Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1166/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1166
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile promovate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 11 din 10 aprilie 2009 și a sentinței nr. 572 din 14 aprilie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație la planul de distribuție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru recurenta - creditoare consilier juridic și avocat pentru intimatul - debitor prin lichidator judiciar, lipsind intimații - creditori.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind de formulat cereri din partea părților și chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta - creditoare solicită admiterea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 572 din 14 aprilie 2009. Cu privire la fonduri și planuri de distribuție s-a invocat excepția necompetenței materiale a judecătorului sindic de a aproba aceste rapoarte și planuri de distribuție, s-au depus la dosar precizări în acest sens care solicită a fi avute în vedere.
A depus soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău privind o speță asemănătoare, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a judecătorului sindic.
Cu privire la recursul în sine în motivele de recurs s-a arătat că soluția s-a dat cu aplicarea greșită a legii care prevede obligativitatea prezentării către comitetul creditorilor a raportului și planului de distribuție, obligație pe care judecătorul de la prima instanță a interpretat-o greșit pentru că trebuia coroborat cu dispozițiile art. 17 din Legea insolvenței.
Judecătorul greșit a apreciat că termenul de prezentare ar fi sinonim cu cel de arătare sau prezentare sub semnătură. Apreciază că se impunea ca raportul de fie prezentat comitetului creditorilor. Onorariul lichidatorului nu a fost aprobat de comitetul creditorilor. Creditorul majoritar, respectiv recurenta nu și-a manifestat poziția față de onorariul lichidatorului. Comitetul creditorilor nu a fost niciodată convocat pentru acest punct pe ordinea de zi respectiv pentru negocierea onorariului lichidatorului. S-a ivit o situație atipică, au fost succesiv doi lichidatori care prin voința judecătorului sindic au acționat paralel. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării lichidatorului judiciar la refacerea actelor și restabilirea situației anterioare respectiv întoarcerea executării cu privire la onorariul încasat de lichidatorul judiciar.
Cu privire la recursul promovat împotriva sentinței nr. 11 din 10 aprilie 2009 arată că acesta a rămas lipsit de obiect.
Avocat având cuvântul pentru intimatul - debitor prin lichidator judiciar solicită respingerea recursurilor ca nefondate conform întâmpinării depuse la dosar ( fila 30).
În combaterea motivelor de recurs arată că s-a mers pe ideea că fondurile obținute din lichidare și redistribuire nu au fost comunicate comitetului creditorilor dar s-a făcut dovada că acestea au fost comunicate și chiar contestate de către aceștia, contestațiile fiind respinse. Creditorii au fost notificați, documentele au fost afișate conform borderourilor depuse la dosar. Apreciază că nu se mai poate invoca că aceste acte nu au fost comunicate, textul este foarte clar în sensul că aceste documente trebuie prezentate creditorilor dar nu este condiționată de nici o formă de prezentare.
S-a susținut că onorariul lichidatorului a fost stabilit fără respectarea dispozițiilor legale dar prin sentința nr. 117/2008 s-a stabilit că acesta este 18% din valoarea bunurilor valorificate iar la data de 18.07.2008 a avut loc adunarea creditorilor iar la punctul 4 din ordinea de zi s-a pus în discuția creditorilor iar aceștia au solicitat un termen de 30 de zile pentru a da un răspuns, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent, drept pentru care din acest punct de vedere sentința nu poate fi atacată.
Recursul împotriva sentinței civile nr. 11 din 10 aprilie2009 este lipsit de interes. Cu privire la necompetența materială a judecătorului sindic solicită ca această excepție să fie respinsă, hotărârea este legală, judecătorul a respins contestația sub toate aspectele, depune la dosar concluzii scrise pentru acest punct de vedere. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia insolvenței de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11/10.04.2009pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată contestația la măsura lichidatorului judiciar formulată de AFPCM B în contradictoriu cu debitoarea - SA B-prin lichidator judiciar ȘI.
