Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 412
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatoarea SC SRL, cu sediul în H- județul H, împotriva sentinței nr. 264 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în Târgoviște str. - -. 34 C. 2. 20 județul D- pentru debitoarea SC - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. - -. 34. 2. 20 județul D, administratorul special al - a SRL, numitul - și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște str. -. - nr.1 județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 19.50 lei prin anularea ordinului de plată nr. 136 și anularea timbrului judiciar de 0,15 lei
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-contestatoare SC SRL H reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, intimata debitoare SC - SRL Târgoviște reprezentată de lichidatorul judiciar, administratorul special al debitoarei, numitul - reprezentat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-contestatoare a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise.
Părțile având cuvântul, prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.proc. civ. și dispozițiile Legii 85/2006. În esență, susține că instanța de fond, în baza unei expertize contabile ce reprezenta o probă extrajudiciară și interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura juridică apreciind că este vorba de un act cu titlu gratuit.
Mai arată că înțelegerea părților a fost aceea de a achita parțial prețul de vânzare prin compensarea până la concurența sumei de 1.123.768,34 RON a prețului de vânzare cu creanțele certe, lichide și exigibile deținute de către contestatoare împotriva debitoarei-vânzătoare, creanțe decurgând din relațiile contractuale anterioare, situație ce rezultă din anexele la contractele de vânzare-cumpărare și din ordinul de compensare din data de 5.10.2006.
Parte a restului de preț contestatoarea a achitat o serie de datorii certe, lichide și exigibile ale debitoarei vânzătoare către terți creditori, aspect probat de actele de la dosar și necontestat de debitoare.
Mai arată că, contestatoarea a achitat către creditoarea BRD Sucursala Târgoviște suma de 605.00 RON aceasta compensându-se cu o parte din restul de preț în sumă de 798.656 RON pe care contestatoarea o mai avea de achitat către debitoarea vânzătoare ca și parte a prețului de vânzare.
Dacă actele aveau caracter gratuit creditoarea nu mai plătea în plus, ceea ce înseamnă că sunt acte cu titlu oneros.
Apreciază că în mod greșit judecătorul sindic a respins cererea privind obligarea lichidatorului judiciar la predarea bunurilor, aceasta fiind, în opinia sa, consecința anulării actelor de vânzare-cumpărare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterii contestației.
Lichidatorul judiciar al debitoarei, numitul, solicită respingerea recursului, susținând că nu poate fi dat ceva ce nu există în patrimoniul debitoarei. Potrivit convențiilor și contractelor încheiate între creditoare și debitoare restul sumei trebuia predat către SC - SRL care avea ipotecă la BRD.
În mod corect judecătorul sindic a reținut că,contractele nu sunt legale, acestea fiind încheiate cu 30 de zile anterior deschiderii procedurii insolvenței. Anexa atestată de notar nu există, ci există doar o fișă.
Mai susține că transferurile efectuate sunt frauduloase. Depune la dosar o completare a raportului de expertiză și actul de control al Gărzii financiare.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Avocat, având cuvântul pentru administratorul special al debitoarei, susține, în esență, că s-au efectuat, de către Garda Financiară la cererea poliției, verificări încrucișate între SC SRL și SC - SRL, iar procesul-verbal întocmit cu acea ocazie nu a fost combătut niciodată, el fiind în vigoare în prezent.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
CURTEA
Creditoarea SC SRL a formulat declarație de creanță în dosarul privind procedura simplificată a falimentului debitoarei SC SRL pentru suma de 605.040 lei, compusă din 572.540 lei penalități de întârziere pentru neplata la termenul scadent a obligațiilor contractuale, calculate pentru perioada 14.06.2005 - 25.09.2006; 27.000 lei reprezentând credit la BRD Târgoviște; 5500 lei penalități pentru creditul contractat la BRD.
Lichidatorul judiciar a respins in totalitate creanța creditoarei, care a formulat contestație, solicitând admiterea in tot a creanței formulate.
Contestatoarea a reținut că penalitățile în sumă de 572.540 lei sunt calculate pe perioada anterioară deschiderii procedurii în baza contractului de vânzare- cumpărare din 3.01.2005 în care se prevede că la art. 5.3 pentru orice întârziere în plată se datorează o penalitate de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
Contestatoarea a criticat respingerea cererii de creanță de către lichidator pentru suma de 27.000 lei, considerând că în cauză operează dispozițiile art. 1108 pct.2 cod civil care reglementează subrogația legală, care operează de drept, întrucât prin plata efectuată către BRD s-a subrogat în drepturile de garanție avute de aceasta.
