Alte cereri. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 344/2009
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva încheierii din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-creditoare B, consilier juridic, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurenta-creditoare B depune la dosar delegație și extras al Deciziei nr. 1.439 din 28.10.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurenta-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, având cuvântul, arată că, în cauză, s-a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins creditoarei cererea de autorizare a Comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de angajare a răspunderii, încheiere nelegală și netemeinică, întrucât în cauză erau îndeplinite aceste condiții. Astfel, la cererea, prin adunarea creditorilor, a fost constituit Comitetul creditorilor, motivat de refuzul lichidatorului judiciar de a formula o asemenea cerere, refuz care nu poate fi sancționat. Totodată, este de observat răspunsul lichidatorului judiciar, existent la fila 137 dosar fond, prin care acesta concluzionează că, revine reprezentanților acționarilor societății debitoare situația în care aceasta ajuns, însă omite a individualiza care sunt aceste persoane. Astfel, referitor la această omisiune a lichidatorului judiciar precizează că, aceasta putea fi acoperită prin cererea de angajare a răspunderii, în cadrul căreia, prin expertiză se puteau individualiza aceste persoane vinovate. De asemenea, de menționat este și faptul că, în mod greșit, lichidatorul judiciar a precizat că fapta era prescrisă la data deschiderii procedurii insolvenței, totodată, greșit se susține de lichidatorul judiciar și faptul că B nu poate solicita angajarea răspunderii pentru prepușii proprii, în condițiile în care acesta a fost acționar majoritar la societatea debitoare.
În concluzie, având în vedere cele mai sus-arătate și faptul că cererea formulată de pentru angajarea răspunderii este legală, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 15 ianuarie 2009 de Tribunalul Bacău în dosar nr- a fost respinsă cererea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru autorizarea comitetului creditorilor pentru introducerea acțiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Încheierea pronunțată de judecătorul sindic la 17 01 2008, s-a dispus, la cererea debitoarei SC SA intrarea în procedura insolvenței, iar prin sentința civilă nr. 572/207 s-a dispus,intrarea acesteia in faliment cf art. 107 lit. La data de 4 09 2008 s-a depus la dosarul raportul cauzal întocmit de lichidatorul judiciar din care rezulta că principalul motiv al insolvenței îl constituie imposibilitatea realizării raportului de activitate datorită punerii in aplicare a prevederilor Legii 18/1991, începând cu anul din 1998 societatea nu a mai desfășurat activitate de producție datorită situației menționate. Lichidatorul nu a identificat persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență dată fiind situația de fapt reținută. A mai precizat ulterior lichidatorul într-un raport explicativ că,una din cauzele insolvenței este și dezinteresul acționarilor ce nu s-au preocupat de societate și a pasivității acestora față de modalitatea de administrare a societății. Persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență nu pot fi identificate de lichidator întrucât nu se cunosc persoanele responsabile din cadrul FPS și FPS II M responsabile cu portofoliul acțiunilor deținute de acestea la SC SA.
Or, potrivit art. 138 al.3 din L 85/2006,Comitetul creditorilor poate solicita autorizarea introducerii acțiunii în răspundere doar în cazul in care lichidatorul a omis să formuleze această acțiune sau a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență. În speță nu se poate vorbi de omisiunea introducerii acțiunii din moment ce nu pot fi indicate persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență, de altfel nici creditoarea nu a fost in măsură să precizeze persoana împotriva căreia s-ar îndrepta cu acțiune în răspundere.
În aceste condiții, lichidatorul nu a omis să formuleze o asemenea acțiune ci a considerat că nu este oportună introducerea acesteia întrucât nu sunt întrunite condițiile legii, iar între omisiune și aprecierea obiectivă a situației de fapt sunt diferențe importante, legea neimpunînd în mod imperativ lichidatorului judiciar formularea unei astfel de acțiuni iar prevederile al 3 art. 138 sancționează doar atitudinea lipsită de diligență a lichidatorului în obținerea de resurse pentru îndestularea creditorilor,materializată prin inacțiune (omisiune), ceea ce nu este cazul în speța de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. În motivarea recursului se arată că lichidatorul a omis să menționeze persoanele responsabile din cauze mai mult sau mai puțin obiective, fapt neavut în vedere de instanța de fond. Susține că cererea sa este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, încadrându-se în dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea mai sus menționată.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar se desprinde concluzia că principalul motiv al ajungerii în insolvență îl reprezintă faptul că în anul 1998 terenurile pe care societatea a desfășurat activitate de producție, au fost restituite vechilor proprietari, debitoarea fiind în imposibilitate de a-și mai realiza obiectul de activitate.
Recurenta susține că lichidatorul judiciar a omis să indice persoanele care au contribuit la ajungerea stării de insolvență, însă această susținere nu poate fi reținută întrucât pe de o parte, lichidatorul judiciar a îndicat în raportul său cauze obiective, iar pe de altă parte, recurenta nu a indicat care ar fi persoanele responsabile în opinia sa bazată pe documentele contabile ale societății și pe propriile sale investigații.
În condițiile în care recurenta nu este în măsură să indice persoanele împotriva cărora va introduce acțiune în angajarea răspunderii, o analiză a cererii sale nici nu poate fi făcută.
În concluzie, hotărârea judecătorului sindic este legală, temeinic motivată și pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva încheierii din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare - prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-, județul B și intimații - creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul B șiPRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în Comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | Pt. JUDECĂTOR, - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Pt. GREFIER, - - GREFIER SECȚIE |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
04 mai 2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 75/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 876/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