A reținut judecătorul sindic următoarele:
La data de 20.02.2009, lichidatorul judiciar & B, a depus la dosarul cauzei raport asupra fondurilor și plan de distribuție, care au fost afișate la ușa instanței la aceeași dată.
Împotriva acestor acte au formulat contestații DGFP B pentru AFPCM B și PRIMARUL MUNICIP pentru Municipiul
În contestația formulată de DGFP -AFPCM B, se arată că se contestă raportul privind fondurile obținute din lichidare până la data de 31.12.2008 și cheltuielile de procedura efectuată în perioada 30.09.2008-31.12.2008, arătând că anterior datei de 20.02.2009 (când a fost depus în instanță) raportul și planul nu au fost prezentat Comitetului Creditorilor, conform art. 122 alin.1 din Lg.85/2006, cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar și onorariul acestuia nu au fost confirmați de Adunarea Creditorilor, iar creditorii nu au putut să-și manifeste rolul activ în cadrul procedurii.
În ceea ce privește raportul asupra cheltuielilor de procedură, înțelege să conteste onorariul lichidatorului pentru perioada 30.09.2008 - 31.12.2008, în procent de 15% din recuperări creanțe, care nu a fost confirmat de către creditori.
Prin sentința civilă nr. 572/14.04.2009, pronunțată în același dosar, s-a dispus respingerea excepțiilor tardivității contestației și lipsei calității procesuale active a DGFP și au fost respinse contestațiile la raportul asupra fondurilor și planului de distribuție din 20.02.2009, formulate de DGFP B, pentru AFPCM B și Municipiul B, prin Primarul municipiului B, ca nefondate.
A fost aprobat raportul lichidatorului judiciar asupra fondurilor și planul de distribuție din 20.02.2009.
Considerentele primei instanțe au fost următoarele:
Prin sentința civilă nr.117/11.04.2008, pronunțată în prezenta cauză, s-a stabilit un onorariu pentru lichidatorul judiciar de 15% din valoarea bunurilor vândute și a creanțelor recuperate iar în lipsa acestora de 2000 lei lunar, ce va fi plătită din fondul de lichidare.
Acest onorariu este identic pentru majoritatea lichidatorilor judiciari desemnați de același judecător sindic în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Bacău.
La ședința Adunării creditorilor din 24.07.2008, (prima ședință a creditorilor după deschiderea procedurii de faliment) la pct. 3 de pe ordinea de zi, s-a trecut "confirmarea lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului conform art 11 lit e) din Lg.85/2006.
Contestatoarele AFPCM și Primarul Municip au avut reprezentanți la această adunarea a creditorilor, care au arătat că vor prezenta, în termen de 30 zile de la adunarea creditorilor, un punct de vedere cu privire la această problemă supusă dezbaterii.
Ulterior, nici în cele 30 zile și nici după această perioadă, contestatoarele nu au mai prezentat punctul lor de vedere și nici nu au mai solicitat lichidatorului judiciar trecerea acestui aspect pe ordinea de zi a adunărilor creditorilor ulterioare, deși a trecut aproape un an de zile de la această adunare și activitate a de lichidare a debitoarei este realizată în proporție de 90%.
Ba mai mult, reprezentantul contestatoarei Municipiului B, nici nu -și mai amintește că a participat la această adunare a creditorilor, ceea ce dovedește, atât o necunoaștere a legislației insolvenței cât și o lipsă de preocupare pentru desfășurarea procedurii falimentului în acest dosar.
Conf.art.17 al.1 lit. b) din L:85/2006 "Comitetul Creditorilor negociază cu lichidatorul judiciar care dorește să fie desemnat de către creditori în dosar, condițiile numirii și recomandă adunării creditorilor, astfel de numiri". Ca atare negocierea onorariului nu este de atribuitul adunării creditorilor, cum arată contestatoarea Municipiului B în contestația formulată.
