Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1413/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1413/
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarea - SA și de debitoarea - HOTEL 2002 SRL prin lichidator judiciar împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, precum și recursurile formulate de către creditoarele - SA și - SRL împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar, având ca obiect contestație.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea - SA împotriva tabelului definitiv consolidat de creanțe, depus de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență pentru termenul din 08.01.2009 în dosar -, privind administrarea procedurii insolvenței față de debitoarea - HOTEL 2002 SRL și, în consecință: s-a dispus înscrierea în tabelul definitiv de creanțe a sumei de 600.000 lei, achitată de - SA debitoarei - HOTEL 2002 SRL, reprezentând contravaloarea beneficiului locațiunii la care a renunțat debitoarea prin contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 încheiat de părți, anulat prin decizia civilă nr. 1125/R/08.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin contestația formulată împotriva tabelului definitiv consolidat de creanțe și înregistrată la data de 19.01.2009, contestatoarea - SA a contestat în primul rând raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență la termenul din 08.01.2009, respinsă ca tardivă prin încheierea nr. 498/17.03.2009, precum și definitiv consolidat de creanțe depus la același termen.
În susținerea acestui capăt de cerere contestatoarea a criticat definitiv consolidat de creanțe deoarece nu este inclusă suma de 600.000 lei ce a fost achitată integral de - SA și care trebuia inclusă în creditorilor ca urmare a pronunțării deciziei civile 1125/R/08.10.2007 de către Curtea de Apel Timișoara. A cerut de asemenea conform art. 83 alin. 2 din Legea insolvenței și contravaloarea investițiilor efectuate la obiectul locației ce a fost predat într-o stare avansată de degradare de către debitoarea falită prin nerespectarea obligațiilor sale contractuale.
Judecătorul sindic, examinând motivele în fapt și în drept ale contestației formulate, văzând cuprinsul deciziei civilă 1125/R/08.10.2007, data depunerii cererii de majorare a creanței, făcând aplicarea art. 62 alin. 1 lit. b din Legea insolvenței, a constatat că cererea formulată de contestator este întemeiată în parte pentru suma de 600.000 lei, reținând că în considerentele deciziei civile nr. 1125/R/08.10.2007 s-a arătat că prin tranzacția nr. 2519/12.03.2003 încheiată între părți, reclamanta - 2002 SRL T, succesoarea locatarei - SRL T, a renunțat la beneficiul locațiunii pentru viitor privind complexul hotelier - începând cu data de 05.01.2006 și la beneficiul contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2006 privind termal 7, renunțarea făcându-se în schimbul sumei de 6 miliarde lei ROL, sumă ce trebuia achitată de pârâta - SA în 6 rate lunare.
Instanța de recurs a menținut concluziile primei instanțe, prin care a fost omologat raportul de expertiză contabilă întocmită de expert, potrivit căruia suma de 6 miliarde lei convenită prin contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 a fost achitată integral de către pârâta - SA - reclamantei, prin ordine de plată, ordine de compensare și proces verbal de compensare, precum și cu privire la contravaloarea actualizată a amenajărilor aduse de reclamantă spațiului comercial închiriat, în cuantum de 27.588.319.552 lei ROL, care potrivit indicilor de inflație aferenți perioadei octombrie 2002- ianuarie 2006 era de 39.940.945.669 lei ROL.
Prin dispozitivul deciziei civile nr. 1125/R/08.10.2007, modificând în parte sentința nr. 968/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -, recurată de reclamanta - HOTEL 2002 SRL și de intervenienta - AIR SRL, Curtea a admis în parte acțiunea în anulare formulată și precizată de reclamanta - HOTEL 2002 SRL prin lichidator judiciar, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta - AIR SRL în interesul reclamantei, a anulat tranzacția nr. 2519/12-03-2003 în ceea ce privește restituirea contravalorii actualizate a investițiilor predate cu titlu gratuit, în cuantum de 4.128.144,24 lei și, pe cale de consecință a obligat pârâta la plata acestei sume către reclamantă, cu cheltuieli de judecată, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Judecătorul sindic a mai reținut că este de principiu că anularea unui contract are ca efect repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea prestațiilor reciproce, desigur, în cazul în care nu a fost inserată o clauză derogatorie de părți. Deși în baza aceleiași tranzacții, pârâta a achitat reclamantei suma de 6 miliarde lei ROL, instanța de recurs nu a hotărât nimic în ce privește restituirea acestei sume, astfel cum era și firesc, conform art. 36 din Legea insolvenței, dar nici nu a stabilit un termen în interiorul căruia pârâta să depună declarație de creanță în tabelul de creanțe al debitoarei - HOTEL 2002 SRL.
Ulterior, contestatoarea a depus, la data de 25.09.2008, note de ședință prin care a cerut aplicarea prevederilor art. 83 alin. 2 din Legea insolvenței precum și înscrierea în creditorilor a sumei de 6 miliarde lei ROL, ce potrivit deciziei civile 1125/R/08.10.2007, a fost achitată integral debitoarei falite, precizând că aceasta reprezintă o întregire a declarației de creanță formulată de contestatoare ca efect al pronunțării deciziei civile 1125/R/08.10.2007 de către Curtea de Apel Timișoara.
Prin aceeași contestație, - SA a solicitat înscrierea în definitiv de creanțe a sumei cerută prin declarația de creanță, reprezentând contravaloarea investițiilor ce a fost obligată să le aducă obiectului locației, afirmativ predat într-o stare avansată de degradare, din cauza nerespectării de către debitoarea falită a obligațiilor contractuale.
Cererea de majorare a sumei solicitate prin declarația de creanță a fost înregistrată la data de 23.01.2008 la sediul contestatoarei și privește plata sumei de 1.749.560,99 lei RON.
Cheltuielile afirmativ efectuate de contestatoare cu aceste investiții nu au făcut obiectul acțiunii în anulare a tranzacției, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 1125/R/08.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara astfel că termenul pentru depunerea declarației de creanță cu această sumă este cel prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din Legea insolvenței, de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, ce a menținut prevederile Legii 64/1995 republicată, în acest sens.
S-a mai reținut de către tribunal că acest termen a fost cu mult depășit, având în vedere că dosarul nr. 33/S/2005 a fost constituit după pronunțarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, anterior procedura reorganizării și lichidării judiciare prevăzută de Legea 64/1995 republicată, sub reglementarea căreia s-a administrat procedura, până la intrarea în vigoare a Legii 85/2006. Prin urmare, nu a fost înscrisă suma solicitată prin cererea de majorare a creanței de către contestator în tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs creditoarea - SA și debitoarea - HOTEL 2002 SRL prin lichidator judiciar, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul formulat, creditoarea - SA a solicitat, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea încheierii atacate in sensul înscrierii societății recurente in tabelul creditorilor cu întreaga suma solicitata, respectiv prin includerea în aceasta a sumei de 1.749.560,99 lei, cuantumul total al creanței recurentei fata de debitoarea Hotel 2002 fiind de 2.349.560.99 lei.
În motivarea recursului, s-a arătat că încheierea 730/2009 este netemeinică si nelegala, deoarece în fapt, prin contestațiile depuse de societatea recurentă în dosarul nr-, a solicitat înscrierea in tabelul creditorilor Hotel 2002 cu suma de 2.349.560,99 lei. Suma este formata din 600.000 lei, suma achitata în baza tranzacției desființate prin decizia civila nr. 1125/08.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Comerciala, iar diferența de 1.749.560,99 lei reprezintă cuantumul sumei achitate de către societatea recurentă în vederea repunerii in funcțiune a Complexului, acesta in baza contractelor încheiate impunându-se a fi predat de către locatar in stare de folosința si cu eventualele îmbunătățiri ce se impuneau a fi făcute in temeiul contractului de locație încheiat.