Lichidatorul judiciar a depus raport lunar prin care a precizat motivele pentru care se impune respingerea contestației.
Prin sentința 21/06.02.2007 judecătorul sindic a admis, în mod provizoriu, în tot, creanțele contestatoarei la masa credală, atât în ceea ce privește deliberările, cât și repartițiile, reținându-se, în considerentele acestei sentințe, că se impune verificarea in concret a cuantumului creanței, fiind necesară administrarea de probe cu acte si cu expertiză contabilă.
Contestatoarea a formulat precizare la declarația de creanță ( vol 2 fila 373) prin care a arătat că la pct.l rămâne aceiași sumă de 572 540 lei, cu aceeași motivare.
La pct.2 și 3 se precizează că sumele menționate sunt reduse la suma de 3076,4 lei cu titlu de plată nedatorată. Această sumă rezultă din faptul că totalitatea bunurilor vândute de debitoare către contestatoare este de 1.919.348, 34 lei, prețul fiind achitat parțial, prin compensare, până la concurența sumei de 1.123 768, 34 lei rămânând de plată suma de 795 580 lei. Contestatoarea a făcut plăți in contul. debitoarei in cuantum de 798. 656 lei astfel că a achitat in plus suma de 3076,4 lei, plata fiind nedatorată.
Se solicită înscrierea și a acestei sume la masa credală a debitoarei alături de suma de la punctul 1, aceasta reprezentând o reducere a sumelor de la punctele 2 și 3 din declarația de creanță.
Lichidatorul judiciar pentru debitoare a formulat acțiune in anulare in contradictoriu cu SC SRL solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3564/29. 09. 2006; 3565/09. 09. 2006; 3566/29. 09. 2006, precum și a convențiilor autentificate sub nr.3562 și 3561/ din 29. 09. 2006 de către notar din H și întoarcerea bunurilor mobile și imobile înstrăinate in patrimoniul societății sau, dacă acest fapt nu mai este posibil, să fie obligată societatea pârâtă la plata contravalorii acestor bunuri (fila 279 vol.I).
Lichidatorul judiciar motivează că prin aceste contracte și convenții a fost înstrăinat întreg patrimoniul societății - SRL, urmând ca dobânditorul să achite suma de 717 300 lei, fapt care nu s-a realizat.
In afara de plata acestei sume, cumpărătorul a preluat bunurile imobile cu ipotecă in favoarea BRD Târgoviște, in urma unui acord al băncii, drept urmare SC SRL in afară de plata către vânzător a sumei de 717 300 lei era obligată să suporte și această plată a datoriei către bancă, care de altfel trebuia achitată in termen de un an. Această obligație cumpărătorul și-a îndeplinit-o, dar a omis să achite diferența de preț rezultată din contracte către societatea - SRL.
Din verificările efectuate in actele contabile ale - SRL rezultă că valoarea reală a datoriei către SC SRL a fost de 900 000 lei, iar totalitatea bunurilor înstrăinate se ridică la valoarea de 1. 800. 000 lei, disproporție vădită între prestații ce afectează interesele creditorilor care, în situația dată, nu-și mai pot realiza creanțele.
SC SRL este un dobânditor de rea credință care nu și-a respectat obligațiile contractuale, anume acelea de a achita suma de 717 300 lei, către vânzător, suma care ar fi contribuit la continuarea normală a activității societății, fapt care ar fi condus la acoperirea creanțelor datorate, precum și la evitarea stării de insolvabilitate.
Un alt aspect care conduce la nulitatea contractelor și a convențiilor încheiate se desprinde din faptul că in cuprinsul acestor acte de înstrăinare nu au fost menționate sau enumerate facturile a căror valoare se compensează, ci doar. face o mențiune, că suma se compensează conform facturilor anexă. Or această anexă neexistând inserată in actele de înstrăinare, se poate invoca o anexă de către părți, care nu este conformă cu realitatea.
Lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei precizări la acțiunea in anulare (voi 2 fila 338) formulată in contradictoriu cu pârâta SC SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze și operațiunile de compensare ( aferente contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3564/29.09.2006; 3565/09.09. 2006; 3566/29 09 2006, precum și a convențiilor autentificate sub nr.3562 și 3561/ din 29. 09. 2006) efectuate prin ordinul de compensare nr. -/05.11. 2006 in valoare de 1. 123. 768,33 lei și ordinul de compensare nr. -/05. 11. 2006 in valoare de 1. 123. 768,33 lei precum și facturile emise de către SC - SRL cu ocazia efectuării vânzărilor din data de 29. 09. 2006 și compensate la data de 05. 10. 2006.
Mai arată faptul că in urma unui control efectuat de către Garda Financiară Comisariatul A, Secția D la sediul societății debitoare, a rezultat faptul că debitoarea nu avea datorii către cumpărătoarea SC SRL, dimpotrivă SC - SRL a efectuat chiar și plăți și transferuri patrimoniale către aceasta, la momentul de față SC SRL înregistrând o datorie către societatea in faliment de 2. 921 332, 47 lei ROL.
In urma actului de control s-a constatat că au fost efectuate plăți nedatorate către SC SRL, iar transferurile patrimoniale realizate prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3564/29. 09. 2006; 3565/29. 09. 2006; 3566/29. 09. 2006, precum și a convențiilor autentificate sub nr. 3562 și 3561/ din 29. 09. 2006 de către notar, pot fi transferuri patrimoniale cu titlu gratuit, situație care intră sub incidența dispozițiilor art.80 alin.l lit a din Legea nr.85/2006.
Totodată, având in vedere că societatea debitoare, la momentul încheierii contractelor și convențiilor prin care a înstrăinat patrimoniul, a avut o falsă reprezentare asupra creanței datorate sunt incidente dispozițiile art.954 Cod civil.
SC PRODUCTION SRL a invocat lipsa calității procesuale active a lichidatorului judiciar având in vedere că lipsa calității procesuale derivă din lipsa capacității de folosință a lichidatorului judiciar.
S-a apreciat că la data promovării acțiunii, lichidatorul nu își exercita profesia in vreuna din formele prevăzute de lege, consecința fiind lipsa capacității de folosință și, implicit a calității procesuale.
S-a mai invocat excepția de inadmisibilitate considerându-se că bunurile au fost vândute de debitoare la un preț superior prețului de piață. De asemenea, nu s-a creat prin aceste contracte o situație privilegiată pârâtei SC SRL in raport cu ceilalți creditori înscriși la masa credală. Astfel, suma ce a fost stinsă prin actele de vânzare cumpărare ar fi putut fi obținută in întregime de către SC SRL dacă s-ar fi înscris la masa credală. Din această cauză una din condițiile art. 80 lit.d din Legea nr.85/2006, ca suma stinsă prin transferul proprietății să fie mai mică decât suma ce s-ar obține de la masa credală, nu este îndeplinită.
Se invocă și dispozițiile art.82 din Legea nr.85/2006, in sensul că aceste contracte au fost încheiate in cursul desfășurării normale ale activității curente ale debitoarei. Astfel, se efectuau operațiuni de încasări și plăți aferente acestora, putând fi asigurată finanțarea capitalului de lucru in limite curente, continuarea activității societății nefiind împiedicată prin înstrăinările efectuate.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte si expertiză.
Prin sentința 264/20.12.2007 judecătorul sindic a admis în parte contestația creditoarei SC PRODUCTION SRL și a redus creanța trecută în mod provizoriu în tabelul definitiv la 3076,4 lei reprezentând plată nedatorată.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea în anulare, astfel cum a fost precizată, formulată de lichidatorul judiciar fiind anulate contractele de vânzare cumpărare autentificate sub numerele 3564/29.09.2006, 3565/29.09.2006, 3566/29.09.2006 și convențiile autentificate sub nr. 3562/29.09.2006 și 3561/29.09.2006, precum și operațiunile de compensare avute în vedere la încheierea acestor contracte, obligând pârâtul să restituie bunurile în averea debitorului.
