Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 364/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 364
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler I -
JUDECĂTOR 3: Traian Șfabu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de și împotriva sentinței civile nr. 247/F din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurenților, consilier juridic reprezentanta lichidatorului judiciar V, consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B și consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare "" I, lipsă fiind intimatul-debitor SC ""SRL V și ceilalți intimați-creditori.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului formulat de așa cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței de fond, în sensul respingerii cererii de anulare a transferului patrimonial.
Susține apărătorul recurentului că, recursul este pentru a 2-a oară la Curtea de APEL IAȘI, în urma casării cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond, instanța de recurs la acea dată a observa că, cererea privind anularea transferului imobilului din I,-, în anul 2005, fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, respectiv de către debitoarea SC " "SRL V, prin lichidator.
Instanța de rejudecare în mod greșit, ca și prima instanță a neglijat dispozițiile legale conform cărora, cererea de anulare a transferurilor patrimoniale, atât sub imperiul Legii nr. 64/1995 cât și a Legii nr. 85/2006 trebuie introduse de către administratorul judiciar sau de către lichidator. În rejudecare lichidatorul a depus o cerere completatoare, care a fost considerată a fi o cerere de precizare a acțiunii făcută de reclamant în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, că aceasta ar fi corectă. Dar, judecătorul fondului nu a observa că, cererea introductivă a fost formulată de SC " " SRL și prin urmare nu putea fi modificată sau precizată de către lichidator care nu era parte în proces. Însă, o cerere introdusă de o persoană fără calitate procesuală, modificată de altă persoană care nu este parte în cauză crează aparența de legalitate că, cererea este introdusă în termenul procedural și de o persoană cerută de lege.
Avocat susține că, referitor la modalitatea cumpărării imobilului de către recurent, instanța de fond a reținut o situație bazată doar pe datele prezentate de lichidatorul judiciar, acest imobil fiind cumpărat cu 80.000 USD, în fapt s-a achitat doar 70.000 USD, pentru diferență au fost emise file CEC pe numele vânzătorilor inițiali și, diferența care a fost achitată de asociata, care a creditat societatea debitoare cu această sumă.
De asemenea susține că, instanța de fond în mod greșit a reținut că din înscrisurile prezentate de recurent, acesta a făcut dovada că pe lângă prețul de 160.000 lei a mai achitat contravaloarea ipotecilor instituite în favoarea Eurom Bank, când de fapt sumele achitate reprezentau datorii ale societății debitoare, iar prin preluarea imobilului grevat de sarcini recurentul a preluat aceste datorii.
Fiind interpelat apărătorul recurentului susține că prețul imobilului achitat este de 160.000 lei și prețul de 160.000 lei reprezintă garanțiile care grevau imobilul.
Din expertiza întocmită la instanța de fond s-a constatat de către expert că, se putea vinde imobilul cu o valoare mai mare, îmbunătățirile la imobil sunt cele stabilite prin expertiză.
Consideră, că repunerea părților în situația anterioară vânzării nu mai este posibilă, atâta timp cât imobilul dobândit de recurent nu mai este același cu C din anul 2004, fiind îmbunătățit situație stabilită și reținută prin expertiza efectuată în cauză.
Recurentul fiind de bună credință, iar diferența dintre prețul de achiziție și valoarea imobilului de acum ar reprezenta o îmbogățire fără just temei al societății.
De asemenea susține apărătorul recurentului că, în mod greșit i s-a respins contestația împotriva notificării lichidatorului privind înscrierea acestuia în tabelul creditorilor debitoarei cu suma de 150.000 lei, deoarece această sumă reprezintă suma pe care recurentul a achitat-o în locul debitoarei, reprezentând garanții și ipoteci cu, care era grevat imobilul.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea excepțiilor, iar în situația în care se va admite recursul în fond, lasă la aprecierea instanței celălalt recurs declarat împotriva notificărilor.
Referitor la recursul declarat de privind înscrierea acesteia în tabelul creditorilor, avocat susține că i s-a comunicat notificarea la o adresă greșită, notificare ce a fost restituită lichidatorului, dar acesta nu a mai revenit cu o altă comunicare.
