Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 115
Ședința publică de la 06 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H împotriva Deciziei comerciale nr.595/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru contestatoare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat, din partea contestatoarei, completări la contestația în anulare.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul AJOFM H solicită admiterea contestației în anulare, desființarea hotărârii contestate cu rejudecarea recursului.
Învederează instanței că, deși erau parte, fiind prezenți chiar în sală, la judecarea recursului nu au fost citați.
Invocă prevederile Legii nr.145/1998 și ale Legii nr.202/2006, susținând că, atunci când a apreciat lipsa capacității de exercițiu a AJOFM H, Curtea de APEL ALBA IULIAa comis o gravă eroare materială.
Referitor la titlul executoriu, Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosar nr. 2633/2005, a statuat irevocabil, creanța fiind considerată certă lichidă și exigibilă.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin Decizia comercială nr. 595/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a admis recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței comerciale nr. 636 din 10 iunie 2008 pronunțată de judecător sindic în dosar - al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
S-a modificat sentința recurată în sensul că a fost respinsă cererea lichidatorului judiciar având ca obiect închiderea procedurii executării silite concursuale față de pârâta SC SA
S-a înlăturat măsura disjungerii cererilor de antrenare a răspunderii delictuale și s-a dispus atașarea dosarului format având ca obiect această cerere la prezenta cauză sub nr. unic - conform art. 8 alin. 6 din Legea 64/1995.
S-a modificat și încheierea 1163 din 6 dec. 2005 pronunțată de judecătorul sindic în sensul că a fost respins ca inadmisibilă cererea AJOFM H având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale față de SA D dizolvată și lichidată prin încheierea judecătorului delegat la ORC nr. 1769 din 20 febr. 2006 și au fost înlăturate toate măsurile luate prin încheierea modificată.
S-au constatat nule toate actele și operațiunile de executare silită efectuate față de societatea mai sus arătată.
Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut că:
Potrivit fișei ORC, existentă la dosarul de faliment, precum și adresa emisă de ORC H, SC SA D a fost dizolvată de drept conform art. 30 din Legea 359/2004 prin Încheierea 3819 din 27 mai 2005, casată prin Decizia civilă nr. 2008 din 5 octombrie 2005 Curții de APEL ALBA IULIA și apoi dizolvată pentru același temei prin Încheierea 1769 din 20 februarie 2006 dată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Trib
Prin Încheierea nr. 1163/CA din 6 decembrie 2005 judecătorul sindic desemnat în dosar nr. 5723/2005, nr. nou -, a deschis procedura falimentului societății SC SA D - societate dizolvată, la cererea AJOFM H, entitate lipsită de capacitate de exercițiu, bazată pe un contract de credit cu dobândă avantajoasă și invocând neplata dobânzilor rezultate ca urmare a nerespectării contractului de credit.
Soluția judecătorului sindic a fost nelegală și netemeinică, întrucât a admis cererea AJOFM, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 din Legea 64/1995 în vigoare, aceasta nefăcând dovada că deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultată dintr-un titlu executoriu opozabil pârâtei.
Din acest punct de vedere, conform art. 372 și art.379 din Codul d e procedură civilă, orice executare silită poate porni doar în baza unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească sau un înscris căruia legea îi recunoaște expres calitatea titlu executoriu.
Titlul executoriu confirmă existența unei creanțe certe lichide și exigibile. Certitudinea presupune că întinderea datoriei a fost stabilită, fie prin hotărârea instanței care a finalizat irevocabil disputa părților, fie prin actul juridic căruia legea îi recunoaște această calitate.
Pentru creanțele bugetare, titlul executoriu este decizia de impunere care, pentru a fi opozabilă debitorului, trebuie comunicată acestuia într-una din modalitățile prevăzute de art.44 din Codul d e procedură fiscală, dovada comunicării aflându-se în sarcina emitentului deciziei.
Legea nu recunoaște înscrisurilor întocmite de creditor și necomunicate, calitatea de titluri executorii, sens în care, sumele invocate de reclamantă nu au caracterul unei creanțe, fiind doar pretenții bănești care pot fi opuse pârâtei în cuprinsul deciziei de impunere și eventual, valorificate în cadrul disputei, consimțământului sau litigiului finalizat prin hotărâre judecătorească.
Cum, reclamanta nu a dovedit că deținea un titlu executoriu față de pârâtă, în discuție nu se afla o creanță certă lichidă și exigibilă, iar părțile nu aveau calitatea de creditor și respectiv, de debitor, astfel că urmărirea silită a debitorului nu putea fi începută, întrucât legea sancționează cu nulitatea măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în absența unui titlu executoriu.
Această sancțiune este aplicabilă și în cadrul executării silite concursuale care, alături de executarea silită guvernată de regulile de drept comun, reprezintă mijlocul legal prin care creditorii tind să-și realizeze drepturile rezultate dintr-un titlu executoriu.
Raportat la considerentele ce preced, sentința judecătorului sindic a fost criticabilă conform art.304 pct.9 Cod pr civ. dar și pentru motive ce au rezultat din examinarea cauzei sub toate aspectele în sensul art.3041Cod pr civ.
Într-adevăr, judecătorul sindic avea obligația să constate că reclamanta AJOFM nu are capacitate de exercițiu cerută de art. 42 și art. 43 Cod procedura civilă deoarece, lipsindu-i patrimoniul propriu nu este persoană juridică și deci nu poate avea calitatea de subiect de drept. Din acest punct de vedere, era necesar să se constate că pentru a dobândi calitatea de persoană juridică, legea pretinde o organizare de sine stătătoare, un scop licit și un patrimoniu propriu, iar reclamantei îi lipsește unul din aceste elemente, respectiv, patrimoniul propriu.
În temeiul art. 42 Cod procedură civilă, persoanele care nu au exercițiul drepturilor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat de legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor, iar conform art. 43, lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea AJOFM H solicitând desființarea hotărârii atacate și stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestatoare că, deși era parte în cauză, nu a fost citată pentru judecarea recursului AVAS și că instanța a reținut greșit că nu are capacitate de exercițiu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317-319.pr.civ.
Contestația este scutită de taxe.
Verificând contestația în anulare de față, curtea de apel constată că aceasta este inadmisibilă, fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Contestatoarea nu a fost parte în recursul soluționat prin Decizia comercială nr. 595/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, astfel că nu poate formula contestație în anulare în condițiile art. 317 alin. 1 pct.1 și art. 318.pr.civ. Doar părțile din recurs pot formula o asemenea contestație, cadrul procesual neputând fi modificat în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează să respingă drept inadmisibilă prezenta contestație în anulare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H împotriva Deciziei nr. 595/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/03.03.2009
Jud. CA:, -, -
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Eugenia Florescu, Doina Hârceagă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1277/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 465/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