A fost respinsă cererea creditoarei de obligare a lichidatorului judiciar la predarea bunurilor aferente contractelor autentificate sub nr. 3562 și 3565/29.09.2006.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în perioada 13.01.2005- 12.10.2006, creditoarea SC PRODUCTION SRL a livrat către debitoare produse în valoare totală de 3.729.481,88 lei; debitoarea - PRODUCTION SRL a livrat produse și bunuri către SC PRODUCTION SRL de 2.505.349, 79 lei.
Având în vedere modalitățile de stingere a datoriilor între cele două părți, prin plata efectivă, prin compensarea datoriilor reciproce și girare bilet la ordin, expertiza a concluzionat că debitoarea are de încasat de la SC SRL suma de 1.091.596,74 lei ( fila 56).
Referindu-se la penalitățile de întârziere, expertul a precizat ca prețul, ca element esențial al contractului de vânzare cumpărare nu este determinat sau determinabil, lipsa acestuia atrăgând nulitatea absolută a contractului.
În calculul penalităților se utilizează același procent de penalitate, deși în contracte aceste procente sunt diferite ( 0,15% si 0,3%), contractul nu precizează scadența plății fiecărei facturi în funcție de care să se calculeze zilele de întârziere, nu se menționează numărul și data documentului neachitat și data plății, în vederea verificării numărului de zile de întârziere, iar în confirmările de sold, creditoarea nu a menționat și existența penalităților.
În plus creditoarea a calculat penalități de întârziere și pentru o creanță de 3.030.000 lei pe care a cesionat-o la 19.03.2006.
În baza acestor constatări, expertiza a concluzionat că debitoarea nu datorează penalități, mai cu seamă că a achitat în plus suma de 1.091.596,74 lei.
Instanța a mai reținut că SC Producțion SRL a achitat la BRD linia de credit de acre a beneficiat SC - SRL în valoare totală de 632,500 lei, fără existența unui contract de novație. La această concluzie s-a ajuns ca urmare a faptului că în convențiile nr. 3561, 3562, 3564, 3565 și 3566 din 29.09.2006 nu s-a prevăzut această plată. Concluziile expertizei au fost menținute prin răspunsurile la obiecțiuni.
S-a reținut, de asemenea, că în contract nu există dispoziții cu privire la scadența plății, în schimb vânzătoarea - creditoare SC SRL a aplicat pe majoritatea facturilor mențiunea că plata se va efectua în termen de 5 zile de la data scadenței, dată care începe în termen de 10 zile de la data emiterii facturii, obligație a cărei neîndeplinire se sancționează cu penalitate de 0,3% pe zi de întârziere până la achitare.
Această adăugare făcută pe facturi nu poate fi considerată ca însușită de cumpărătoarea debitoare, care nu și-a exprimat în nici un fel acordul de a suporta această penalitate în caz de întârziere la plată și nici nu poate fi considerată o modificare a contractului, prin urmare nu poate avea efecte juridice. Pe de altă parte, vânzătoarea nu a prezentat un calcul al penalităților care să poată fi verificat din punctul de vedere al clauzelor contractului, neavând o evidență corectă a plăților făcute de cumpărătoare, care, așa cum rezultă din raportul de expertiză, a plătit în plus creditoarei suma de 1.091.596,74 lei (fila 56 vol.3).
Comparând situația penalităților (fila 122 vol.I) cu fișa client pe luna septembrie 2006 ( fila 194-195, vol.I) se constată că vânzătoarea creditoare SC SRL a calculat penalitățile fără a ține seama de sumele plătite în plus de către debitoare, prin urmare sumele pretinse ca și penalități nu sunt datorate, dacă avem în vedere că în tabelul de la fila 122, penalitatea este calculată la suma restantă, adică suma în sold ( sold care nu este corect determinat prin neluarea în calcul a tuturor plăților efectuate de debitoare). Așa cum a precizat expertul, au fost calculate penalități și pentru o creanță cesionată de creditoare altei societăți, cesiune care a fost notificată debitoarei și asupra căreia cedentul și cesionarul au revenit ulterior fără a renotifica debitoarei operațiunea inversă, situație în care anularea cesiunii nu este opozabilă debitorului.
În privința plăților efectuate de către SC SRL către BRD pentru stingerea liniei de credit, Tribunalul a reținut la masa credală numai
suma de 3076,4 lei achitată în plus de creditoare în contul debitoarei, astfel că aceasta a fost înscrisă ca plată nedatorată.
