Practica judiciara insolventa. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.17
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SA G, cu sediul în G,-, jud. G împotriva sentinței nr. 1034 din data de 26 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC Distribution SRL, cu sediul în P, -,.41,.A, parter,.1, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. - nr.7, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-creditoare SC SA G, prin consilier juridic, conform împuternicirii nr. 12229/8.12.2008 aflată la dosar și intimata-debitoare SC Distribution SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 109/2008 aflată la dosar, lipsind intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-creditoare SC SA G, prin consilier juridic, solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Intimata-debitoare SC Distribution SRL, reprezentată de avocat, precizează că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-creditoare SC SA G, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat întrucât în mod eronat judecătorul sindic a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei, în loc să constate că acțiunea a rămas fără obiect prin achitarea debitului datorat, restituirea cauțiunii și scutirea de la plata cheltuielilor de judecată.
Față de motivele de recurs și susținerile orale, a actelor și lucrărilor dosarului, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, instanța de recurs urmând constata că acțiunea a rămas fără obiect, restituirea cauțiunii și să fie exonerați de la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-debitoare SC Distribution SRL, reprezentată de avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea sa orală arată că la momentul formulării contestației dispuneau de lichidități pentru a achita toate debitele, mai mult derulau operațiuni comerciale cu profit.
Față de susținerile recurentei, arată că între cele două societăți existau relații comerciale, ambele primind și dând mărfuri, astfel că debitul putea fi acoperit prin compensare pragul fiind sub 10 mii în acest caz neoperând insolvența. Mai mult societatea debitoare a livrat mărfuri de o valoare mai mare decât ce pe care o datorau, acest fapt rezultând din facturile prezentate în fața instanței de fond.
Mai precizează că creditoarea a formulat chiar și o plângere penală, creând un prejudiciu intimatei atât financiar, cât și de imagine, astfel că partenerii lor au intrat în crezând că sunt în stare de insolvență.
În ceea ce privește cauțiunea a fost cerută pe cale de concluzii scrise, după ce instanța a rămas în pronunțare, din aceasta rezultând că a fost făcută peste termen, dar nu se opune restituirii ei.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
În replică recurenta-creditoare SC SA G, prin consilier juridic, arată că societatea recurentă nu datorează nici un intimatei, iar cauțiunea a fost depusă la fond instanța trebuind aor estitui.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- creditoarea SC SA a chemat în judecată pe debitoarea SC SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, care-i datorează suma de 128.138,77 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că debitoarea a intrat în încetare de plăți de mai mult de 30 zile și nu a înțeles să achite facturile restante, la care s-au adăugat dobânzile legale.
Potrivit disp.art.33 din Lg.85/2006 debitoarea a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. Astfel, s-a menționat că societatea nu se află în stare de încetare de plăți, întrucât dispune de sume de bani în conturile bancare și a achitat toate datoriile către bugetul de stat. În privința creanței creditorului-reclamant s-a precizat că acesta nu a invocat o creanță certă, lichidă și exigibilă, deoarece este adevărat că i-a livrat mărfuri, însă în evidențele contabile ale debitoarei figurează o creanță de o altă valoare, mult mai mică. Mai mult, s-a arătat că o parte a debitului a fost deja achitată.
Tot pe calea contestației s-a solicitat în temeiul disp. art. 33 alin. 3 din lege obligarea creditorului la achitarea unei cauțiuni de 10% din valoarea debitului, cerere ce a fost încuviințată de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2007, cauțiunea fiind achitată de creditor și consemnată la dosarul de fond la fila 132.
Cauza a fost suspendată la solicitarea ambelor părți, iar cu ocazia repunerii pe rol s-a precizat că debitul a fost achitat în totalitate.
Prin cererea depusă la dosar la data de 19.05.2008 debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la plata unei despăgubiri în sumă de 5000 lei pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin promovarea acțiunii. S-a menționat în cerere că societatea creditoare a inițiat un demers judiciar împotriva debitoarei prevalându-se cu rea-credință de dispozițiile legii insolvenței, precum și de o plângere penală împotriva administratorului societății, aspecte ce reprezintă delicte civile generatoare de prejudiciu. A precizat debitoarea că datorită existenței pe rolul instanțelor a acestor cereri nu a putut accesa un credit bancar, iar în mediul de afaceri i-a fost creat un grav prejudiciu de imagine, în special în relațiile cu partenerii contractuali. Mai mult, s-a arătat că aceeași situație a avut drept consecință pierderea unor angajați valoroși care aflând despre cererea pentru deschiderea procedurii și-au prezentat demisia. A solicitat debitoarea ca pentru plata despăgubirilor să fie folosită suma consemnată de creditoare cu titlu de cauțiune.
În combaterea acestei cereri, creditoarea a depus la dosar o întâmpinare prin care a arătat că vina pentru introducerea cererii de faliment o poartă debitoarea, care nu și-a achitat obligațiile de plată la termen, fiind prezumată în stare de insolvență conform art. 3 pct. 1 lit. a din Lg. 85/2006. Astfel, s-a precizat că reaua-credință aparține debitoarei care avea facturi neachitate din 26.07.2007, iar acțiunea a fost promovată la data de 22.10.2007. De asemenea, s-a mai susținut că împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale s-a formulat plângere ce a fost înregistrată, dovada fiind depusă la dosar.
Prin sentința nr.1034 pronunțată la data de 26 septembrie 2009, Tribunalul Prahovaa admis contestația debitoarei, a respins ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoarea SC SA împotriva debitoarei SC Distribution SRL, a respins cererea debitoarei de acordare a despăgubirilor și obligat creditoarea să plătească debitoarei suma de 1039 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că sumele datorate au fost achitate de debitoare pe parcursul derulării proceduri, ambele părți fiind de acord cu suspendarea cauzei până la achitarea debitului. S-a reținut, că potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Lg. 85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau de mai mulți creditori.
JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena Nițu Teodor l-sindic a mai reținut că, pentru a fi declarat în insolvență este suficientă neplata unei singure datorii către unul dintre creditorii contractuali sau bugetari și în aceste condiții cererea de chemare în judecată nu poate fi considerată abuzivă, în raport de împrejurarea că a existat un debit neachitat la momentul formulării acțiunii și care a fost achitat ulterior după promovarea cererii. Pe de altă parte, demersul judiciar al creditorului nu poate fi calificat nici excesiv, întrucât se urmărea achitarea unei creanțe, recunoscute de altfel de societatea debitoare.
Pe cale de consecință, tribunalul a constat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru obligarea creditoarei la plata de despăgubiri, atitudinea procesuală a acesteia nefiind de rea-credință. Pe de altă parte, nu s-a dovedit că eventualul prejudiciu procesual suferit de debitoare a fost cauzat de promovarea acțiuni, astfel că cererea de despăgubiri a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței declarat recurs creditoarea SC SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că plata creanței s-a făcut după introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, iar instanța de fond trebuia să constate că cererea a rămas fără obiect, fiind încălcate dispozițiile art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, astfel că hotărârea judecătorească este netemeinică și nelegală, fiind sub incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Efectuarea plății în timpul procesului de către debitoare dovedește faptul că aceasta și-a recunoscut obligația de plată, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Apreciază recurenta că nu datorează cheltuieli de judecată, întrucât vinovată de introducerea cererii de insolvență se face debitoarea, care nu-și plătise obligațiile de plată, iar dacă aceasta le-a plătit în timpul procesului nu trebuia ca societatea recurentă să-i suporte cheltuielile de judecată, acordarea acestora fiind o consecință eronată a respingerii cererii de insolvență.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței comerciale nr.1034/2008 și rejudecând cauza să se respingă contestația debitoarei ca nefondată și să se constate că cererea de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei Distribution a rămas fără obiect ca urmare a plăților efectuate de către debitoare în timpul procesului, să fie exonerați de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1039 lei și să se dispună restituirea cauțiunii în sumă de 5.000 lei. Urmând să se mențină dispoziția de respingere a pretențiilor debitoarei pronunțată la fond.
Intimata debitoare a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că la data de 15.11.2007 debitul rămas de achitat era sub valoarea-prag și în mod corect recurenta a fost obligată la cheltuieli. S-a apreciat că recursul este întemeiat numai în privința restituirii cauțiunii în sumă de 5000 lei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Creditoarea recurentă a înregistrat cererea de deschidere a procedurii la Tribunalul Prahova, la data de 2 noiembrie 2007 pentru o creanță peste valoarea - prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea insolvenței, respectiv 128.138,77 lei, de la scadența facturilor scurgându-se și termenul de 30 de zile ce instituie prezumția de insolvență a debitoarei.
Judecătorul-sindic a reținut corect că sumele datorate au fost achitate de debitoare pe parcursul derulării litigiului, cauza fiind chiar suspendată la cererea părților pentru a se achita integral creanța.
Deși instanța de fond a reținut că acțiunea recurenței nu poate fi considerată abuzivă, în raport cu împrejurarea că a existat un debit neachitat la momentul formulării cererii, obligă totuși creditoarea-recurentă nejustificat, la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea privind obligarea creditoarei la despăgubiri fost corect respinsă ca neîntemeiată, însă cererea de deschidere a procedurii trebuia respinsă ca rămasă fără obiect, nu ca neîntemeiată, întrucât creanța s-a achitat după data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
La data când s-a analizat contestația debitoarei aceasta nu mai era în insolvență, însă raportat la data formulării cererii aceasta era întemeiată, creanța fiind achitată ulterior.
Susținerea intimatei constând în aceea că la data de 15 noiembrie 2007 debitul rămas neachitat era sub valoarea-prag este lipsită de relevanță, întrucât cererea a fost înregistrată anterior, respectiv la data de 2 noiembrie 2007, astfel că în mod greșit creditoarea fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fără ca aceasta să se afle în culpă procesuală.
Respingând cererea debitoarei de acordarea a despăgubirilor ca neîntemeiată, judecătorul-sindic trebuia să dispună și restituirea cauțiunii, depusă pentru a garanta eventualele pagube ce s-ar fi putut produce debitorului prin formularea unei cereri abuzive, restituire ce urma a se realiza după rămânerea irevocabilă a sentinței.
Cu privire la acest aspect intimata-debitoare a precizat că recursul este fondat, urmând a fi restituită creditorului suma depusă cu titlu de cauțiune.
Având în vedere faptul că cererea de acordare despăgubirilor fost respinsă ca neîntemeiată se va dispune și restituirea cauțiunii depusă de creditoarea-recurentă în cuantum de 5000 lei.
Fiind întemeiate motivele de recurs invocate de creditoarea SC SA G (art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă), Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039 lei și va dispune restituirea cauțiunii în sumă de 5000 lei depusă la CEC cu chitanța nr. -/14 ianuarie 2008, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SA G, cu sediul în G,-, jud. G împotriva sentinței nr. 1034 din data de 26 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC Distribution SRL, cu sediul în P, -,.41,.A, parter,.1, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. - nr.7, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039 lei și dispune restituirea cauțiunii în sumă de 5000 lei depusă la CEC cu chitanța nr.- /14 ianuarie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. / Tehnored.
2ex./20.01.2009; Operator de date cu caracter personal, Nr. notificare 3120
f- - Tribunalul Prahova
Judecător sindic
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1084/2009. Curtea de... | Alte cereri. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