Apreciază că, înscrierea recurentei în tabelul creditorilor nu ar prejudicia ceilalți creditori.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Consilier juridic reprezentanta lichidatorului judiciar susține că, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei, excepție invocată de recurent, solicită a se observa că, cererea inițială a fost introdusă sub imperiul Legii nr. 64/1995 și ulterior s-a formulat o cerere completatoare în cauza de față.
Acest bun imobil a fost achiziționat la o valoare de 2 miliarde lei și ulterior a fost vândut după 2 ani la un preț de 61% din prețul de achiziție.
Susține reprezentantul lichidatorului că, pârâtul trebuia să se înscrie la masa credală cu valoarea prețului imobilului cât și valoarea garanțiilor. Recurentul a cumpărat imobilul "pe riscul său", deoarece a vândut acest imobil și s-a înțeles ca plata să se facă prin compensare. Consideră, că a avut loc o "curățire de bunuri" societatea debitoare a rămas cu un deficit de 53 miliarde lei.
De asemenea susține că, procedura împotriva debitoarei s-a început în aprilie 2005, iar recurentului nu i s-a făcut notificare, deoarece nu figura înregistrat în evidențele contabile ale firmei ca și creditor.
Solicită respingerea cererilor de recurs conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 247/COM din 17.06.2008 a Tribunalului Vaslui - Judecător Sindic.
Consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B solicită respingerea cererilor de recurs ca nefondate.
Consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare "" I solicită a se avea în vedere întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 247/F/17.06.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic s-a admis cererea formulată de L V în calitate de lichidator judiciar reclamant al debitoarei "" V în contradictoriu cu pârâtul - domiciliat în I,--A, județul I și "" V, cu sediul social în mun. V, str. - -,. 237, parter,. 1, jud. V prin administrator special -, domiciliat în V, str. - -,. 237,. E,. 2,. 10, județul
A anulat transferul patrimonial al imobilului situat în municipiul I,--A, jud. I, proprietatea "" V, către pârâtul -.
A anulat actul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 1739 din 28 aprilie 2004 de BNP " și "
A repus părțile în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în sensul readucerii imobilului în patrimoniu.
Imobilul revine debitorului "" V, iar cumpărătorul - are un drept de creanță echivalent cu prețul plătit.
Respinge contestațiile formulate de contestatorii -, domiciliat în mun. I,--A, jud. I și, domiciliată în mun. I,--A, jud. I împotriva măsurii lichidatorului V de neînscriere a declarațiilor de creanță în cuantum de 150.000 lei și respectiv 5000 lei, și 51.000 lei, în tabelul de creanțe al debitoarei ""
S-a reținut că, prin cererea promovată sub nr. 548/19.12.2005 de către lichidator ca reprezentant al debitoarei "" V s-a solicitat anularea transferurilor de drepturi patrimoniale ale imobilului situat în I,--A în temeiul prevederilor art. 61 din Legea 64/1995, pârât în cauză fiind -. La acea dată nici Legea 64/1995 nici practica judiciară nu statuau că acțiunile se vor introduce de administratorul judiciar/lichidator în nume propriu sau ca reprezentant al debitoarei.
O dată cu intrarea în vigoare a Legii 85/2006, conform art. 85 alin. 5 legea prevede că legitimarea procesuală activă aparține administratorului judiciar/lichidatorului iar calitatea procesuală pasivă în Acest acțiuni o au debitorul prin administrator special și cocontractantul său.
Instanța de recurs prin Decizia nr. 777/07.05.2007 a admis recursul promovat de către pârâtul - și a trimis cauza spre rejudecare, printre alte motive fiind și C pentru chemarea în judecată a tuturor părților implicate în vânzare și a punerii în discuția părților a titularului cererii.
Potrivit art. 311 Cod procedură civilă hotărârea casată nu are nici o putere, părțile fiind repuse în situația anterioară soluționării litigiului, hotărârea casată în întregime, litigiul urmând a fi judecat din nou sub toate aspectele.
Potrivit art. 132 Cod procedură civilă la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea și modificarea cererii, iar conform art. 134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare este aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii.