Recurenta creditoare apreciază ca nejustificata excluderea acestei sume de pe tabelul creditorilor, deoarece deși instanța a considerat ca tardiva declarația sa de creanță cu privire la această sumă, determinat de faptul ca aceasta nu a putut fi cuantificată decât in urma efectuării unei expertize tehnice de specialitate, precum si in urma efectuării inventarierii de către - SA împreuna cu lichidatorul judiciar, care a avut loc la data de 29.02.2008, așa cum reiese din încheierea de ședința din 06.03.2008. Față de aceasta stare de fapt, termenul de depunere al declarației de creanța pentru suma de 1.749.560,99 lei trebuie calculat in raport de data finalizării inventarierii care este cea de 28.02.2008. De altfel, Legea 85/2006 este categorica in a stabili importanța momentului finalizării inventarierii, fiind evident ca in situația societății recurente nu se poate aplicastricto sensutermenul pe care l-a avut in vedere prima instanța, deoarece finalizarea predării bunurilor date in locație de societății Hotel 2002, este de necontestat, că nu a fost finalizata decât la data de 29.02.2008, așa cum reiese din încheierea susmenționata.
Prin recursul formulat împotriva aceleiași încheieri 730/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, debitoarea - HOTEL 2002 SRL prin lichidator judiciar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentința nr. 968/16.05.2007, pronunțata de Tribunalul Timiș Secția Comerciala în dosarul nr-, în sensul respingerii ca neîntemeiata a contestației împotriva tabelului definitiv consolidat de creanțe formulata de SA.
În motivarea recursului s-a arătat că prin pronunțarea încheierii nr. 730/30.04.2009 a fost încălcată competența materială, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă și a fost data cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A invocat excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei Timișoara in soluționarea prezentei contestații, arătând că prin contestația împotriva tabelului definitiv consolidat, SA a solicitat înscrierea in tabelul debitoarei cu suma de 600.000 Ron care trebuia inclusa in creditorilor ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 1125/R/ 08.10.2007 de către Curtea de Apel Timișoara. Ori, prin contestația formulata, - SA a solicitat lămurirea, întinderea sau aplicarea titlului executoriu - decizia civila nr. 1125/R/08.10.2007, iar în acest caz, instanța competenta in soluționarea acestei contestații, potrivit art. 400 alin. 2 Cod procedură civilă, este instanța care a pronunțat decizia civila nr. 1125/R/08.10.2007, respectiv Curtea de Apel Timișoara. Pe cale de consecința, Judecătoria Timișoara nu este competenta sa soluționeze o contestație ce vizează lămurirea, întinderea sau aplicarea titlului executoriu - decizia civila nr. 1125/R/08.10.2007.
De asemenea, debitoarea recurentă - HOTEL 2002 SRL prin lichidator judiciar a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la contestația privind lămurirea, întinderea sau aplicarea titlului executoriu - decizia civila nr. 1125/R/08.10.2007. Arată că împotriva deciziei civile nr. 1125/R/08.10.2007 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara Secția Comerciala in dosarul nr-, - a formulat contestație, prin care a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii si a modului de aplicare al deciziei civile nr. 1125/R/08.10.2007 înregistrata sub nr- la Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia civila nr. 610/09.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Secția Comerciala in dosarul nr-, instanța a respins contestația prin care SA a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii si a modului de aplicare al deciziei civile nr. 1125/R/08.10.2007 statuându-se cu autoritate de lucru judecat faptul ca - Hotel 2002 SRL nu datorează suma de 600.000 Ron solicitată de SA.
Debitoarea a mai invocat și excepția inadmisibilității contestației la tabelul definitiv consolidat formulata de către, deoarece pentru ca creanța solicitată de către SA să fie prinsă in tabelul definitiv consolidat, acesta ar fi trebuit sa facă dovada descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale cu privire la creanță, conform prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Ori, în speța nu este cazul întrucât prin anularea tranzacției nr. 2519/12.03.2003 nu s-a descoperit falsul/dolul care a stat la baza încheierii tranzacției.
Debitoarea recurentă a invocat excepția tardivității formulării contestației formulate de SA împotriva tabelului definitiv consolidat de creanțe, deoarece prin tranzacția nr. 2519/12.03.2003, a renunțat la beneficiul locațiunii Complexului hotelier si la beneficiile contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000 în schimbul sumei de 600.000 Ron achitată de către SA, intervenind in acest fel procedura compensării. Suma de 600.000 Ron s-a compensat integral de SA în luna august 2003, iar procedura insolvenței împotriva a fost deschisa in luna februarie 2005, iar in acest caz SA ar fi avut posibilitatea de a solicita înscrierea in tabelul definitiv consolidat al cu suma de 600.000 Ron încă de la data deschiderii procedurii, fapt ce nu s-a întâmplat. Având in vedere data deschiderii procedurii insolvenței împotriva - februarie 2005 - și data formulării contestației la tabelul definitiv consolidat de către SA - ianuarie 2009 - solicită să se constate faptul ca prezenta contestație este tardiv formulata.
Pe fondul cauzei, debitoarea recurentă a arătat că susținerea instanței de fond in ceea ce privește efectul anularii tranzacției nr. 2519/2003, in sensul repunerii părților in situația anterioara, este neîntemeiata. Conform punctului 3 din Tranzacția nr. 2519/12.03.2003, a renunțat la beneficiul locațiunii Complexului hotelier si la beneficiile contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000 privind termal 7 in schimbul sumei de 600.000 Ron achitata de către SA. Repunerea părților in situația anterioara, așa cum rezulta din tranzacția nr. 2519/12.03.2003 ar fi următoarea: SA pune la dispoziția, Complexul hotelier termal 7 care face obiectul contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000; restituie suma de 600.000 Ron achitată de către reprezentând locațiunile Complexului hotelier termal 7 care face obiectul contractului de închiriere nr. 2811/10.06.2000.
Ori, in opinia instanței de fond repunerea părților in situația anterioara nu înseamnă decât ca SA să se înscrie in tabelul definitiv consolidat al cu suma de 600.000 Ron si nu a făcut nicio mențiune cu privire la restituirea către a locațiunilor Complexul hotelier termal 7 care face obiectul contractului de închiriere nr.2811/10.06.2000. Pe cale de consecința, consideră că principiul repunerii părților in situația anterioara nu este aplicabil in speța.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006, raportate la cele ale art. 299, art. 304 pct. 3, art. 304 pct. 9 si art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr. 498/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-au espins contestațiile formulate de - SA, - BANK SA - Sucursala T, - AIR SRL și - SRL la raportul lichidatorului si planul de distribuție depus spre afișare la termenul din 28.12.2007; s-a respins contestația formulată de contestatoarea - SA la raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, al debitoarei - HOTEL 2002 SRL la termenul din 08.01.2009, ca tardiv depusă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin decizia civilă nr. 380/R/21.04.2008 au fost admise recursurile declarate de creditoarele - - TURISM SRL, - AIR SRL - prin administrator judiciar și - SRL împotriva încheierii pronunțată de judecătorul sindic la data de 24.01.2008, casată în parte încheierea cu anularea dispoziției privind angajarea unui apărător din raza Curtea de Apel Timișoara cu onorariu maxim de 5.000 lei RON și trimis spre rejudecare petitul având ca obiect suspendarea distribuirii sumelor obținute în procedură.
