Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 578
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 77 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRLcu sediul în în com. S, sat, județul B- prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în B, str. -. 3, județul B, pârâtul, domiciliat în comuna S, sat județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B, str. -. 10 județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-creditoare B, intimata-debitoare SC SRL- prin lichidator judiciar, pârâtul, și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-creditoare a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 proc. civ.
Curtea, luând act că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, constatând cauza în stare de judecată, rămas în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința nr. 77 din 19 ianuarie 2009, judecătorul sindic de la Tribunalul Buzăua admis obiecțiunile formulate la raportul final; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL și radierea debitorului din registrul comerțului; a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 7.800 lei către lichidatorul judiciar, reprezentând retribuție; a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea sentinței, conform disp. art.135 din Legea privind procedura insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic reținut că cererea de antrenare a răspunderii administratorului debitoarei formulată de creditorul DGFP B este neîntemeiată, aceasta reprezentând o cerere bazată pe simple depoziții, fără a putea fi dovedite.
Susținerea că fostul administrator nu a putut face dovada ținerii contabilității pe perioada 31.12.2007 la zi nu este întemeiată, deoarece, anterior acestei date, respectiv pe data de 4.12.2007, a fost deschisă procedura generală de insolvență a debitorului, în condițiile în care acesta își încheiase activitatea încă din anul 2003.
Neîntemeiate sunt și susținerile creditoarei referitoare la faptul că administratorul a diminuat patrimoniul societății debitoare prin vinderea la prețuri mici a celor 2 autoturisme, deoarece, chiar din cererea formulată de creditoare, rezultă că administratorul a vândut autoturismul la suma de 5.000 lei, sumă superioară valorii contabile de 1800 lei iar, raportat la data deschiderii procedurii de insolvență, administratorul judiciar a făcut înstrăinările celor două autoturisme anterior perioadei de 3 ani prevăzută de Legea 85/2006.
Instanța de fond consideră că susținerile creditoarei constând în aceea că societatea nu a tinut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legii în materie și a dispus de bunurile și veniturile persoanei juridice în folos propriu, sunt simple susțineri nedovedite, în condițiile în care administratorul debitoarei a cooperat cu administratorul judiciar și respectiv lichidatorul judiciar prin predarea actelor contabile ale societății și recuperarea sumei de 1566 lei ce a format obiectul cererii de atragere a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar.
Constatând că la data de 19.01. 2009 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului,a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 324 din data de 4.12. 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a apreciat îndeplinite dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006 pentru închiderea procedurii insolvenței debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ. precum și disp. art. 304 ind. 1 Cod proc. civ.
Recurenta susține, în esență, că deși a admis obiecțiunile sale formulate la raportul final, instanța de fond a dispus închiderea procedurii falimentului și respins cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator.
În opinia sa, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, deoarece dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 stabilesc că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, iar, în prezenta cauză, judecătorul sindic a admis obiecțiunile formulate la raportul final.
Judecătorul sindic avea obligația, în virtutea rolului activ, ca, în temeiul disp. art. 129 alin. 2 din Legea 85/2006 să dispună modificarea raportului final de către lichidatorul judiciar.
Se mai susține de către recurentă, că închiderea procedurii falimentului este inadmisibilă, deoarece raportul final nu a fost aprobat.
Recurenta mai susține că sentința recurată cuprinde motive contradictorii deoarece, pe de o parte instanța admite obiectiunile sale formulate la raportul final privind închiderea procedurii falimentului debitoarei, obiecțiuni prin care solicita să se constate că fostul administrator este răspunzător pentru întregul pasiv înscris la masa credală în cuantum de 50.771 lei și nu doar pentru suma de 1566 lei, suma recuperată de lichidator, iar pe de altă parte, a respins cererea de atragere a răspunderii fostului administrator.
In mod greșit instanța de fond a respins cererea de atragere a răspunderii fostului administrator, deoarece între faptele acestuia și ajungerea societății în stare de insolvență există legătură de cauzalitate, astfel că sunt îndeplinite disp.art. 138 din Legea 85/2006.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a actelor normative ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 213 din 01.04.2008, judecătorul sindic de la Tribunalul Buzău, la cererea creditorului DGFP, a deschis procedura insolvenței debitoarei, societatea aflându-se în dizolvare de drept, iar datoriile acesteia, neachitate și scadente, depășind valoarea prag de 10.000 lei.