Față de prevederile legale și a celor dispuse de instanța de recurs, la 20.06.2007, primul termen de judecată în rejudecare, lichidatorul judiciar reclamant Vad epus cerere completatoare în temeiul prevederilor art. 85 alin. 5 și alin. 6 din Legea nr. 85/2006, prin care acesta a răspuns și celorlalte motive de casare invocate de instanța de recurs, respectiv modalitatea cumpărării imobilului în litigiu, garantarea acestuia, executarea și plata garanțiilor, efectuarea și a altor vânzări în aceeași perioadă, prețurile ce se practică în astfel de vânzări față de momentul respectiv, chemarea în judecată a tuturor părților implicate în vânzare, termenul în care poate fi admisă o astfel de acțiune, repunerea părților în situația anterioară efectuării transferului și a solicitat a se dispune anularea transferurilor patrimoniale a bunului imobil situat în I,--A, județul
Tribunalul constată astfel că prin completarea cererii, lichidatorul judiciar nu a introdus o cerere nouă ci doar a completat cererea introductivă depusă la dosarul cauzei în data de 19.12.2005, deci în termenul legal prevăzut atât de Legea nr. 64/1995 cât și de Legea 85/2006, iar lichidatorul judiciar reclamant are calitate procesuală activă, cererea fiind introdusă în termenul legal prevăzut de art. 81 din Legea privind procedura insolvenței, respectiv în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului cauzal dar nu mai târziu de 18 luni de la deschiderea procedurii.
Din motivarea acțiunii promovată de lichidatorul judiciar V rezultă că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2566/ 31 iunie 2002 de BNP și I, debitoarea "" V prin administratori și asociați, - și - a cumpărat de la vânzătorii și imobilul situat în I,--A, compus din 850 mp teren, o casă de locuit în suprafață construită 184,88 mp. o mansardă+cramă și un garaj.
Prețul vânzării a fost de 80.000 USD echivalentul a 262.400 lei.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1739/28 aprilie 2004 de BNP și I, "" Vaî nstrăinat imobilul în discuție către, cu prețul de 160.000 lei.
Pârâtul - a recunoscut că doamna, asociat al debitoarei, este mama sa, că a achitat suma de 160.000 lei pe imobil, și că a preluat o garanție ipotecară de 150.000 lei reprezentând garanție pe acest imobil, depunând la dosar, în apărare, o serie de ordine de plată în care se consemnează că acesta face o serie de plăți către "EUROM BANK", beneficiari fiind persoane fizice și juridice, fără să rezulte de undeva că acești bani ar fi fost achitați băncii pentru creditul angajat de "" sau că ar fi fost consemnați la bancă pentru aceasta.
Din aceleași ordine de plată rezultă că pârâtul și-a depus în contul personal mai multe sume de bani fără să existe vreo referire la "" Plățile au fost făcute după data de 12.04.2005, dată de la care a fost deschisă procedura împotriva debitoarei, cu încălcarea dispozițiilor legii insolvenței prin care după deschiderea procedurii debitoarea nu mai poate face plăți decât prin administratorul judiciar sau lichidator cu aprobarea judecătorului sindic, respectiv a creditorilor și numai în interesul procedurii, și nu înafara acesteia.
Vânzarea s-a făcut în dauna creditorilor la un preț mai mic decât C de achiziție, către ruda de gradul Iau nuia dintre asociați și administratori, prețul imobilului nu a fost plătit, ci s-a făcut compensare din "contul asociați conturi curente" din creanța mamei pârâtului, respectiv.
Din Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la ajungerea debitorului în insolvență rezultă că la sfârșitul anului 2002 activul debitoarei era în sumă totală de 578.4636,5 lei constând în terenuri, construcții, mașini, unelte de lucru, mijloace de transport, aparatură și birotică, mobilier.
Începând cu anul 2003, debitorul a început să vândă bunurile, imobilele fiind înstrăinate în perioada august-septembrie 2004, din raportul cauzal rezultând că administratorii debitorului au pregătit societatea pentru faliment, prin vânzarea în totalitate a bunurilor, au făcut curățenie în evidența contabilă, lăsând creditorii în imposibilitatea recuperării creanțelor, în tabelul definitiv consolidat al creditorilor "" V, afișat la 25.01.2006 fiind înscrise creanțe în sumă de 306.150,955 lei și 26.417,31 USD.