Cu privire la cererea formulată de lichidatorul judiciar instanța de fond a reținut că dispoziția înscrisă în art. 80 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 permite lichidatorului să pretindă anularea actelor de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu excepția sponsorizărilor în scopul umanitar.
Din conținutul raportului de expertiză rezultă că debitoarea a plătit în plus 1.091.596,74 lei ( fila 56 vol.3), astfel că oricare din aceste acte sau contracte, privit individual, poate fi acuzat că reprezintă un transfer gratuit, de bunuri către creditor.
Pe de altă parte, este cât se poate de evident că prestația debitorului depășește pe cea primită de la SC Producțion SRL, motiv pentru care acțiunea administratorului întemeiată pe prevederile art. 80 lit. a și b din Legea nr. 85/2006 se privește a fi fondată.
Instanța a constatat că actele de transfer a căror anulare se cere au fost încheiate pentru stingerea datoriei pe care debitoarea o avea față de creditoare, operațiune în urma căreia aceasta din urmă și-a dezgolit întregul patrimoniu de bunuri, în folosul, parțial necuvenit al pârâtei, rămânând numai cu obligații, lezând drepturile celorlalți creditori.
Nu este mai puțin adevărat că numai în cadrul procedurii, când toate creanțele sunt adunate la masa credală, este posibil a se stabili suma pe care fiecare creditor ar putea să obțină în caz de faliment.
Or, în măsura în care creditorul SC Producțion SRL este acceptat la masa credală, creanța sa ar putea fi satisfăcută integral sau cotă parte, numai după efectuarea plăților către ceilalți creditori care ocupă o poziție privilegiată, respectiv garantată, după distincțiile prev. de art. 122 din lege, după care sunt ordonate creanțele în vederea efectuării distribuirilor de sume obținute din lichidare.
Tribunalul a apreciat că nu se poate reține existența viciului de consimțământ al erorii invocat de lichidator ca temei pentru anulabilitatea actelor, cât timp debitorul a cunoscut că datorează anumite sume de bani creditorului, fiind în eroare numai cu privire la sumele datorate acestuia.
Tribunalul a înlăturat apărarea formulată de creditoarea pârâtă în sensul inadmisibilității acțiunii pe ideea că bunurile au fost vândute de debitoare la un preț superior prețului de piață, textele de lege avute în vedere la soluționarea acțiunii în anulare, respectiv art. 80 alin. 1 lit. a, b și d din Legea nr. 85/2006 sancționează actele respective cu nulitatea pentru alte efecte juridice produse de actele în cauză, nicidecum pentru că bunurile în cauză au fost sau nu supraevaluate.
În privința cererii creditoarei de obligare a lichidatorului judiciar de predare a imobilelor s-a reținut că în raport de considerentele enunțate cu privire la acțiunea in anulare și ca o consecință a admiterii acestei acțiuni al cărei efect dedus din art. 83 din Legea 85/2006 este acela de a restitui bunul ce a făcut obiectul transferului averii debitorului, tribunalul a respins cererea creditoarei de obligarea lichidatorului judiciar la predarea imobilelor. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât se evită efectuarea unor operațiuni care, în cazul repunerii în situația anterioară în favoarea averii debitorului, predarea bunurilor ar fi inutilă, dar și costisitoare din punctul de vedere al cheltuielilor efectuate în cursul procedurii.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea SC PRODUCTION SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar.
Recurenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul angajat, avocat -, care era în imposibilitate să se prezinte in fața instanței, din motive medicale.
Recurenta apreciază că instanța a făcut diferență de tratament juridic deoarece la un termen anterior a admis cererea pentru lipsă de apărare a lichidatorului, tot pe motive medicale.
A doua critică se referă la încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea 85/2006, în sensul că de la deschiderea procedurii insolvenței toate cererile, probele și susținerile au avut loc în fața completului prezidat de un anume magistrat, care trebuia sa soluționeze și prezenta cerere pentru respectarea art. 99 lit.m din Legea 303/2004 și păstrarea continuității completului de judecată.
O altă critică privește că instanța de fond nu a dat curs procedurii de înscriere în fals prev. de art. 180- 184 Cod proced. civ., susținând că această procedură nu este o cerere care să fie pusă în discuția părților, ci instanța este obligată să dea curs procedurii.