Având în vedere aceste aspecte, orice hotărâre ar lua în viitor Adunarea Creditorilor, cu privire la onorariul lichidatorului judiciar, aceasta nu ar putea avea efecte retroactive. Rezultă că pentru perioada 30.09.2008 - 31.12.2008 onorariul lichidatorului judiciar al debitoarei MOBILĂ- SA este cel stabilit prin sentința civilă nr.117/2008 a Tribunalului Bacău, care deși nu a fost confirmat, nu a fost nici infirmat de Adunarea Creditorilor și ca atare raportul privind cheltuielile de procedură a fost întocmit corect.
Referitor la neprezentarea raportului și planului de distribuție Comitetul Creditorilor anterior depunerii la instanță, invocată de contestatoarea DGFDP - AFPCM B, judecătorul sindic constată că se dă o interpretare proprie dispozițiile art. 122 al.1 din Lg.85/2006.
Termenul de "prezentare" nu este echivalent cu " convocare" cum lasă să se înțeleagă contestatoarea, ci de "arătare" "depunere" la dosarul cauzei în vederea luării la cunoștință, interpretare logică dacă aveam în vedere și dispoz.al.2 care prevede că planul va fi înregistrat la grefa tribunalului și lichidatorul judiciar va notifica fiecare creditor depunerea acestora".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste rapoarte și planuri de distribuție să fie aprobate anterior de Comitetul creditorilor, ar fi arătat-o expres în dispozițiile art. 17 din legea insolvenței.
Ca atare, înmânarea raportului și planului de distribuție, sub luare de semnătură, către creditori și notificarea creditorilor despre depunerea acestor documente, satisface cerințele, art. 122 al.1 din Lg.85/2006.
Ambele hotărâri ale judecătorului sindic au fost recurate în termen legal de către creditoarea DGFP B, după cum urmează:
Cât privește sentința civilă nr. 11/10.04.2009, în mod greșit a reținut judecătorul sindic că împotriva sentinței civile nr. 43/16.03.2009 - dosar nr- nu s- declarat recurs, verificările acestuia fiind incomplete. Măsura lichidatorului judiciar ȘI de a modifica tabelul definitiv consolidat al creditorilor, în sensul înscrierii cu titlu provizoriu a creanței de 1.087.798 lei în baza sentinței civile nr. 43/16.03.2009 a Curții de Apel Bacău este nelegală și netemeinică, având în vedere că prin respectiva sentință au fost anulate acte administrative fiscale în temeiul Legii nr. 554/2004.
II. Sentința civilă nr. 572/14.04.2009 a fost criticată pentru următoarele motive:
1.Interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 122 al. 1 din Legea nr. 85/2006;
- textul stabilește că raportul și planul de distribuție sunt prezentate efectiv Comitetului creditorilor și nu " arătate", " înmânate sub semnătură creditorilor"cu ocazia depunerii la instanță în vederea afișării;
- art. 17 alin. 1 lit. c) din Legea procedurii insolvenței prevede ca atribuții a comitetului creditorilor luarea la cunoștință rapoartelor întocmite de către lichidatorul judiciar și analizarea acestora.
Prin nerespectarea obligației de prezentare efectivă a respectivelor acte comitetului creditorilor și nu creditorilor prezentați în instanță, se anulează practic atribuția comitetului creditorilor de a analiza actele întocmite de lichidatorul judiciar.
- înmânarea sub semnătură reprezintă doar intenția de a se crea aparența respectării dispozițiilor legale de către lichidatorul judiciar.
2. Cheltuielile de procedură includ onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 15% din vânzări și recuperări de creanțe, neconfirmat de adunarea creditorilor. Deși la distribuția anterioară au fost formulate contestații pentru același motiv, acest fapt nu l-a împiedicat pe lichidator să procedeze în același mod.
3. Motivarea sentinței este neclară, bazată pe argumente contradictorii. Judecătorul sindic a ignorat faptul că anterior adunării creditorilor, comitetul nu a fost convocat cu ordinea de zi, nu deliberat și nu a făcut o propunere adunării creditorilor cu privire la condițiile numirii lichidatorului.
A mai arătat recurenta că în prezentul dosar de insolvență au funcționat concomitent doi lichidatori judiciari, situație în care creditorii nu aveau practic cum să negocieze numirea lichidatorului și onorariul acestuia, ceea ce contrazice susținerile judecătorului sindic.