Din analiza prețului de vânzare a imobilului în discuție se reține că acesta a fost vândut la un preț de 61% din prețul de achiziție și la doi ani de la cumpărare, în condițiile în care prețul construcțiilor a crescut continuu.
Nu poate fi primită susținerea pârâtului că vânzarea a fost făcută prin hotărârea celor trei asociați și administratori în cursul desfășurării normale a activității societății și că nu s-a avut în vedere prejudicierea eventualilor creditori, întrucât vânzarea imobilului nu a fost singura înstrăinare, conducerea debitoarei vânzând toate bunurile din patrimoniul debitoarei cifrate din punct de vedere contabil la peste 5.000.000 lei lăsând în urmă un debit reprezentând datorii către creditori de peste 3.500.000 lei, neputând fi acceptată ideea unei vânzări în cadrul activității normale a tuturor bunurilor din patrimoniu.
Din actele depuse de pârâtul - în apărare, respectiv două contracte de credit angajate la Eurom Bank de către și "TOTAL " I, bani pe care acesta a susținut că i-a folosit pentru plata datoriilor "" V, nu poate fi probată vreo legătură între aceste contracte și debitoare, decât de contractul încheiat de bancă cu, contract încheiat la data de 13.01.2006, deci după data deschiderii procedurii de faliment, contract care nu a fost notificat și nu s-a procedat conform prevederilor legale prin depunerea la dosarul cauzei a contractului și a declarațiilor de creanță aferente.
Susținerile pârâtului că a achitat suma de 150.000 lei către "EUROM BANK" I nu pot fi luate în considerare întrucât suma respectivă nu face parte din prețul imobilului și nici nu rezultă vreo clauză în acest sens din contractul de vânzare-cumpărare.
In ce privește investițiile făcute de pârât, așa cum rezultă acestea din expertiza efectuată în cauză, pârâtul va avea posibilitatea să se înscrie la masa credală cu suma investită, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din legea privind procedura insolvenței.
În consecință, tribunalul va admite cererea, va anula transferul imobilului situat în municipiul I,--A, proprietatea "" V către - și va dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
--------------------------------------
Cu privire la contestațiile înregistrate la această instanță sub nr- din data de 31 octombrie 2007, formulate de contestatorii - și, tribunalul reține următoarele;
Prin contestația împotriva notificării lichidatorului judiciar, contestatorul - a solicitat admiterea contestației și obligarea lichidatorului judiciar să îl înscrie în tabelul creditorilor cu suma totală de 150.000 lei, reprezentând sumă conform contractului de linie de credit între Eurom Bank și "TOTAL " prin care debitorul Total a preluat linia de credit în valoare de 1 miliard lei ROL a "" V și conform Scrisorii de garanție către emisă de Eurom Bank pentru suma de 500 milioane lei ROL prin care pârâtul a achitat suma către, sumă ce se regăsește în Tabelul consolidat al debitorilor.
Prin contestația împotriva notificării lichidatorului judiciar, contestatoarea, a solicitat înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 5000 lei și respectiv 51.000 lei reprezentând plăți făcute în contul debitoarei "" V, acestea fiind emise de V în favoarea persoanei de la care debitoarea a dobândit imobilul din I, Șos.-. nr. 100-A și respingerea poziției procesuale a lichidatorului judiciar exprimată prin întâmpinare, deoarece asociații administratori figurează pe tabelul definitiv al creanțelor, dar fără defalcare nominală, contestatoarea cerând în fond nu modificarea tabelului, ci completarea acestuia.