Al patrulea motiv de recurs privește faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind anularea facturilor emise de SC - SRL în data de 29.09.2006, cerere formulată prin precizările depuse la termenul din data de 20.02.2002 si nici asupra subsidiarului cererii în anulare respectiv plata contravalorii bunurilor în cazul în cazul în care bunurile nu mai există în patrimoniu.
Recurenta susține că instanța de fond motivează admiterea acțiunii in anulare pe o probă extrajudiciară, considerând că expertiza a fost dispusă în cadrul contestației formulată împotriva tabelului de creanțe.
Sentința este criticată și pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active a lichidatorului judiciar și de asemenea recurenta susține că prin anularea operațiunilor de compensare instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcându-se dispozițiile Legii 211/2001 prin care s-a aprobat OUG 77/1999, precum și art.9 din HG 685/1999 modificat de HG 804/1999 și HG 981/1999.
Un ultim aspect se referă la faptul că încheierea din 18.12. 2007 prin care s-a amânat pronunțarea este nelegală întrucât în cuprinsul său se menționează că a fost pronunțată de judecător în ședință publică, dar în aceeași încheiere se menționează că judecătorul este in concediu.
II. Cu privire la contestația formulată.
Recurenta a susținut că sentința pronunțată de judecătorul sindic este nelegală având in vedere admiterea doar în parte și nu în întregime a cererii.
Este criticat raportul de expertiză, recurenta precizând că expertul cu intenție și rea credință a făcut constatări eronate prin aplicarea eronată a dispozițiilor art. 1601Cod fiscal privind taxarea inversă cu ocazia aplicării măsurilor simplificate.
Nici expertul și nici instanța nu au avut în vedere actul adițional 2050/22.09.2006 prin care a fost anulată cesiunea de creanță, diminuându-se obligațiile debitoarei față de recurentă cu peste 600.000 RON.
Anularea cesiunii era opozabilă debitoarei din momentul în care reprezentantul acesteia a semnat și ștampilat fișa clientului, fișă în care era operată anularea cesiunii la 22.09.2006, acea fișă semnată și ștampilată de reprezentanții recurentei și ai debitoarei, reprezentând anexa la contractele încheiate în data de 29.09.2006 precum și la baza operațiunilor de compensare prin
În mod nelegal, susține recurenta, instanța consideră că penalitățile menționate la punctul din contestație, în sumă de 572.540 lei nu sunt datorate. Acestea sunt anterioare deschiderii procedurii, sunt prevăzute prin clauze contractuale, iar constatările din raportul de expertiză nu lămurește cauza sub niciun aspect.
III. Referitor la cererea privind predarea bunurilor recurenta precizează că la un termen anterior, judecătorul s-a pronunțat că lichidatorul nu are calitate procesuală, dar la termenul din 11.12.2007, i se dă cuvântul pe fond.
Se susține că deși s-a invocat excepția lipsei calității procesuale a acestuia nu s-a pronunțat pe excepție înainte de a i se da cuvântul pe fond și că hotărârea este nemotivată în ceea ce privește acest aspect, respingerea cererii fiind o consecință a anulării actelor.
Ultima critică privește faptul că din încheierile pronunțate în 11.12.2007 și 18.12.2007 nu rezultă că a fost amânată pronunțarea și asupra acestei cereri.
Se solicită admiterea recursului.
Recurenta a formulat concluzii scrise prin care a dezvoltat motivele de recurs.
Intimata debitoare nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente in cauză, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul declarat împotriva acțiunii în anulare formulată de lichidatorul judiciar.
Primul motiv de recurs este nefondat.
Potrivit art.156 Cod proced. civ. instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată.
Judecătorul fondului apreciază în ce măsură poate acorda acest termen,văzând actele dosarului și având in vedere principiul celerității care guvernează procedura insolvenței.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Potrivit art. 53 al. 2 din Legea 304/2004 " cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege."
Însă, în situația în care judecătorul desemnat lipsește din instanță pentru diverse motive înlocuirea se face potrivit Regulamentului de funcționare al instanțelor, conform planificării de permanență.
Înlocuirea magistratului din cauza lipsei din instanță nu înseamnă că afectează continuitatea completului de judecată, din moment ce a fost legal efectuată.