Prin întâmpinare, a arătat, în ceea ce privește sentința civilă nr. 572/14.04.2009 că întocmirea raportului privind fondurile obținute din lichidare, cu prezentarea și a plății remunerației lichidatorului, cât și planul de distribuție parțială a concis cu termenul din 20.02.2009 când respectivele documente au fost prezentate sub semnătură comitetului creditorilor.
A mai arătat că în lege nu este reglementat modul de prezentare a respectivelor documente către comitetul creditorilor și că, indiferent de modul de prezentare, art. 122 al.3 din Legea nr. 85/2006 prevede doar posibilitatea creditorilor de a formula contestație la raport și la plan, ceea ce recurenta a și făcut.
Referitor la cheltuielile de procedură și onorariu aferente perioadei 30.09.2008 - 31.12.2008, a precizat că prin sentința civilă nr. 117/11.04.2008 s- stabilit un onorariu lichidator de 15% din valoarea bunurilor vândute și creanțelor recuperate, iar la data de 24.07.2008, în ordinea de zi a adunării creditorilor a solicitat să se pronunțe asupra acestui aspect.
Deși de la acea dată până la data pronunțării contestației s-au scurs 240 de zile, recurenta nu a prezentat un punct de vedere, rămânând astfel aplicabile dispozițiile sentinței civile nr. 117/11.04.2008.
Referitor la sentința civilă nr. 11/4.04.2009, cu privire la măsura luată de lichidatorul judiciar de modifica tabelul definitiv consolidat al creanțelor în baza sentinței civile nr. 43/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în sensul de a înscrie creanța de 21.087.798 lei ca și creanță provizorie, până la soluționarea definitivă cauzei care face obiectul dosarul nr-, B nu a făcut dovada că ar fi declarat recurs în respectivul dosar.
Recurenta și-a completat motivele de recurs cu un motiv de ordine publică privind necompetența materială a judecătorului sindic de a aproba rapoartele întocmite de lichidator asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire între creditori (81 dosar), acesta fiind atribuit creditorilor.
Examinând cele două sentințe pronunțate de judecătorul sindic, în raport de motivele invocate și din oficiu, această instanță reține următoarele:
Cât privește sentința civilă nr. 11/10.04.2009, observă că aceasta se sustrage criticilor formulate de recurentă.
Împotriva sentinței civile nr. 43/16.09.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul Legii nr. 554/2004, s-a exercitat calea de atac a recursului de către DGFP B ( extras dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție - 27 dosar), recurs care, potrivit dispozițiilor art. 20 al. 2 din respectiva lege, suspendă executarea.
Așadar măsura dispusă de prima instanță a anulării deciziilor nr. 7/11.03.2007 a DGFP B și nr. 1/16.11.2007 a AFPCM B, prin care s-a stabilit răspunderea solidară a debitoarei - SA cu - SA pentru suma de 21.087.798 lei, este suspendată pe durata judecății recursului.
În aceste condiții, în mod corect a procedat lichidatorul judiciar de a înscrie provizoriu creanța în tabel până la soluționarea irevocabilă a litigiului, în cauză fiind vorba de o creanță litigioasă ( art.3 pct. 16 și pct.19 din Legea nr. 85/2006).
Astfel, prin decizia civilă nr. 4575/23.10.2009, pronunțată de în dosarul nr- a fost respins recursul DGFP B, soluția primei instanțe de anulare a titlurilor executorii consolidându-se în acest mod.
Referitor la recursul declarat de către DGFP B împotriva sentinței civile nr. 572/14.04.2009, curtea îl privește ca fiind fondat, din perspectiva motivului de ordine publică invocat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 306 al. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, din coroborarea art. 122 cu art. 11 din Legea 85/2006 rezultă că aprobarea raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire între creditori nu este atributul judecătorului sindic, ci a creditorilor.
Prin legea 85/2006 legiuitorul a urmărit degrevarea judecătorului sindic de anumite atribuții ce erau prevăzute de Legea 64/1995 și de pune accent pe voința creditorilor, sens în care a lărgit aria competențelor comitetului creditorilor și adunării creditorilor.