Contestatoarea a susținut că incorect a fost decăzută din dreptul de a fi înscrisă pe lista creditorilor, avându-se în vedere că s-a dovedit cu acte în dosar că notificarea către creditori a fost făcută la o adresă la care aceasta nu mai locuia, fiind obligația lichidatorului să verifice în condițiile legii modul de îndeplinire a procedurii, care lichidator nu a făcut acest lucru și a procedat în mod nelegal la decăderea din drept a contestatoarei. Lichidatorul judiciar nu a acceptat să recunoască sumele și nu a prezentat evidența contabilă a societății pentru a fi verificate în comun de către părți intrările și ieșirile sumelor în discuție, motiv pentru care solicită admiterea contestației, și rectificarea tabelului definitiv prin înscrierea cu declarație de creanță a contestatoarei.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar Vap recizat că nu există motivație și bază legală pentru înscrierea în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, după verificarea de către lichidator a evidenței contabile, aceasta a fost predată celor trei administratori, însă documentele la care se face referire nu se regăsesc în contabilitatea debitoarei.
Contestatorul - nu apare ca și creditor în evidențele financiar-contabile ale debitoarei pentru că aceste operațiuni au fost făcute după data deschiderii procedurii împotriva debitoarei, fără aprobarea instanței de judecată și fără să fie aduse la cunoștința lichidatorului judiciar și ca atare nu puteau fi înregistrate nici în evidența contabilă a debitoarei.
In ce privește contestația formulată de, aceasta este neconcludentă, și în privința sumelor de 5000 lei și respectiv 51.000 lei își menține punctul de vedere cu privire la tardivitatea solicitării unei astfel de sume, aceste sume nefiind înregistrate în evidența financiar contabilă întrucât administratorii statutari inclusiv contestatoarea nu au înscris aceste operațiuni în evidențele financiar contabile.
Verificând actele și lucrările dosarului Judecătorul sindic constată neîntemeiată contestația formulată de contestatorul - la măsura lichidatorului judiciar de neînscriere în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, a sumelor provenite din contracte încheiate anterior datei la care s-a deschis procedura, 12.04.2005.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Contestatorul - nu apare ca și creditor în evidențele financiar-contabile ale debitoarei concluzionându-se că aceste operațiuni au fost făcute după data deschiderii procedurii împotriva debitoarei, fără aprobarea instanței de judecată și fără să fie aduse la cunoștința lichidatorului judiciar motiv pentru care nu puteau fi înregistrate nici în evidența contabilă a debitoarei.
Urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și contestația formulată de administratorul asociat
Referitor la precizările contestatoarei cum că din culpa lichidatorului nu a primit notificarea pentru înscriere cu declarație de creanță la adresa unde locuia, acestea nu sunt întemeiate, din actele dosarului rezultând că contestatoarea cunoștea despre procedură, în cursul căreia a dat și notă explicativă, deci nu poate fi primită o astfel de susținere.
Din verificările în evidența financiar contabilă a debitoarei efectuate de lichidatorul judiciar a rezultat că nu figurează în calitate de creditor al acestei societăți și că după notificare, nu s-a înscris cu declarație de creanță în termenul limită prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din legea insolvenței, cererea înregistrată la dosarul cauzei la 25.09.2007 fiind tardiv introdusă, deși a fost notificată în acest sens, iar în contul 455 al debitoarei apare că asociații printre care și contestatoarea, au creditat societatea cu suma de 353.647 lei, sumă care din neglijența foștilor administratori nu a fost defalcată pentru fiecare asociat în parte, trecându-se global suma în contul 455.
Asociații, - și - nu s-au trecut nominal în vreo evidență contabilă, lichidatorul judiciar doar presupunând că ei ar fi creditat societatea, destinația contului 455 din punct de vedere contabil fiind de înregistrare a sumelor prin care asociații înțeleg să susțină financiar societatea.
De urmare, corect lichidatorul judiciar a procedat la aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 80 din Legea nr. 64/1005 și art. 76 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs - și, susținând că prin decizia comercială nr. 777/07.05.2007 a Curții de APEL IAȘIs -a admis recursul declarat de ei, s-a casat sentința civilă nr. 193/14.06.2006 a Tribunalului Vaslui și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare, printre altele să se aibă în vedere și următoarele aspecte: calitatea părților, modalitatea cumpărării imobilului în litigiu (plata, garantarea acestuia, executarea și plata garanțiilor, efectuarea și a altor vânzări în aceeași perioadă, prețurile ce se practică, chemarea în judecată a tuturor părților implicate, în cauză, repunerea părților în situația anterioară, termenul în care se introduce o astfel de acțiune, etc.