S-a reținut în considerentele deciziei că suspendarea distribuirii a fost pronunțată de judecătorul sindic fără analizarea unui temei de drept care ar fi incident în cauză și s-a îndrumat instanța de trimitere de a avea în vedere și susținerea formulată de creditoarea intimată BANK SA privind soluționarea contestațiilor la planul de distribuție.
Cu toate că încheierea nu a fost casată referitor la tabelul consolidat al creanțelor, instanța de control a îndrumat judecătorul sindic să analizeze susținerile recurentelor privind definitivarea tabelului creanțelor la aproximativ 3 ani de la deschiderea procedurii, respectarea termenelor stabilite în acest scop de lege, față de faptul că s-a depus la dosar la 19.05.2006 precum și aspectele privind existența unor erori materiale în cuprinsul acestuia.
Cererile de suspendare ale distribuției sumelor obținute au fost formulate de creditorii recurenți prin contestațiile la: raportul lichidatorului judiciar asupra fondurilor obținute din lichidare depus la data de 28.12.2007, precum și la planul de distribuție parțială a sumelor obținute din lichidare depuse de creditorii: - SA, - - BANK SA - prin sucursala T și înregistrat la 15.01.2008, - AIR SRL B și - SRL la data de 17-01-2008.
Prin contestația formulată de - SA s-a invocat întocmirea planului de distribuție fără finalizarea prealabilă inventarierii bunurilor din averea debitoarei, aflate în custodia contestatoarei. A menționat că în planul de distribuție nu este evidențiată suma datorată contestatoarei, ca urmare a menținerii contractului de închiriere privind ștrandul termal 7 și care nu a fost achitată încă, deși legea prevede această obligație a lichidatorului. A arătat de asemenea că planul are în vedere sumele înscrise în tabelul definitiv de creanțe, deși în ceea ce privește creanțele - AIR SRL și - - TURISM SRL au fost înscrise în mod provizoriu în tabel, fără a fi soluționate contestațiile acestora. A învederat că - - TURISM SRL nu a depus acte doveditoare pentru suma ce depășește 29.997.000.000 lei ROL, iar - AIR SRL, deși a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat cu suma de 16.400.131.066 lei ROL, cu mențiunea că va fi diminuată cu suma achitată de către - BANK, aceasta apare în de creanțe cu suma de 1.259.165.043 lei ROL drept creanță proprie, precum și cu suma de 11.605.049.000 lei ROL, achitată către - AIR SRL, la propunerea de distribuire a sumelor nu se ține seama de acest aspect.
Creditoarea - BANK SA prin Sucursala Tac erut la rândul său anularea planului de distribuție depus spre afișare la 28.12.2007 cu motivarea că lichidatorul judiciar a încălcat ordinea legală de prioritate, cu motivarea că planul de distribuție comunicat contestatoarei nu este o copie a planului depus la dosar spre afișare, deoarece în cel depus la instanță nu sunt trecute sumele propuse a fi distribuite efectiv fiecăruia dintre creditorii de la pct. 3-20 iar pentru creditorul Consiliul Local este trecută suma de 8848,33 lei în temeiul art. 123 pct. 4 din Legea insolvenței, în timp ce în planul comunicat contestatoarei se propune distribuirea sumei de 767 lei conform art. 123 pct. 8 din Legea insolvenței, deși este vorba de un creditor bugetar. Cu privire la creanța contestatoarei, a învederat că suma de 125.916,5 lei respectiv 1.259.165.043 ROL reprezintă credit nerambursat conform art. 123 pct. 7 din Legea insolvenței, fiind prioritară față de creanțele chirografare deținute de restul creditorilor din definitiv de creanțe iar suma de 1.160.504,9 RON, reprezentând suma achitată de contestatoare către - AIR SRL în numele debitoarei - HOTEL 2002 SRL prin validarea popririi, lichidatorul judiciar încălcând dispozițiile instanței din încheierea din 16.03.2006, a luat ca bază de calcul, pentru cota - AIR SRL inclusiv suma de 1.160.504,9 lei RON.
A mai făcut referire la raportul de activitate depus de fostul lichidator al debitoarei, - - REALIZARE ACTIVE SRL depus la termenul din 08.09.2005 potrivit căruia debitoarea nu mai datorează nimic - AIR SRL, și la titlurile executorii invocate de aceasta, care sunt contestate ca validitate în cadrul procesului de la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, proces lăsat în nelucrare în mod voit de către lichidatorul judiciar. A cerut în final anularea planului de distribuție și suspendarea oricărei distribuții și refacerea planului cu respectarea ordinii de prioritate legale a creanței contestatoarei.
Prin contestația formulată și înregistrată la data de 17.01.2008 la raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și la planul de distribuire depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 28.12.2007 creditoarele - AIR SRL și - SRL au cerut anularea raportului și a planului de distribuire atacat și obligarea lichidatorului la distribuirea sumei de 970.000 lei din suma recuperată prin punerea în aplicare a dispozițiilor încheierii de ședință din 16.03.2006 pronunțată de judecătorul sindic.
Contestatoarea - SRL a legitimat calitatea sa procesuală activă în baza contractului de cesiune încheiat cu creditoarea - AIR SRL în calitate de cedent și - SRL - cesionar - învederând că cesiunea a fost notificată și lichidatorului judiciar din data de 03.12.2007.
Au făcut referire la încheierea din 16.03.2006 care a soluționat contestația formulată de cedentul - AIR SRL împotriva cuantumului unei creanțe și a dreptului de preferință cu care fusese trecută în tabelul definitiv consolidat al debitoarei - HOTEL 2002 SRL, instanța dispunând înscrierea creanței "conform cererii de creanță".
A arătat totodată că, asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing nr. 100/2001, 101/2001, 106/2001 și 107/2001 a fost înscris un drept de gaj la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare și, drept consecință - SRL are un drept de preferință a creanței deținute conform art. 101 alin. 1 pct. 2 din Legea insolvenței.
La contestațiile formulate cu privire la planul de distribuție lichidatorul judiciar a depus pentru termenul din 24.01.2008 un script intitulat "punct de vedere cu privire la contestațiile formulate la planul de distribuire" și note de ședință pentru termenul din 08.01.2009 prin care a solicitat respingerea contestațiilor cu motivarea că: nu a fost posibilă finalizarea inventarierii bunurilor proprietatea debitoarei falite și aflate în custodia contestatoarei - SA, deoarece lichidatorul judiciar nu are acces în incinta acestei societăți, anterior împuternicind pe administrator să ridice toate bunurile debitoarei și să semneze actele de inventar ca urmare a invitației primită din partea conducerii - SA dar acestuia nu i s-a permis ridicarea acestui bun, aspecte prezentate anterior de lichidatorul judiciar prin rapoartele de activitate, necontestate.
A făcut referire și la rapoartele de activitate întocmite de fostul administratorul judiciar, - - REALIZARE ACTIVE SRL depuse la termenul din 19.05.2005 și 08.09.2005 care a adus la cunoștința instanței că prin faptele sale - SA aduce mari prejudicii tuturor creditorilor.
În legătură cu planul de distribuire, lichidatorul judiciar a menționat că - SA trebuia să facă contestație la tabelul preliminar și ulterior la tabelul definitiv pentru suma datorată de debitoare ca urmare a menținerii contractului de închiriere privind ștrandul "7 ".
Cu toate acestea a învederat că a ținut cont de suma cuvenită conform contractului de închiriere 2811/10.06.2000, după cum a arătat și în raportul de activitate depus la termenul din 06.03.2008.
