Practica judiciara insolventa. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1148
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă - debitoare împotriva sentinței civile nr. 507 din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat - pentru recurenta - pârâtă și avocat pentru intimata - pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat - față de întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - pârâtă la data de 18.11.2009, arată că a luat cunoștință de aceasta și lasă la aprecierea instanței dacă consideră că întâmpinarea trebuie comunicată și celorlalte părți.
La solicitarea instanței, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța apreciază că nu se mai impune comunicarea întâmpinării și având în vedere că părțile prezente nu mai au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat -, având cuvântul, susține că recurenta - pârâtă a formulat prezentul recurs împotriva sentinței civile nr. 507 din 06 mai 2009 considerând că în mod greșit instanța de fond a dispus atragerea răspunderii personale a acesteia în condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006. În continuare, susține că atât, cât și au formulat procuri pentru soții lor, iar de la data când au semnat aceste procuri - 01.03.2000 nu au mai avut cunoștință despre faptul dacă a fost înființată sau nu această firmă, dacă desfășoară sau nu activitate. nu a mai semnat nici un fel de acte în numele acestei firme și nici nu a avut cunoștință dacă s-a desfășurat vreo activitate și nici faptul dacă după înmânarea procurii a fost sau nu înființată societatea. Ulterior, în anul 2005 divorțat de soțul acesteia, iar în anul 2006 fost înștiințată de fostul soț că a fost citată la Tribunalul Neamț și în urma verificării dosarului a aflat de existența acestei societăți, de faptul că a fost transmisă prin act adițional și de toate datoriile existente. După verificarea la Oficiul Registrului Comerțului, a constat că această societate a fost înființată în anul 2000 și a fost înregistrată în baza procurii de către și, iar sediul societății a fost în imobilul proprietatea familiei. De asemenea, a constatat că în anul 2004 prin act adițional procuratorii au transmis societatea numitei care a preluat întreg pasivul și activul firmei.
În concluzie, avocat -, având în vedere că recurenta - pârâtă nu a avut cunoștință de această societate și nu a desfășurat nici un fel de activate în cadrul acesteia, consideră că nu se face vinovată de ajungerea societății în stare de insolvență și nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, sens în care solicită admiterea recursului și desființarea sentinței recurate, în sensul respingerea cererii de atragere a răspunderii personale a acesteia.
Avocat pentru intimata - pârâtă, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 2.11.2007 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență - a solicitat obligarea pârâtelor, și la plata sumei de 13000 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC SRL.
În motivare, a arătat că debitoarea SC SRL a lua ființă în anul 2000.
La data de 09.06.2004 s-au retras din societate și, în locul acestora intrând ca asociat unic.
Modificarea nu a fost operată la Oficiul Registrului Comerțului de le lângă Tribunalul Neamț, întrucât nu s-au prezentat toate actele anexe necesare modificării.
Că, potrivit datelor înregistrate la organul fiscal teritorial, societatea nu a depus bilanțul contabil și nici declarațiile fiscale pentru perioada 2004 și până la deschiderea procedurii insolvenței, faptă ce se încadrează dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
În drept a invocat dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege (filele 134-135).
Prin întâmpinare, pârâtele debitoare și au solicitat respingerea cererii (filele 157-158).
În apărare, au susținut că la data încheierii actului adițional, prin care s-au retras din societate, a predat noului administrator activul și pasivul societății, precum și întreaga documentație contabilă.
Că nu sunt în culpă pentru neînregistrarea modificărilor la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, întrucât cu chitanțele nr.- și -/19.07.2004 au achitat publicarea modificării statutului societății în Monitorul Oficial.
Că vinovat pentru neînregistrarea modificării intervenite este pârâta debitoare, care nu și-a îndeplinit obligațiile ulterioare.
La data de 19.07.2004 nu mai aveau calitatea de administratori ai debitoarei și nici obligațiile ce decurg din această calitate.
Prin sentința civilă nr.507/F din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, judecătorul sindic a reținut că din adresa nr.27545/29.05.2006 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț (fila 55), rezultă că pârâta debitoare (), coasociată cu pârâta debitoare (), a avut calitatea de administrator al SC SRL. Că, în perioada în care debitoarea SC SRL a funcționat, pârâta debitoare () nu a efectuat, în fapt, acte sau operațiuni ce țin de competențele administratorului statutar al societății.
S-a apreciat că susținerile pârâtei debitoare () potrivit cărora la data încheierii actului adițional la statutul SC SRL, autentificat sub nr.3281/9.06.2004 (filele 84-85 și 86) ar fi predat pârâtei debitoare activul și pasivul societății debitoare, precum și documentele contabile referitoare la aceasta, nu pot fi reținute de instanță în favoarea acesteia, întrucât pârâta debitoare () nu a produs în acest sens nici o dovadă scrisă, cum ar fi spre exemplu un proces verbal de predare - primire.
Pentru acest motiv, cât și pentru considerentul că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că, după încheierea actului adițional sus indicat, pârâta debitoare ar fi efectuat, în fapt acte și fapte de comerț sau operațiuni în legătură cu administrarea societății, s-a respins ca fiind nefondată cererea lichidatorului judiciar formulată în contradictoriu cu aceasta.