Instanța în rejudecare, în mod greșit reținând că cererea depusă în rejudecare de către lichidator este doar o "cerere completatoare" și nu o cerere nouă apreciază cererea inițială din anul 2005 ca fiind introdusă în termenul legal. Însă, o cerere introdusă de o persoană fără calitate procesuală, modificată de o altă persoană care nu este parte în cauză creează aparența de legalitate că cererea este introdusă în termenul procedural și de persoana cerută de lege.
Deși chestiunile arătate mai sus au fost menționate ca obiective ce urmează să le aibă în vedere judecătorul sindic în rejudecare, și pârâtul-recurent le-a precizat prin întâmpinarea depusă la dosar, au rămas în suspensie, judecătorul sindic mulțumindu-se doar să menționeze că "cererea de anulare a transferului patrimonial a fost introdusă sub nr. 548/19.12.2005 și prin urmare în termenul prev. de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006 și în termenul general de prescripție". Termenul de prescripție la care se referă judecătorul nu are aplicabilitate în speță, aplicându-se dispozițiile legii speciale privind insolvența.
Referitor la modalitatea cumpărării imobilului de către recurent, instanța a reținut o situație, bazată pe datele prezentate de lichidator. Imobilul a fost dobândit de "" V cu prețul de 80.000 USD, în fapt achitând doar 70.000 USD. Pentru diferența de preț s-au emis 6 file cec pe numele vânzătorilor inițiali - și, file cec care au fost achitate de asociata. Având în vedere această situație, activul societății debitoare s-a majorat cu 10.000 USD cu care asociata a creditat societatea. În continuare, la vânzarea imobilului către - de către "" V, în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1739/28.04.2004 este menționat prețul de 160.000 lei, dar și faptul că imobilul este grevat de ipoteci și garanții. A se reține prin hotărâre că imobilul din I,str. -, nr. 100-A a fost dobândit de "" V cu 80.000 USD când în realitate s-au plătit doar 70.000 USD de către societate, diferența fiind suportată de un asociat nefiind menționat în Tabelul definitiv al creditorilor că ar fi creditat societatea cu această sumă, și că a fost înstrăinat cu un preț mai mic decât C cu care a fost achiziționat este nereal și nelegal. Obligația lichidatorului era aceea eas tabili situația financiară reală a debitoarei, și dacă nu a făcut-o această obligație revenea judecătorului sindic, care de asemenea a trecut cu ușurință peste aspectele ridicate de pârât în cursul judecății.
Instanța a reținut greșit că actele prezentate de recurent, prin care face dovada că pe lângă prețul de 160.000 lei a mai achitat contravaloarea ipotecilor instituite în favoarea Eurom Bank și în sumă de 150.000 lei nu probează legătura între debitoare și contractele încheiate de recurent. Sumele achitate reprezentau datorii ale societății debitoare și prin preluarea imobilului grevat de sarcini recurentul a preluat aceste datorii. Nerecunoașterea prețului total achitat reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a societății și poate profita celorlalți creditori în defavoarea recurentului.
De asemenea,greșită este și situația reținută în hotărâre că vânzarea s-a făcut în dauna creditorilor la un preț mai mic decât C de achiziție către o rudă de gradul 1 unuia dintre asociați, că prețul nu a fost plătit ci s-a făcut compensare din contul contabil 455 "asociați - conturi curente" cu creanța mamei recurentului, respectiv. Potrivit Codului civil, compensarea este o modalitate de stingere a obligațiilor și, prin urmare compensarea creanțelor din contul contabil 455 al asociaților cu datoria către societate a recurentului este o plată făcută legal.