Cu privire la creanțele - AIR SRL și - - TURISM SRL a mai arătat că prin încheierea de ședință din 16.03.2006 au fost soluționate contestațiile acestora, contestațiile formulate de - BANK și - AIR SRL, a solicitat a fi respinse ca rămase fără obiect, precizând că, urmare a comunicării primite de la - AIR SRL a operat în tabelul definitiv consolidat alocarea sumei de 1.160.504 lei la poziția creditoarei - BANK, iar în raportul de activitate depus la termenul din 06.03.2008 și-a precizat punctul de vedere cu privire la contestația formulată de - AIR SRL.
Prin notele de ședință, creditoarea - AIR SRL a cerut respingerea contestației la planul de distribuire depusă de - BANK SA T, iar - AIR SRL - respingerea contestației formulată de - SA ca inadmisibilă cu admiterea excepției autorității de lucru judecat dată de încheierea din 16.03.2006 pronunțată de judecătorul sindic.
În ședința publică din 08.01.2009 conform deciziei de casare a Curții de Apel Timișoara, s-a acordat cuvântul în fond pentru contestațiile la planul de distribuire formulate, de creditorii -. B BANK SA, - AIR SRL, - - TURISM SRL și - SA și a fost amânată pronunțarea la data de 15.01.2009, când s-au redeschis dezbaterile și acordat termen la 05.03.2009 cu citarea părților, pentru completarea probatoriului.
La termenul la care s-a pronunțat încheierea atacată, a fost înregistrată cu data de 19.01.2009 contestația la raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar la data de 07.01.2009 precum și la definitiv consolidat de creanțe, astfel cum a fost rectificat și prezentat la acest termen la dosarul cauzei.
Contestatoarea a învederat că lichidatorul judiciar nu a respectat prevederile art. 126 alin. 2 din Legea insolvenței, întrucât nu a finalizat inventarierea bunurilor din averea debitoarei, astfel că nu se poate trece la întocmirea unui plan de distribuire a sumelor rezultate din lichidare, iar definitiv consolidat nu este întocmit în conformitate cu prevederile legale deoarece nu este inclusă suma de 600.000 lei care a fost achitată integral de - SA și care trebuia înscrisă în tabelul creditorilor ca urmare a pronunțării deciziei civile 1125/R/2007 de către Curtea de Apel Timișoara, conform art. 83 alin. 2 din Legea insolvenței, precum și suma cerută de contestatoare ca urmare a investițiilor efectuate datorită predării obiectului locației într-o stare avansată de degradare.
A invocat din nou caracterul provizoriu al creanțelor - AIR SRL și - - TURISM SRL, fără a fi soluționate contestațiile acestora și la acțiunea în constatarea nulității absolute a filelor CEC în baza cărora cele două societăți au fost înscrise la masa credală, înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a României, litigiu ce a rămas în nelucrare din vina lichidatorului.
În raportul de activitate depus la termenul din 05.03.2009 lichidatorul judiciar a invocat excepția inadmisibilității contestației formulată de - SA în principal pentru lipsa calității de creditor și a tardivității contestației la raportul de activitate care a fost depus la termenul din 08.01.2009 iar cu privire la motivele de fond a reiterat apărările formulate anterior în scris.
În ce privește suma de 600.000 lei pe care - SA a achitat-o către - HOTEL SRL a precizat că reprezintă renunțarea la beneficiul locațiunii pentru viitor și nu contravaloarea investițiilor, conform pct. 1, 2 și 3 al tranzacției nr. 2519/2003 încheiată între părți. A făcut trimitere la decizia civilă nr. 1125/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care nu a admis și achitarea de către - SA a diferenței dintre beneficiul calculat de către expert, în sumă de 33.655.910 lei ROL și suma achitată, de 6 miliarde ROL, motiv pentru care s-a formulat acțiune pentru acordarea acestor beneficii de către - HOTEL 2002 SRL ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara.
Cu privire la îmbunătățirile pretinse, lichidatorul judiciar a cerut înlăturarea ca probă a raportului de expertiză extrajudiciară care le-a evaluat, potrivit chiar mențiunilor din cuprinsul acestuia, făcute de expert, în sensul că este la dispoziția beneficiarului numai în scopul în care a fost elaborat.
Creditoarea - BANK SA a depus note scrise cu privire la contestația formulată, solicitând admiterea în parte și menționarea în tablou a contestatoarei cu suma de 1.160.504,9 RON în loc de 1.160.504,9 ROL cum greșit a indicat lichidatorul judiciar în ultimul tablou, iar - SA a depus concluzii scrise cu privire la contestațiile formulate anterior termenului din 08.01.2009.
Față de aceste aspecte, văzând îndrumările date prin decizia de casare 380/R/21.04.2008 a Curții de Apel Timișoara, făcând aplicarea art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă, judecătorul sindic a constatat, în ce privește pe contestatoarea - SA, că nu legitimează calitatea procesuală activă pentru a formula contestație la planul de distribuție, deoarece potrivit art. 122 alin. 3 din Legea insolvenței, Comitetul Creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raport și la plan în termen de 15 zile de la afișare.
Contestația formulată de - SA la raportul lichidatorului și la planul de distribuire din 28.12.2007 a fost înregistrată la data de 12.01.2008, când această societate nu mai avea calitatea de creditor al debitoarei falite, ca urmare a compensării creanțelor reciproce, devenind în realitate debitorul debitoarei falite.
La Adunarea Creditorilor din 27.12.2007 (procesul verbal depus la fila 172 vol. V), Comitetul Creditorilor a compensat creanța creditoarei - SA, cuprinsă în tabelul de creanță cu suma de 110.985,24 lei cu creanța debitoarei falite, rezultând din decizia civilă 1125/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 4.128.144,24 lei către - HOTEL SRL.
În urma acestei compensări - SA a rămas debitorul - HOTEL 2002 SRL cu suma de 4.017.159 lei.
În ședința publică din 24.01.2008, lichidatorul judiciar a pus în discuția instanței compensarea creanțelor reciproce, iar creditoarea - SRL s-a declarat de acord cu compensarea legală (fila 6 din încheierea de ședință), după stabilirea noii creanțe actualizate cu contravaloarea chiriei pentru.
În vederea stabilirii contravalorii chiriei pentru ștrandul 7, lichidatorul judiciar a ținut seama de adresa nr. 7888/31.08.2005 trimisă de - SA către debitoare și răspunsul transmis de administratorul judiciar de la acea dată, - - REALIZARE ACTIVE SRL, înregistrat la - SA sub nr. 6879/28.07.2005 din care rezultă cifra de afaceri pentru activitățile desfășurate la ștrandul 7, conform contractului de închiriere 2811/10.06.2000 pe luna mai, de 34.000.000 lei ROL și pe luna iunie, de 151.000.000 lei ROL.
Aplicând cota de 10% asupra cifrei de afaceri comunicată de administratorul judiciar - - REALIZARE ACTIVE SRL, în sumă totală de 185.000.000 lei ROL, lichidatorul judiciar a calculat suma cuvenită - SA, în valoare de 18.500.000 lei ROL, respectiv 1850 lei RON, iar în urma operațiunii de compensare a stabilit creanța ce o deține debitoarea falită față de contestatoarea - SA 4.015.309 lei (conform raportului de activitate depus la termenul din 06.03.2003, pag 61 și urm. vol. VI).
În atare situație, cu privire la compensarea legală ce intervine după deschiderea procedurii de insolvență, judecătorul sindic a constatat că, atât la data formulării cererii cât și la data pronunțării asupra contestației, - SA nu mai îndeplinea calitatea de creditor, astfel cum prevede art. 122 alin. 3 din Legea insolvenței, pentru a formula contestație la planul de distribuție.