Baf ost înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 50.771 lei, ca unic creditor.
Întrucât fostul administrator nu a predat către lichidatorul judiciar patrimoniul societății debitoare, sumele aflate în casieria societății și nu a putut face dovada ținerii contabilității pe perioada 31.12.2007, până la zi, lichidatorul judiciar a propus atragerea răspunderii fostului administrator, pentru suma de 1566 lei, în conformitate cu disp.art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006.
Prin încheierea din 17.11.2008, lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul lunar privind modul de îndeplinire a atribuțiilor, solicitând totodată să se ia act că renunță la cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, pentru suma de 1566 lei, deoarece fostul administrator a predat această sumă.
Creditoarea Baf ormulat obiecțiuni la raportul final privind
închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, solicitând să se aibă în vedere că fostul administrator este răspunzător pentru întregul pasiv
înscris la masa credală, în cuantum de 51.789 lei, și nu doar pentru suma de 1566 lei recuperată de lichidatorul judiciar.
Instanța, la cererea creditorului DGFP B ca unic creditor, a încuviințat Comitetul creditorilor pentru a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
Creditoarea Bas olicitat, în temeiul disp.art. art.138 lit.a,c,d și e din Legea nr.85/2006, atragerea răspunderii administratorului pentru suma de 50.771 lei, și nu doar pentru suma precizată de lichidatorul judiciar de 1566 lei, existând o adevărată legătură de cauzalitate între faptele acestuia și falimentul societății.
Prin raportul amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei a fost reținut că, în condițiile creșterii datoriilor societății față de personal, bugetul de stat și al asigurărilor sociale, care se reflectă în declarațiile de creanță depuse de aceștia și înregistrate la adminisratorul judiciar, este evidentă starea de încetare de plăți în care se află debitoarea.
De asemenea, s-a reținut că datoriile au crescut într-un ritm superior celui aferent cifrei de afaceri, ceea ce a influențat nefavorabil fluxul de disponibilități și arată dezechilibrul financiar cu care s-a confruntat debitoarea, conducând la încetarea de plăți.
Totodată, s-a reținut în raport și faptul că administratorul judiciar nu a identificat fapte de natura celor menționate la art.138 din Legea nr.85/2006
Cu toate acestea însă, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale pentru suma de 1566 lei, la care ulterior a renunțat, deoarece a recuperat această sumă de la fostul administrator al debitoarei.
Prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2008, judecătorul sindic a încuviințat comitetul creditorilor pentru a formula cerere de atragere a răspunderii administratorului debitoarei
Față de situatia de fapt expusă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod proc. Civ, în sensul că sentința recurată urmează a fi casată și trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a rejudeca cererea recurentei privind autorizarea comitetului creditorilor în vederea depunerii cererii de atragere a răspunderii materiale a administratorului societății debitoare pentru acoperirea pasivului.
La soluționarea cererii urmează a se avea în vedere culpa administratorului în ceea ce privește motivele care au condus la intrarea societații în stare de faliment, precum și dacă administratorul și-a îndeplinit obligațiile legale privitoare la gestionarea patrimoniului societătii.
Faptul că administratorul și ulterior lichidatorul au renunțat la cererea de atragere a răspundereii patrimoniale a administratorului societății, sustinere care, așa cum rezultă din raportul final, nu are la bază o analiză a lipsei de culpă a administratorului societatii debitoare, nu înlătură posibilitatea ca judecătorul sindic să analizeze și să dispună autorizarea comitetului creditorilor în vederea formulării acestei cereri.
Față de toate considerentele de mai sus, Curtea, în raport cu art. 312 alin. 5
Cod proc. Civ va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, potrivit considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 77 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRLcu sediul în în com. S, sat, județul B- prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în B, str. -. 3, județul B, pârâtul, domiciliat în comuna S, sat județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B, str. -. 10 județul B și în consecință:
Casează sentința nr.77 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red NV
dact MC
3 ex/20.05.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1504/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1638/2009. Curtea de... → |
|---|