Înscrierea în fals denunțată de către recurentă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 180 Cod proced. civ. în sensul ca nu este defăimat un înscris care
provine de la parte, ci este contestată o probă a dosarului, pe care părțile, pot sau nu, să și-o însușească.
Se va respinge ca nefondată și susținerea referitoare la expertiză, care fost probă în acest dosar și nu extrajudiciară, întrucât nu a fost efectuată în afara dosarului de insolvență.
Toate aceste motive de recurs se vor respinge ca nefondate întrucât nu afectează legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate.
Sunt însă întemeiate motivele de recurs referitoare la fondul cererii, respectiv la anularea contractelor de vânzare cumpărare și a convențiilor, toate autentificate la 29.09.2006.
Anularea acestor contracte s-a făcut ca urmare a expertizei efectuate în dosar și care a fost contestată de către creditoare.
Deși expertul își depășește atribuțiile, efectuând judecăți de natură juridică asupra convențiilor indicate, instanța de fond își întemeiază soluția pronunțată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, cu toate că acesta este doar o probă a dosarului, care trebuia coroborată cu celelalte probe din dosar.
Astfel se apreciază de către expert că cele cinci convenții ( contractele de vânzare cumpărare 3564, 3565, 3566 precum si cele două convenții autentificate sub nr. 3561 și 3562, toate din 29.09.2006) sunt afectate de vicii de formă și fond constând în: lipsa listei anexate pentru stingerea sumelor prin compensare, neînscrierea corectă a contului debitoarei prin omisiunea unei cifre, neatașarea raportului de expertiză, întocmit de expertul și înscrierea eronată a unui temei legal, care fusese abrogat.
Aceste așa zise " vicii de formă și fond" urmează a fi înlăturate întrucât nu sunt de natură să conducă la nulitatea celor cinci convenții numai pentru faptul că nu sunt atașate unele documente, despre care debitoarea nu a afirmat că nu există.
În plus, rezultă că la încheierea convențiilor din 29.09.2006 părțile au avut în vedere un raport de expertiză întocmit de expert autorizat, instanța de fond nefăcând vorbire despre motivul înlăturării lui.
Potrivit art.80 lit.a din legea 85/2006 pot fi anulate actele de transfer cu titlu gratuit, ori din conținutul convențiilor încheiate rezultă în mod cert că acestea nu au avut ca preț de vânzare un preț derizoriu, respectiv că debitoarea și-ar fi asumat obligații în plus față de cele ce țin de esența vânzării cumpărării.
Singura rațiune pentru care instanța a dispus anularea convențiilor încheiate a fost aceea că sumele nu erau datorate de către debitoare recurentei creditoare.
Ori, după momentul încheierii convențiilor autentice reprezentantul societății nu poate invoca falsa reprezentare asupra creanțelor datorate conform art. 954 Cod civil, potrivit căruia "eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției".
Aceasta deoarece falsa reprezentare a realității trebuie dovedită printr- verificare a documentelor de evidență primară și contabilă la ambele societăți și nu unilateral, doar în contabilitatea societății debitoare.
Încheierea actelor autentice a avut loc cu două luni înainte de deschiderea procedurii simplificate de insolvență.
Având în vedere că expertiza contabilă care a stabilit că nu există datorii ale debitoarei către recurenta creditoare a avut la bază aceleași documente contabile care au fost avute în vedere și de reprezentantul societății debitoare la încheierea convențiilor autentice se creează dubii asupra modului în care au fost întocmite, care sunt în favoarea pârâtei recurente, în virtutea principiului " in dubio pro rea".
II. În ceea ce privește contestația recurentei motivele de recurs sunt fondate.
Înțelegerea părților a fost aceea de a achita prețul de vânzare prin compensare până la concurența sumei de 1.123.768, 34 RON, creanțe decurgând din relațiile contractuale anterioare încheiate între părți așa cum rezultă din anexele la contractele de vânzare cumpărare și ordinul de compensare din 5.10.2006.
Ca parte a restului de preț în sumă de 795.580 Ron recurenta a achitat datorii ale debitoarei vânzătoare către terții creditori, aspect necontestat de către debitoare, dintre care suma de 605.000 Ron achitată către BRD - Sucursala Târgoviște, recurenta aflându-se în prezența unei plăți făcute de către dobânditorul imobilului în folosul creditorului ipotecar ce avea un drept de ipotecă asupra bunului, drept pentru care s-a subrogat, ca efect al plății de drept în toate drepturile și interesele creditorului plătit BRD - Sucursala Târgoviște.