Rațiunea modificărilor aduse de Legea 85/2006 își are izvorul tocmai în natura pe care o are procedura insolvenței și în scopul legii insolvenței. Astfel, reglementând o procedură colectivă prin care creditorii participă împreună la recuperarea creanțelor era firesc ca legiuitorul să acorde importanța cuvenită voinței creditorilor și de a le transfera atribuții deliberative.
Dacă prin Legea 64/1995 judecătorului sindic îi reveneau atribuții și responsabilități pornind de la desemnarea administratorului, a onorariului, aprobarea tuturor rapoartelor, planurilor de distribuire, etc. prin Legea 85/2006 s-a acordat putere decizională creditorilor, avându-se în vedere, pe de o parte interesul creditorilor în procedură dar și faptul că judecătorul sindic în procedura anterioară nu exercită doar atribuții ce vizau verificarea legalității, actelor întocmite în procedură ci era ținut a lua hotărâri ce vizau în mod direct creditorii.
Astfel, anterior intrării în vigoare a Legii 85/2006, art. 121 din Legea 64/2005 (în forma în vigoare în 2005) prevedea că la fiecare 3 luni, lichidatorulva prezenta judecătorului sindicun raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori. Prin Legea 85/2006, la art. 122 s-a prevăzut că raportul și planul va fi prezentatcomitetului creditorilor,realizându-se astfel un transfer al competenței de aprobare a raportului și planului, judecătorul sindic având competența, potrivit al. 4 al art. 122 doar să soluționeze contestațiile formulate împotriva actelor întocmite potrivit al. Așadar legiuitorul a înțeles necesară intervenția judecătorului sindic doar atunci când în discuție apar chestiuni de natură litigioasă.
Nici art. 11 din Legea 85/2006 nu enumeră printre atribuțiile judecătorului sindic aprobarea raportului și planului de distribuire, însă la art. 17 s-a prevăzut ca atribuție a comitetului creditorilor să analizeze raporturilor invocate de lichidator, să formuleze contestații, să prezinte rapoarte adunării creditorilor. Potrivit art. 14 doar în ipoteza în care hotărârile adunării creditorilor sunt contestate, judecătorul sindic verifică legalitatea acestora.
Având în vedere că din analiza art. 122 din legea 85/2006 coroborat cu art. 11, 14 și 17 rezultă că analizarea și aprobarea rapoartelor și planurilor întocmite de lichidator este atributul creditorilor, această instanță reține ca întemeiat motivul invocat din oficiu și conchide că judecătorul sindic nu avea competența de aproba planul și raportul din 16 octombrie 2008.
Cât privește celelalte motive de recurs invocate în cauză, față de aprecierea că judecătorul sindic nu avea atribuții de aprobare, găsește de prisos analiza acestora.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 11/10.04.2009 și va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 572/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, va dispune modificarea în parte a acesteia, în sensul că va înlătura dispoziția privind aprobarea raportului și a planului de distribuire din 20.02.2009.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta - creditoare către intimata - debitoare la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,--3, județul în numele și pe seama ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII împotriva sentinței civile nr. 11 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SA prin lichidator judiciar & cu sediul în B, str. -. 30,.. 7, județul B, B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B cu sediul în B, str. - nr. 68, județul B, - SRL cu sediul în B,-, județul B, - SRL cu sediul în P,-,. 126,. B,. 3, județul
II. Admite recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr. 572 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu aceeași intimați.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură mențiunea din dispozitiv referitor la aprobarea raportului și a planului de distribuire din 20.02.2009. menține celelalte dispoziții al sentinței recurate.
Obligă recurenta să plătească intimatei debitoare suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red./23.12.2009
Tehnored.P:/24.12.2009
Ex. 9
Comunicat părților la 24.12.2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Lăcrămioara Moglan, Loredana Albescu
| ← Alte cereri. Decizia 979/2009. Curtea de Apel Bacau | Practica judiciara insolventa. Decizia 932/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