Relativ la prețurile care se practică în astfel de cazuri, respectiv la înstrăinarea imobilelor grevate de sarcini, acestea se diminuează cu până la 30% cum s-a întâmplat și în situația în speță. cu toate acestea, nici lichidatorul și nici judecătorul sindic nu au avut în vedere acest aspect, apreciind că înstrăinarea s-a făcut la un preț mai mic decât C de achiziție, că s-a făcut către o persoană cu grad de rudenie apropiat unuia dintre asociați-administratori și că în felul acesta s-au prejudiciat interesele creditorilor. Toate cele arătate mai sus au constituit motivele pe care s-a bazat cererea. Abordarea este greșită deoarece pentru un astfel de acțiuni legea cere să fie întrunite cumulativ condițiile de înstrăinare frauduloasă, și prejudicierea intereselor creditorilor. Or, aceste condiții nu sunt întrunite în cazul de față. Legea nu interzice vânzarea de imobile către rudele asociaților, însă interzice promovarea de acțiuni de acest fel în situațiile în care tranzacțiile s-au făcut în desfășurarea activității normale a debitoarei. Că s-a vândut în desfășurarea normală a activității societății debitoare acest imobil este dovedit și prin faptul că în aceeași perioadă, respectiv august-septembrie 2004 "" Vaî nstrăinat și alte imobile pentru care nu s-au promovat cereri pentru anularea transferurilor patrimoniale, deși judecătorul sindic a apreciat că înstrăinările de imobile efectuate de societate au pregătit societatea de faliment.
Greșit judecătorul sindic nu a primit susținerea că vânzarea imobilului s-ar fi făcut cu acordul celor 3 asociați-administratori, deoarece ne aflăm în situația unei societăți cu răspundere limitată în care, conform Legii nr. 31/1990 modificată, orice hotărâre privind înstrăinarea patrimoniului trebuie făcut cu acordul tuturor asociaților.
Repunerea în situația anterioară vânzării dispusă de judecător nu mai este posibilă atât timp cât imobilul dobândit de recurent nu mai este același cu C din anul 2004, fiind îmbunătățit și mărindu-i-se valoarea, situație reținută în expertiza efectuată în cauză. Readucerea imobilului în patrimoniul societății debitoare nu este posibilă decât cu condiția desdăunării recurentului la valoarea reală a imobilului de la această dată, recurentul fiind dobânditor de bună credință, iar diferența dintre prețul de achiziție și valoarea imobilului de acum reprezintă îmbogățire fără just temei al societății și ar profita creditorilor actuali în dauna recurentului.
În continuarea motivelor de recurs, se referă la contestația formulată împotriva notificării lichidatorului, înscrierea în tabelul creditorilor pentru sumele achitate. Tot la contestație, se referă și recurenta pentru faptul că lichidatorul judiciar nu a dispus înscrierea în tabelul definitiv al creditorilor cu suma de 56.000 lei din totalul de 353.674,5 lei cu care asociații au creditat societatea, deși anterior cererii de insolvență s-a evidențiat în contabilitatea societății contul 455 - asociați. Lichidatorul nu a evidențiat drept creditori ai societății pe fiecare asociat, ci global.
Precizează că notificarea nu i-a fost comunicată legal, încât a fost returnată.
Analizând global aspectele relevate în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Cât privește excepțiile referitoare la calitatea părților și termenele legale la care se referă recurentul -, acestea au fost corect rezolvate de instanța de fond, fiind respinse.
Tot astfel, corect a reținut instanța de fond că deficiențele vizând modul de formulare a cererii introductive puteau fi remediate după casare, mai ales că acesta a fost principalul motiv pentru care a fost reinvestită instanța.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1739/28.04.2004 la. și I, este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind valid.
Deși, lichidatorul judiciar reclamant al debitoarei "" V în virtutea atribuțiilor sale conferite de Legea nr. 85/2006 putea de principiu formula o astfel de acțiune, trebuia să existe dovezi certe că vânzarea s-a făcut în frauda creditorilor și la un preț derizoriu.
Vânzătoarea "" V, prealabil vânzării, a avut acordul scris al tuturor asociaților ca și în cazul vânzării și a altor bunuri (vânzări ce nu s-a cerut a fi anulate), context în care, împrejurarea că este mama cumpărătorului, nu prezintă relevanță.