Prin urmare, - SA nu întrunește calitatea de creditor la data judecării cauzei, și făcând aplicarea art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă raportat la art. 122 alin. 3 din Legea insolvenței, a respins contestația formulată la raportul lichidatorului depus la termenul din 28.12.2007, precum și la planul de distribuire a sumelor obținute din lichidare, depus spre afișare la dosarul cauzei, pe cale de excepție și fără a intra în cercetarea motivelor de fond invocate.
Contestația formulată de contestatoarea - BANK, ulterior precizată în sensul admiterii în parte pentru punctele 2 și 3, s-a apreciat de către judecătorul sindic că a rămas fără interes juridic actual, întrucât prin raportul de activitate depus la termenul din 06.03.2008 (fila 61-65 vol. V), lichidatorul judiciar a luat act de cererea creditoarei - BANK de a i se înscrie creanța în cuantum de 1.259.165.043 lei ROL conform art. 23 pct. 7, obligându-se a proceda în consecință, iar cu privire la suma de 11.605.049.000 lei ROL, respectiv 1.160.504,9 lei RON, a fost trecută în tabelul definitiv consolidat de creanțe astfel cum comunicat creditoarei și în respectarea încheierii pronunțată de judecătorul sindic în ședința publică din 16.03.2006 (fila 1 vol. IV dosar).
În precizările scrise, depuse de creditoarea contestatoare la termenul din 08.01.2009 aceasta a recunoscut, implicit, prin renunțarea la primul capăt de cerere, schimbarea temeiului legal al înscrierii creanței sale atât în planul de distribuție cât și în tabelul de creanțe.
Contestația formulată de creditorii - AIR SRL și - SRL s-a constatat de către judecătorul sindic că a rămas fără obiect, având în vedere că la data judecării cauzei, distribuția a fost deja efectuată de lichidatorul judiciar pentru întreaga sumă de 970.000 lei RON, dar cu aplicarea art. 121, 122 și 123 din Legea insolvenței privind cheltuielile de procedură.
În acest sens s-a exprimat lichidatorul judiciar în raportul de activitate depus la termenul din 06.03.2008 (fila 61-67 vol. VI dosar), astfel că, sub aspectul cuantumului creanței ce a fost distribuită, lichidatorul judiciar a respectat cererea formulată de contestatoarea - AIR SRL care a concesionat creanța sa către - SRL.
- SRL, fiind cesionarul creditoarei - AIR SRL, s-a reținut că preia creanța acesteia cu același cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe.
Cu privire la cererea de suspendare a distribuției formulată de contestatori, la data pronunțării asupra contestației, judecătorul sindic a constatat că a rămas fără obiect, întrucât toate sumele au fost distribuite conform ordinelor de plată depuse în xerocopie la dosar de către lichidatorul judiciar și a notelor scrise depuse în ședința publică din 05.03.2009.
În aceeași ședință publică, judecătorul sindic a acordat cuvântul și asupra contestațiilor formulată de - SA asupra raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar la termenul din 08.01.2009, precum și la tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Din oficiu, judecătorul sindic a pus în discuția părților excepția tardivității contestației la raport, înregistrată la 15.01.2009 ce a fost invocată și prin notele de ședință depuse de creditoarea - - TURISM SRL și de lichidatorul judiciar.
Văzând data înregistrării contestației, 15.01.2009, faptul că raportul de activitate a fost depus în ședința publică din 08.01.2009, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 3 din Legea insolvenței, nefiind depusă în termenul de 5 zile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs creditoarele - SA și - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul formulat împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, creditoarea - SA a solicitat admiterea recursului și refacerea celor două tablouri de creanțe, cu motivarea că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, că prin raportul asupra fondurilor obținute din lichidare, lichidatorul judiciar al Hotel 2002 SRL, a prezentat creditorilor situația încasărilor realizate în contul de lichidare, prin punerea în executare a deciziei civile nr. 1125/R/2007 a Curții de Apel Timișoara. În raport s-a învederat creditorilor faptul că BEJ a virat în contul de lichidare al debitoarei, deschis la BRD T, suma de 976.026 lei, din care a propus distribuirea sumei de 800.000 lei.
Creditoarea recurentă arată că a contestat planul de distribuire înaintat, deoarece în conformitate cu prevederile art. 116 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, lichidarea începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului; că în speță nu a fost finalizată procedura inventarierii bunurilor din averea debitoarei, în custodia existând în continuare o serie de bunuri lăsate de către BEJ din C, împreună cu fostul administrator judiciar al Hotel 2002 SRL, societatea - Realizare Active SRL, care urma să procedeze la inventarierea lor, inventariere care nu a mai fost finalizată. Față de nefinalizarea inventarierii, consideră că nu se poate trece la întocmirea unui plan de distribuire a sumelor rezultate din lichidare.
Deși prin încheierea atacată s-a reținut punctul de vedere al lichidatorului judiciar conform căruia nu a fost posibilă finalizarea inventarierii deoarece lichidatorul judiciar nu are acces în incinta societății, precum și cel în conformitate cu care administratorul a fost împuternicit să ridice bunurile debitoarei și să semneze actele de inventar, creditoarea recurentă arată că persoana indicată avut mandat din partea administratorului judiciar pentru a ridica toată cantitatea de combustibil ce aparținea societății și care de altfel, a și fost ridicată de către acesta, fără a se mai prezenta cu o altă împuternicire.
În ceea ce privește planul de distribuire, creditoarea recurentă - SA arată că acesta nu este întocmit în conformitate cu prevederile legale, invocând faptul că în planul de distribuire nu este evidențiată suma datorată de către societatea debitoare către ca urmare a menținerii contractului de închiriere privind termal 7, conform prevederilor art. 86 din Legea insolvenței și care nu a fost achitată încă, cu toate că prevederile legale stabilesc această obligație a lichidatorului.
Totodată, se arată că planul de distribuire contestat nu ține seama de faptul că în urma pronunțării deciziei civile nr. 1125/R/2007 de către Curtea de Apel Timișoara, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă și care a fost integral executată, se impunea a se face aplicarea prevederilor art. 83 alin. 2 din Legea 85/2006, potrivit cărora C, în calitatea sa de terț dobânditor care a restituit averii debitorului valoarea bunurilor ce se susține că i-ar fi fost transferate, are asupra averii debitorului o creanță de aceeași valoare. Se arată că decizia nr. 1125/R/2007 a Curții de Apel Timișoara, a fost întemeiată în drept pe art. 80 alin. 1 lit. b și art. 83 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fără a fi reținută în nici un fel reaua credință a - SA, iar ca efect al acesteia, se impunea înscrierea pe creditorilor, respectiv în planul de distribuire a cotei aferente sumei de 600.000 RON, care, așa cum s-a reținut de către instanță, a fost achitată integral.
De asemenea, consideră că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat cererea privind achitarea către - SA a sumelor solicitate cu titlu de investiții efectuate ca urmare a predării activului Complex hotelier într-o avansată stare de degradare, așa cum reiese din expertiza întocmită în acest sens.
S-a mai arătat că planul de distribuire întocmit are în vedere sumele înscrise în tabelul definitiv de creanțe, deși în ceea ce privește creanțele AIR și - TURISM, acestea au fost înscrise în tabelul de creanțe în mod provizoriu, fără a fi soluționate contestațiile acestora, dat fiind faptul că inițial au fost înscrise cu sume mult mai mici.
