale - prejudiciu, faptă prin care s-a contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu. Cu privire la fapte se arată că societatea debitoare a ajuns în insolvență datorită lipsei unui plan pe termen și ineficienței deciziilor financiare ca și a unui management defectuos.
Societatea și-a diminuat disponibilitățile care ar afecta lichiditățile financiare și capacitatea de a face față obligațiilor bănești iar administratorii nu s-au suspus obligației legale de a cere Tribunalului ca societatea să fie suspusă dispozițiilor legii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
În drept se invocă prevederile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 și art.998 din Codul civil.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate.
Răspunderea civilă delictuală prevăzută de Legea insolvenței, este o răspundere care pentru a fi antrenată trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și răspunderea civilă delictuală de drept comun, respectiv existența unei fapte, a unui prejudiciu și a unui raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Existența acestor elemente trebuie să fie îndeplinite pentru a fi atrasă răspunderea, dovada îndeplinirii acestora trebuind să o facă după principiul dreptului comun, cu mijloacele de probă prevăzute de Codul d e procedură civilă.
nu pot fi în niciun caz temei al atragerii răspunderii, nimeni neputând fi obligat să răspundă delictual în temeiul unor prezumții, ci în baza unor dovezi certe.
În speță, nici din raportul lichidatorului judiciar și nici din alte probe nu rezultă săvârșirea de către vreuna din persoanele cărora le-ar putea fi imputabilă intrarea societății în faliment a faptelor limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 motiv pentru care în mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii pentru foștii administratori și u.
Faptele despre care vorbesc recurentele, respectiv continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, nu se verifică în niciunul din rapoatele lichidatorului și nici din elementele prezentate ca probe de către creditoare.
Pe de altă parte lipsa unui plan de activitate pe termen și mediu, ineficiența deciziilor financiare luate de foștii administratori ai debitoarei nu sunt fapte care să fie incriminate de legea insolvenței și a căror săvârșire să ducă la antrenarea răspunderii pentru pasivul rămas neacoperit.
Față de acestea în temeiul art.312 Cod pr.civilă vor fi respinse recursurile creditoarelor și menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală, la adăpost de criticile formulate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. H împotriva sentinței nr.631/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.7 ex./12.01.2010
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