Nu se poate reține cu justificat temei cum a procedat prima instanță că tranzacția s-a efectuat la un preț subevaluat,din moment ce imobilul a fost dobândit în aul 2002 la prețul de 80.000 dolari, din care s-a achitat 70.000, restul fiind achitat de o arte din asociați. Cum imobilul era grevat de sarcini (ipoteci în favoarea "EUROM BANK", cât și garanții imobiliare constituite în favoarea persoanelor juridice), prețurile se diminuează cu C puțin 30% din valoarea de la data înstrăinării. Pe lângă aceste aspecte, se impune sublinierea că pe lângă prețul achitat în contul vânzării în condițiile arătate în precedent de 160.000 lei, a mai achitat valoarea ipotecilor în sumă de 150.000 lei, încât dacă acestea nu ar fi recunoscute, ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
O astfel de îmbogățire ar însemna și cu privire la îmbunătățirile care au fost aduse imobilului în discuție, puse în evidență de expertiza efectuată în cauză.
Toate acestea sunt plăți și valori înglobate ce nu pot fi contestate, iar în aceste condiții, nu se poate merge pe ideea că vânzarea s-a efectuat în dauna creditorilor, cât timp aceștia au fost îndestulați atât în modul arătat prin plata datoriilor, astfel nefiind posibilă aprobarea vânzării, cât și prin plata din restul vânzărilor ce nu s-a cerut să se anuleze.
Cu privire la repunerea în situația anterioară, este de observat că o astfel de exprimare a dispozitivului în sensul "repune părțile în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin readucerea imobilului în patrimoniu", nu este posibilă. Contractul este un act consensual încheiat de două părți, una predă bunul și alta prețul iar la desființare, cumpărătorul trebuie să predea bunul iar vânzătorul să redea prețul, în speță, împreună cu toate celelalte sume plătite în contul prețului, plus îmbunătățirile, etc. Ce repunere în situația anterioară poate fi când instanța se exprimă în favoarea numai a uneia din părți, când cu privire la cealaltă parte instanța nu face nici o referire. Evident că, în această privință situația se complică, deoarece nu s-a făcut un calcul cu privire la toate sumele achitate sau investite în contul bunului cumpărat (preț, creanțe, ipoteci, îmbunătățiri, etc.). dacă ar fi avute toate în vedere, acestea depășesc valoarea bunului și duce la concluzia imposibilității anulării actului. În aceste condiții, acțiunea se vădește a fi nefondată. Chiar dacă prin absurd s-ar pune problema anulării actului de vânzare, în prezent, datorită condițiilor de criză în care se află țara, dacă s-ar pune problema desființării actului, prețul la care eventual ar putea fi valorificat este mult redus față de C cu care a fost înstrăinat, fără a mai pune în discuție celelalte sume achitate (creanțe, ipoteci, îmbunătățiri, etc.).
Celelalte motive invocate de recurenți ar fi rămas de principiu în discuție, în măsura în care aspectele analizate nu ar putea să ducă la modificarea sentinței primei instanțe. Cum considerentele evocate în cele ce preced sunt hotărâtoare în adoptarea unei soluții diferite, ele nu prezintă interes, devenind irelevante sub aspectul ținerii evidențelor societății intimate.
Prin consecință, se vor admite recursurile (motivele admiterii primului recurs profită și celui de al doilea), se va modifica în tot sentința recurată și pe fond va fi respinsă cererea introdusă de V în calitate de lichidator judiciar, reclamant al debitoarei "" V în contradictoriu cu pârâtul - și "" V, prin administrator special -, având ca obiect transferul patrimonial al imobilului situat în Municipiul I,-, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1739/28.04.2004 la. și,
Văzând și disp. art. 304 pct. 7,8,9 și art. 312 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de - și împotriva sentinței civile nr. 247/P/17.06.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic, pe care o modifică în tot.
Respinge cererea introdusă de V, în calitate de lichidator judiciar reclamant al debitoarei "" V în contradictoriu cu pârâtul - și "" V prin administrator special -, având ca obiect transferul patrimonial al imobilului situat în Municipiul I,-, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1739/28.04.2004 la. și, Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
19.02.2009
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Iulia Miler, Traian Șfabu
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 412/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