Drept urmare, suma de 605.000 lei( RON) s-a compensat ca parte din restul de preț în sumă de 798.656 lei (RON) pe care recurenta o mai avea de achitat către debitoarea vânzătoare ca și parte a prețului de vânzare din actele translative de proprietate încheiate la data de 29.09.2006.
Din actele depuse la dosar rezultă că recurenta a achitat in contul debitoarei mai multe sume cu ordinele de plată 3750,3851,3852,3792, 3900 și 4025, sume care însumate cu cea plătită la BRD - Sucursala Târgoviște depășesc cu 3.076 lei suma înscrisă în contractele autentificate.
Din acest punct de vedere este întemeiată susținerea recurentului din concluziile scrise care consideră că instanța s-a pronunțat în mod contradictoriu, în sensul că, pe de o parte, recunoaște plățile făcute de recurentă, pe care o înscrie în tabelul creanțelor cu suma de 3076,4 lei, iar pe de altă parte anulează actele translative de proprietate ca fiind acte cu titlu gratuit.
În ce privește anularea operațiunilor de compensare avute în vedere la încheierea convențiilor se constată că s-au efectuat cu acordul părților și cu respectarea disp. OUG 77/1999 aprobată prin Legea 211/2001.
Prezumția de legalitate instituită prin dispozițiile art.9 din HG 685/1999 modificată prin HG 804/1999 și HG 981/1999 care reglementează normele de aplicare ale OUG 77/1999, potrivit cărora " toate compensările intermediate conform prezentului regulament sunt loegal efectuate", nu a fost înlăturată nici prin concluziile raportului întocmit de Garda Financiară în condițiile în care s-a făcut numai un control asupra actelor debitoarei și nu un control încrucișat.
Prin urmare, soluția instanței de anulare a operațiunilor de compensare apare ca lipsită de temei legal, în lipsa oricărei dovezi contrare prezumției de legalitate.
III. În ce privește cererea formulată de recurenta creditoare de a obliga
lichidatorul judiciar la predarea bunurilor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3562 și 3565/29.09.2006 instanța de fond a respins această cerere fără a intra în cercetarea argumentelor invocate de părți, exclusiv ca o consecință a admiterii acțiunilor în anulare.
Reconsiderând soluția, va fi obligată debitoarea, prin lichidator, să-și îndeplinească obligația de predare a bunurilor ce formează obiectul contractelor mai sus menționate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 304 pct.9 Cod proced. civilă coroborat cu art. 312 Cod proced. civ. se va admite recursul, se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea în anulare formulată de către lichidatorul judiciar având ca obiect contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3564/29.09.2006, 3565/29.09.2006, 3566/29.09.2006 și convențiile autentificate sub nr. 3562/29.09.2006 și 3561/ 29.09.2006 de notar public.
De asemenea se va respinge acțiunea în anularea operațiunilor de compensare realizate în temeiul actelor juridice menționate anterior și se va admite cererea de obligare a lichidatorului judiciar la predarea bunurilor ce fac obiectul contractelor autentificate sub nr. 3562 și 3565 din 29.09.2006.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea SC SRL, cu sediul în H- județul H, împotriva sentinței nr. 264 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în Târgoviște str. - -. 34 C. 2. 20 județul D- pentru debitoarea SC - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. - -. 34. 2. 20 județul D, administratorul special al - a SRL, numitul - și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște str. -. - nr.1 județul
Modifică în parte sentința nr. 264 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Respinge cererea de anulare a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3564/29.09.2006, 3565/29.09.2006, 3566/29.09.2006 și a convențiilor autentificate sub nr. 3562/29.09.2006, 3561/29.09.2006 de notar public .
Respinge acțiunea în anularea operațiunilor de compensare realizate în temeiul actelor juridice susmenționate.
Admite cererea de obligare a lichidatorului judiciar la predarea bunurilor ce fac obiectul contractelor autentificate sub nr. 3562/29.09.2006 și 3565/29.09.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /3 ex/17.04.2008
Dosar fond 76/F//2006 al Tribunalului Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1329/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