Din raportul administratorului judiciar - Realizare active SRL, depus pentru termenul din 08.09.2005, reiese că în urma refacerii contabilității societății debitoare, în ceea ce privește creditorul AIR, "la sfârșitul anului 2004 debitoarea mai avea de plătit creditorului AIR SRL suma de 43.893,2 USD plus TVA aferent, reprezentând ratele scadente pe anul 2004 ale contractelor de leasing. Finalizând verificarea contabilității inclusiv pe anul 2005, se constată în raportul pe care îl depunem la prezentul termen, că debitoarea a achitat în luna ianuarie către AIR SRL suma de 1.000.000.000 lei prin executare silită, iar în luna martie a fost achitată suma de 1.500.000.000 lei către același creditor, prin decontarea serviciilor de CNPAS B prin executare silită. Având în vedere cele două tranșe achitate care însumează 2.500.000.000 lei, adică 78.387 USD, valoare calculată la cursul leu/USD de 31.893 lei, acoperă în totalitate creanța de 43.893,2 USD, rezultă în mod clar că debitoarea nu mai datorează nimic - AIR SRL, motiv pentru care solicităm k excluderea acestui creditor de pe Tabelul de creanțe."
Creditoarea recurentă - SA menționează că acest raport nu a fost contestat de către creditorul AIR SRL, astfel încât distribuirea de sume de către lichidator, către această societate apare ca ilegală.
În ceea ce privește creanța - - Turism SRL, - SA consideră că aceasta nu a fost dovedită, nefiind depuse nici un fel de acte doveditoare în susținerea pretențiilor pentru suma ce depășește 29.997.000.000 ROL, cuantumul pretențiilor fiind formulat în baza unor tabele întocmite de către creditoare și nu prin anexarea dovezilor de plată, respectiv facturi, ordine de plată sau alte documente justificative, simpla depunere a tabelelor nefiind de natură a justifica pretențiile financiare ale acestei societăți. Consideră, de asemenea, că se impune reanalizarea planului de distribuție în ceea ce privește pe - - Turism SRL, deoarece în cadrul litigiului aflat pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care formează obiectul dosarului nr. 185/2007, despre care lichidatorul judiciar a omis să informeze judecătorul sindic, - - Turism SRL a formulat o acțiune în pretenții împotriva - Hotel SRL, iar lichidatorul judiciar în loc să ceară suspendarea judecății în temeiul art. 36 din Legea insolvenței, a decis continuarea judecății, pentru a permite - - Turism să obțină un titlu cu care să vină la masa credală.
În cadrul acestei acțiuni însă, - - Turism SRL, la solicitarea de a depune acte justificative privind cuantumul pretențiilor, a depus o precizare de acțiune pentru termenul din data de 18.10.2007, prin care face mențiunea că din cuantumul serviciilor prestate de către - hotel inerva 2002 SRL (77.436 USD inclusiv TVA), se constată că a fost executat în totalitate contractul nr. 100/16.02.2001, fiind executat parțial și contractul nr. 101/16.02.2001, fără însă a face aceste precizări si la dosarul de faliment nr. 33/S/2005 al Tribunalului Timiș, dosarul de față.
Creditoarea susține că în sprijinul susținerilor sale stă și faptul că, așa cum reiese din aportul lichidatorului depus pentru termenul din 25.09.2008, precum și din adresa emisă de către executorul judecătoresc, de la filele 187-191 dosar fond, prin intermediul acestui executor judecătoresc au fost distribuite sume către - Turism SRL, în cuantum de 3.388.978,79 lei, deși această societate figura în tabelul creditorilor doar cu creanță cantată în cuantum de 2.997.000 lei.
Creditoarea - SA apreciază că aceste neconcordanțe se datorează relei credințe de care dau dovadă reprezentanții - AIR SRL prin societățile cesionare și - - TURISM SRL, care cu concursul lichidatorului urmăresc fraudarea celorlalți creditori prin solicitarea unor sume nedatorate, respectiv prin neverificarea existenței actelor justificative care să determine justețea sumelor solicitate a fi incluse în tabelul creditorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 11 lit. i și l, art. 36, art. 80, art. 83, art. 86, art. 116 alin. 2 și art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin recursul formulat împotriva încheierii nr. 498/2009, creditoarea - SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii nr.498/17.03.2009; pe fond, anularea Raportului si Planului de distribuire din data de 28.12.2007 și obligarea lichidatorului judiciar la distribuirea sumei de 970.000 Ron din suma recuperată către -.
În motivarea recursului s-a arătat că încheierea nr. 498/17.03.2009 a fost pronunțata cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; că potrivit Legii nr.85/2006, distribuirea sumelor se face respectând prevederile art.121 care are prioritate fata de art.123; că având in vedere faptul ca SRL are calitatea de creditor garantat, consideră ca lichidatorul judiciar ar fi trebuit sa distribuie suma către această societate și că având in vedere valoarea creanței pe care - Morel 2002 o are de recuperat de la - SA, cat si incasarile succesive din dosarul de executare, consideră ca lichidatorul ar fi trebuit sa distribuie suma de 970.000 Ron către societatea creditoare - SRL. Astfel, suma de 970.000 Ron trebuia distribuita in funcție de rangul de preferință al creditorului, respectiv a creditorului garantat - SRL.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 si urm. Cod procedură civilă, art. 304 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 5/2006.
Debitoarea recurentă - HOTEL 2002 SRL prin lichidator a formulat întâmpinare cu privire la recursul creditoarei împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, motivat de faptul că prin cererea de recurs, - SRL, în calitate de cesionar al creanței AIR, a solicitat distribuirea întregii sume atrase de către lichidatorul judiciar în contul de lichidare către această societate, invocând faptul că trebuiesc respectate prevederile art. 121 care are prioritate față de art. 123, întrucât are calitatea de creditor garantat.
Debitoarea susține că motivația recurentei un poate fi primită deoarece este în vădită discordanță cu prevederile legale în materie, întrucât atât în cazul distribuirii sumelor realizate în urma lichidării conform art. 123 din Legea nr. 85/2006, cât și în ipoteza distribuirii sumelor potrivit art. 121 din Legea insolvenței, cheltuielile cu procedura (din care face parte și onorariul lichidatorului judiciar) au prioritate chiar și față de creditorul garantat, fiind situate la ordinea nr. 1 la distribuire, creanțele creditorilor garantați fiind postate la poziția următoare, în situația distribuirii sumelor obținute în procedura insolvenței. În concordanță cu prevederile legale anterior amintite, Comitetul Creditorilor a hotărât la data de 22.04.2008 distribuirea sumelor obținute în procedură conform ordinii instituite de art. 121 (onorariul cuvenit lichidatorului judiciar, iar diferența către cei doi creditori garantați). Mai mult, conform art. 17 alin. (6): "împotriva deciziei luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestație la adunarea creditorilor, după ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate, iar soluția adoptată de acesta nu răspunde intereselor creditorului". Prin urmare motivul de recurs invocat, nu poate augmenta o eventuală soluție de admitere a cererii creditoarei, reiterând cererea noastră privind respingerea recursului ca neîntemeiat.