A reținut judecătorul sindic că fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 nu constă în neîndeplinirea de către comerciant a obligației de a depune bilanțul anual la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, ci în neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neîntocmirea documentelor justificative pentru orice operațiune economico - financiară efectuată, a inventarierii anuale unde este cazul, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar.
În cazul în speță, pârâta debitoare () nu a făcut dovada că în perioada de timp cât SC SRL a funcționat (21.03.2004 și până la dizolvare, fila 55) a întocmit documentele contabile sus indicate.
Faptul că pârâta debitoare nu a depus bilanțul anual la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, că nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar Cabinet de Insolvență - documentele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 și nici nu a dovedit predarea documentației contabile către pârâta debitoare, susțin această concluzie.
S-a apreciat că pârâta debitoare () a săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, că între faptă și prejudiciul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Nae xistat raport de cauzalitate.
Împotriva sentinței nr.507/F/06 mai 2009 declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, se arată că soluția instanței de fond este greșită, recurenta neavând nici o implicare în înființarea și activitatea societății, neadministrând în fapt societatea debitoare. Se arată că singurul act încheiat a fost o procură pe care a dat-o în anul 2000 fostului soț, însă, de la acea dată nu a avut cunoștință dacă societatea a funcționat. Apreciază recurenta că nu se face vinovată de nici una din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În dovedirea recursului, s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, Nas olicitat respingerea recursului arătând că recurenta figurează la. ca administrator al debitoarei și pe cale de consecință în mod corect i s-a atras răspunderea în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
În cauză a formulat întâmpinare și intimata arătând că în mod corect, în ce o privește, instanța de fond a respins cererea de atragere a răspunderii sale, câtă vreme ea a avut doar calitatea de asociat și s-a retras din societate în anul 2004.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, din perspectiva art.3041Cod procedură civilă, curtea găsește apărările invocate ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:
Cererea pentru atragerea răspunderii (filele 134-135) a fost formulată împotriva recurentei () și a intimatelor și, fără ca lichidatorul judiciar să menționeze ce fapte au determinat starea de insolvență și fără a se face trimitere la cauzele și împrejurările care au determinat insolvența.
Analizând cererea formulată de lichidator se observă că este indicat un singur motiv, respectiv împrejurarea că societatea nu a depus bilanțul contabil și nici declarațiile fiscale pentru perioada 2004 și până la data deschiderii procedurii.
Sub un prim aspect se impune precizarea că judecătorul sindic era ținut a se pronunța în limitele cererii cu care a fost învestit. Pe de altă parte, motivul invocat de lichidator nu este de natură a atrage răspunderea instituită de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 neîndeplinirea obligației de depunere a bilanțului contabil și a declarațiilor fiscale atrăgând alte sancțiuni. De altfel, nedepunerea înscrisurilor la care face trimitere lichidatorul a atras dizolvarea societății.
Curtea constată că, deși numai recurenta figurează la. ca administrator, lichidatorul judiciar a indicat în cerere drept administratori trei persoane, respectiv, și.
Este adevărat că obligația ținerii contabilității incumbă administratorului societății și că potrivit art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 răspunderea materială a administratorului poate fi atrasă dacă a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, însă, fapta prevăzută în această dispoziție nu este aptă prin ea însăși să provoace starea de insolvență, în cauză, neputându-se stabili o relație de cauzalitate între aceasta și insolvență.
Culpa administratorului și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii care trebuie dovedite la fel ca și fapta ilicită și prejudiciu, legea neinstituind nici o prezumție în privința celor două elemente menționate inițial. Era necesar, așadar, ca lichidatorul să probeze că neținerea contabilității a determinat starea de insolvență a debitoarei.
Cum însă, nici prin cererea de atragere a răspunderii nu se invocă argumentele care să atragă răspunderea, judecătorul sindic în mod greșit a apreciat incidența art.138 lit.d, câtă vreme cererea este motivată doar pe nedepunerea la ORC a bilanțului contabil.
Instanța reține, din înscrisurile depuse, că recurenta nici nu a administrat în fapt societatea debitoare, ci doar a mandatat în anul 2000 pe soțul său să înființeze societatea.
Ulterior, recurenta a divorțat, însă, fostul soț în baza procurii a încheiat acte ce vizau societatea.
Reținând că nu s-a făcut dovada că fapta de a nu ține contabilitatea a determinat ajungerea debitoarei în insolvență, curtea în termenul art.312 cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă - debitoare cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - din P N, Bd. 9 -, -.11, Ap.57, județul N împotriva sentinței civile nr. 507 din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare, cu sediul în P N,-, -.6, Ap.1, județul N, intimatul - lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ cu sediul în P N,-, Sc.G, Ap.133, județul N, intimata - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în P N,- Bis, județul N și intimatele - pârâte cu domiciliul în P N,-, -.6, Sc.A, Ap.1, județul N și, cu domiciliul în, str. -, -.11, Ap.9, județul N și în, str. -, -.11, Ap.19, județul
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii personale formulată împotriva recurentei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.- -
Red.- -
Tehnored. - - ex. 10
09 decembrie 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 444/2009. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