Debitoarea recurentă - HOTEL 2002 SRL prin lichidator a formulat întâmpinare cu privire la recursul creditoarei împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, solicitând respingerea recursului ca fiind introdusa de o persoană fără calitate procesuală activă și în subsidiar, ca tardiv formulat; și tot în subsidiar, în situația respingerii excepțiilor arătate, respingerea recursului ca neîntemeiat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Debitoarea a invocat față de această creditoare recurentă excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, întrucât calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana petentului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat. În speță, arată că așa cum a reținut corect judecătorul sindic prin hotărârea recurată, alin. 1 - 9 - nu mai deținea calitatea de creditor, atât la data formulării cererii, cât și la data pronunțării asupra contestației, cum imperativ prevede art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, astfel încât contestația formulată la raportul lichidatorului judiciar precum și la planul de distribuire, depuse la termenul din 28.12.2008, au fost respinse pe cale de excepție fără a se intra în cercetarea pe fond a motivelor invocate de creditoare. Aceasta deoarece la Adunarea creditorilor din 27.12.2007, Comitetul Creditorilor a decis compensarea creanțelor reciproce dintre C și debitoarea falită, iar din compensarea în cauză a rezultat o diferență de 4.128.144,24 lei pe care C era ținută să o achite debitoarei falite. Operațiunea de compensare a creanțelor a fost pusă în discuția părților la termenul din 24.01.2008 și agreată de recurentă, astfel încât nu mai deținea calitatea de creditor, nici la data formulării cererii petentei și nici la data pronunțării asupra contestației la raportul lichidatorului și planul de distribuire a sumelor obținute prin lichidarea bunurilor debitoarei falite.
Debitoarea a mai invocat excepția tardivității formulării recursului, susținând că instituția termenelor procedurale impune îndeplinirea actelor de procedură într-un interval de timp determinat, legiuitorul instituind termene riguroase pentru exercitarea căii de atac a recursului, inclusiv în procedura insolvenței, sancțiunea nerespectării acestora fiind decăderea. Prin încheierea nr. 498/17.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în temeiul prerogativelor stipulate la art. 11 lit. i) din Legea nr.85/2006, a fost respinsă contestația creditoarei la raportul lichidatorului judiciar și la planul de distribuire a sumelor obținute în procedură. Raportat la prevederile art. 7 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 8 și alin. 9 din Legea insolvenței, publicarea hotărârii recurate s-a făcut în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 31.03.2009, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 22.04.2009, în afara termenului de 10 zile prevăzut la art. 8 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită admiterea excepției tardivității recursului și respingerea acestuia ca tardiv introdus.
Pe fond, debitoarea solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, arătând, cu privire la primul motiv de recurs invocat, în care creditoarea se referă la faptul că "administratorul judiciar - - Realizare Active SRL urma să procedeze la inventarierea bunurilor, dar această inventariere nemaifiind finalizată nici până la data de azi", că administratorul judiciar - Realizare Active SRL a consemnat în rapoartele de activitate depuse instanței la termenele din 19.05.2005 si 08.09.2005 următoarele: "Va rugăm să observați că prin faptele sale - SA aduce mari prejudicii tuturor creditorilor" cu referire la faptul ca: "Proprietarul (- SA) a pătruns (în noaptea de înviere) împreună cu reprezentanți ai poliției în incinta ștrandului și a golit apa termală din bazin, sigilând robineții.". În legătură cu predarea aparatelor de aer condiționat, administratorul judiciar a consemnat în raportul sau faptul că: "Acest lucru nu poate fi realizat de către administratorul judiciar deoarece aparatele de aer condiționat se află în hotelul din loc., iar administratorul judiciar nu mai are acces în această incintă". De asemenea, în rapoartele periodice depuse în cauză s-a consemnat faptul ca: "Administratorul judiciar l-a împuternicit pe administratorul să ridice toate bunurile aparținând - Hotel 2002 SRL și să semneze actele de inventar cu privire la acestea, aceasta in urma invitației primite din partea conducerii - SA. Deplasându-se în loc. d-nul administrator a constatat că nu i se permite ridicarea nici unui bun si nu a reușit să semneze inventarul bunurilor aparținând debitoarei".
Debitoarea prin lichidator mai arată că asupra acestor consemnări ale administratorului judiciar cuprinse în rapoarte sale de activitate depuse, prezentate, susținute și încuviințate de instanță, - SA nu a avut obiecțiuni, "omițând" a formula contestație la aceste rapoarte. Prin urmare, acest motiv nu are nici un fundament, și nicio relevanță în prezenta cauză, fiind în disonanță cu actualul stadiu al desfășurării procedurii, caracterul vădit șicanatoriu fiind de domeniul evidenței. Mai mult, aspectul inventarierii precum și al bunurilor în cauză, a făcut obiectul dosarului 3792/2005 care a fost soluționat de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia 1125/2007, prin care - SA a fost obligată sa achite contravaloarea actualizată a acestor bunuri, prin urmare, asupra problematicii sesizate de creditoare, debitoarea opinând că există autoritate de lucru judecat.
În legătură cu faptul că planul de distribuire nu evidențiază suma datorată de către debitoare ca urmare a menținerii contractului de închiriere privind 7, lichidatorul acesteia arată că - SA trebuia să facă contestație la tabelul preliminar depus în martie 2005 si ulterior, asupra celui definitiv al creanțelor și nu la Planul de distribuire din 28 decembrie 2007, chestiunea fiind tranșată de circa 4 ani. Cu toate acestea, lichidatorul judiciar a ținut cont de această solicitare si în consecință a admis solicitarea - SA de a i se include în tabelul definitiv consolidat și suma cuvenită pentru 7, împrejurare față de care lichidatorul apreciază că, raportat la acest aspect, recursul creditoarei numai are obiect.
Cu privire la motivul de recurs prin care se solicită ". aplicarea prev. art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia - SA, în calitatea sa de terț dobânditor care a restituit averii debitorului valoarea bunurilor ce se susține că i-ar fi fost transferate, are asupra averii debitorului o creanță de aceeași valoare", debitoarea prin lichidator arată că se încearcă inducerea în eroare a instanței de judecată, întrucât prevederile acestui articol se referă la situația unui terț dobânditor care a plătit bunurile în cauză - ceea ce nu este cazul, nefiind aplicabile speței. Incidente în cauza de față sunt dispozițiile art. 83 alin. 3 care dispun că: "Terțul dobânditor cu titlu gratuit, de bună credința, va restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferența de valoare cu care s-a îmbogățit. În caz de rea credință, terțul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum și fructele percepute", lichidatorul opinând că în cazul de față, creditoarea a fost de rea-credință.
Se mai arată că aspectele legate de buna sau reaua credință a societății recurente în dobândirea bunurilor în cauză au făcut obiectul dosarului 3792/2005 care a fost soluționat de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia 1125/2007, prin care - SA a fost obligată să achite valoarea actualizată a acestor bunuri.
Cu privire la susținerile recurentei că s-ar ". impunea înscrierea pe creditorilor, respectiv în planul de distribuire a cotei aferente sumei de 600.000 Ron.", lichidatorul indică faptul că prin încheierea de ședință 730/30.04.2009, judecătorul sindic a dispus: "înscrierea în tabelul definitiv de creanțe a sumei de 600.000 lei achitată de - SA debitoarei - Hotel 2002 SRL, reprezentând contravaloarea beneficiului locațiunii la care a renunțat debitoarea prin contractul de tranzacție nr. 2519/12.03.2003 încheiat de părți, anulat prin decizia civilă nr. 1125/R/08.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-".
Lichidatorul judiciar arată că s-a conformat acestei dispoziții si în consecință a depus în data de 12.05.2009 la Tribunalul Timiș, Tabelul definitiv consolidat și a făcut rectificările, în conformitate cu dispozițiile încheierii de mai sus, deși nu considera legală această dispoziție, motiv pentru care a formulat recurs împotriva acestei încheieri la Curtea de Apel Timișoara.
În legătura cu investițiile invocate de către - SA că ar fi fost făcute după evacuarea societății falite din Complexul, lichidatorul arată că și-a exprimat punctul de vedere prin Raportul de activitate depus la termenul din data de 06.03.2008 și prin "Situația/stadiul contestațiilor formulate de creditori" depus la termenul din 08.01.2009, propunând respingerea acesteia având în vedere tardivitatea formulării și lipsa documentelor justificative elementare prevăzute de lege pentru ca o creanță să fie certă, lichidă si exigibilă.
Lichidatorul redând argumentele prezentate, a arătat că - SA a anexat acestei cereri un Raport de expertiză extrajudiciară - ceea ce înseamnă că nu poate fi opozabil nimănui în afară de - SA - așa cum rezultă de altfel și din consemnarea expresă prevăzută la cap. 1.3.2 al raportului: " raportului de expertiză este la dispoziția beneficiarului numai în scopul în care a fost elaborat, în alte scopuri expertul neacceptând niciun fel de responsabilitate, niciodată și în nicio împrejurare. Prezentul raport de expertiză nu va putea fi inclus sau folosit decât în scopul pentru care a fost întocmit și are valabilitate numai pentru destinația stabilită mai sus. El nu va putea fi publicat sau menționat în altfel, fără aprobarea scrisă a expertului asupra formei și contextului în care ar putea să apară. Nu ne asumăm nicio responsabilitate dacă este transmis altei persoane pentru alt scop".
Mai arată că invocarea de către - SA a prevederilor art. 6 din Contractul de locație nr. 1175/10.06.1993 nu are nici o legătură cu conținutul raportului de expertiză. Art. 6 prevede Ia alin. 1 că " este ținut să răspundă de integritatea bunurilor închiriate și să ia toate măsurile ce se impun pentru recuperarea eventualelor pagube produse prin sustrageri, furturi de la turista, incendii", iar raportul de expertiză se referă la înlocuirea unor mijloace fixe (respectiv cazanele de încălzire): "depășite din punct de vedere tehnic și moral" sau Ia reparații în utilaje pentru "mărirea confortului termic în hotel". În ceea ce privește bucătăria și cele 225 camere din exprimarea utilizată de către expert rezultă ca nici nu au fost efectuate cheltuielile în cauză, constatările sale reprezentând simple estimări.
De asemenea, lichidatorul precizează că din punct de vedere procedural, în actualul stadiu al procedurii (după 4 ani de la deschiderea procedurii), o cerere de admitere a unei creanțe numai poate fi admisă, chiar ignorând că pretențiile - SA sunt total nefundamentate, iluzorii, fără fundament real. În ceea ce privește faptul că, creanțele - Air SRL si - - Turism SRL "au fost înscrise în tabelul de creanțe în mod provizoriu, fără a fi soluționate contestațiile acestora.", lichidatorul precizând faptul că judecătorul sindic, în prezența creditorilor a soluționat aceste contestații, iar încheierea de ședință de la acel termen probează că afirmațiile recurentei sunt simple alegații, fără suport probator. Lichidatorul indică în acest sens că încheierea de ședință din data de 16.03.2006 prin care s-a dispus imperativ: "Lichidatorul judiciar, în baza art. 80 pct. 4 din Legea 64/1995 rep. va trece creanțele celor 2 creditoare - Air SRL și - - Turism SRL în tabelul definitiv consolidat conform cererilor de creanță" cu mențiunea că cererile de creanță depuse de către cele două creditoare, conțin atât cuantumul sumelor precum si caracterul garantat al acestora. Oricum, acest motiv putea să constituie - în termenul prevăzut de lege - obiectul unui recurs împotriva hotărârii sus identificate, dar nu a unei contestații la planul de distribuire. Prin urmare, includerea celor două creditoare cu creanțe garantate în Tabelul definitiv consolidat s-a efectuat cu respectarea riguroasă a prevederilor legale în materie și a dispoziției judecătorului sindic.
Arată că încheierea judecătorului sindic din data de 16.03.2006 este definitivă și a devenit irevocabilă prin nerecurarea acesteia, trecând în puterea lucrului judecat, la data expirării termenului în care hotărârea antemenționată putea fi atacată cu recurs. Apreciază că relevanță în soluționarea prezentului recurs prezintă faptul că, creanța - Air SRL a stat la baza sentinței civile 164/PI din 24.02.2005 prin care instanța a dispus deschiderea procedurii insolvenței după ce a verificat și statuat următoarele: "Prin încheierile 8621/2004,8622/2004 și 8622/2004 pronunțate de Judecătoria Timiș în dosarul 13114/2004,11767/2004 s-a dispus investirea cu formula executorie a CEC-urilor", arătând că filele CEC constituie titluri executorii. Art. 80 (1) Legea 64/1995 prevede: "Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii".
În legătură cu mențiunea făcută de către administratorul judiciar în Raportul de activitate din data de 08.09.2005, lichidatorul arată că în urma corespondenței purtată de către lichidatorul judiciar cu administratorul judiciar - Realizare Active privind "Raportul de refacere a contabilității" invocat în raportul din 08.09.2005 s-a primit răspunsul de la - Realizare Active SRL din care rezulta că Raportul de refacere a contabilității nu a fost efectuat din lipsă de fonduri pentru achitarea expertului contabil. Prin urmare, afirmațiile administratorul judiciar - Realizare Active SRL din raportul depus la termenul din 08.09.2005 nu sunt rezultatul unui raport de expertiză și/sau de refacere a contabilității care să susțină asemenea constatări.
Lichidatorul mai arată că referitor la susținerea că: "Așa cum reiese din Raportul lichidatorului depus pentru termenul din data de 25.09.2008 precum și din adresa emisă de către executorul judecătoresc, aflate la filele 187-191 dosar, prin intermediul acestui executor judecătoresc au fost distribuite sume către - - Turism SRL în cuantum de 3.388.978,79 lei, deși această societate figurează în tabelul creditorilor doar cu creanța garantată în cuantum de 2.997.000 lei", a depus adresa BEJ din 13.05.2009 din care rezultă faptul că, față de debitul de 2.997.000 lei cu cât figurează în tabelul definitiv - - Turism SRL i s-a distribuit suma de 2.709.213 lei - diferența până la suma de 3.388.978,8 reprezentând accesorii ale debitului (cheltuieli de executare și actualizări). Astfel, solicită respingerea căii de atac promovate de așa-zisa creditoare împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, ca neîntemeiată.
Debitoarea prin lichidator și creditoarea recurentă - SA au formulat și concluzii scrise, prin care au reiterat susținerile din motivele de recurs și din întâmpinările formulate.
Analizând recursurile declarate de creditoarele - SRL B și - SA împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate și le va respinge, pentru următoarele considerente:
.
Examinând recursul declarat de creditoarea - SA împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, raportat la motivele formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat și îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele - SRL B și - SA împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, precum și recursul declarat de creditoarea - SA împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Cu privire la recursul declarat de debitoarea - HOTEL 2002 SRL T, prin lichidator judiciar, împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis în cu motivarea că:
.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de debitoarea - HOTEL 2002 SRL T, prin lichidator judiciar, împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și în consecință, va modifica încheierea recurată, în sensul că va respinge contestația la tabelul definitiv al creanțelor, formulată de contestatoarea - SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele - SRL B și - SA împotriva încheierii nr. 498/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea - SA împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de debitoarea - HOTEL 2002 SRL T, prin lichidator judiciar, împotriva încheierii nr. 730/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică încheierea recurată, în sensul că respinge contestația la tabelul definitiv al creanțelor, formulată de contestatoarea - SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.11.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /10.11.2009
Tehn. /2 ex./11.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 484/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 855/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
