Practica judiciara insolventa. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1277
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- și pe intimat " ", lichidator LICHIDATOR 2003 - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " ", intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 418/S din 25.06.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 418/S/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, se dispune:
S-a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,formulată de creditorul Direcția Generală Finanțelor Publice a Jud. I. S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 și,în consecință,
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social declarat în sat, comuna, având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului SC SRL I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale I.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 I și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare, a sumei de 2.371 lei din care suma de 671 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.700 lei remunerație.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cererea de autorizare formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I nu poate fi primită motivat de următoarele:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin.3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor condiții,comitetului creditorilor.
În cauză nu există un comitet al creditorilor și nici omisiuni în sensul prevederilor art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006 care să îndreptățească autorizarea creditorului bugetar de o promova o acțiune în răspundere personală.
Sub acest aspect,se reține că prin raportul prevăzut de art.20 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006,depus la data de 17.02.2009,lichidatorul judiciar a precizat că nu i-au fost accesibile documentele contabile întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a le prezenta astfel încât,nu a avut posibilitatea de a examina situația economică și financiară acestuia și de a determina în concret cauzele insolvenței și implicit persoanele responsabile de această stare a societății,cu atât mai mult cu cât începând cu anul 2005 debitorul nu a depus nici la autoritățile fiscale raportările contabile impuse de Legea nr.82/1991.
Dacă creditorul bugetar avea date despre existența unor fapte de natura celor enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr.85/2006 și a identificat pe autorii acestora,nimic nu l-a împiedicat să le sesizeze pe parcursul procedurii însă demersul său în sensul autorizării motivat doar pe existența creanței fiscale,nu poate crea premisele necesare antrenării răspunderii personale atât timp cât nu sunt coroborate cu alte probe care să conducă la concluzia că activitatea a continuat cu consecințele prevăzute de lege iar sumele destinate plății acestei creanțe au fost folosite în alte scopuri sau că s-a ajuns la un astfel de deznodământ prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, deși, în această din urmă situație, creditorul bugetar avea potrivit Legii contabilității toate pârghiile necesare sancționării și remedierii unei astfel de conduite.
Vinovăția administratorului unei societăți comerciale în insolvență trebuie determinată în raport cu motivele care au cauzat insolvența și nu ca o consecință a faptului că nu a declarat insolvența și nu a depus documentele contabile.
De altfel,sub aspectul continuării activității,afirmația creditorului bugetar este contrazisă de informațiile furnizate de registrul comerțului din care rezultă că societatea debitoare a fost anterior dizolvată.
Față de considerentele expuse și constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că în aceste condiții,derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulată de creditorul Direcția Generală Finanțelor Publice a Jud. Iaf ost respinsă și,în baza disp.art.131din Legea nr.85/2006, a fost admisă propunerea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Pentru activitatea desfășurată în procedură, s-a încuviințat decontul prezentat de lichidatorul judiciar pentru suma de 2.371 lei din care suma de 671 lei cheltuieli de procedură suportate din fondurile proprii și suma de 1.700 lei onorariu,plata urmând să se facă în lipsa disponibilităților în contul debitorului,din fondul de lichidare constituit potrivit art.4 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea Iad eclarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 418/S/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic pentru următoarele motive:
1.În mod greșit a respins instanța de fond cererea de autorizare, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2996.
2.În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a,b,c,d din Legea nr. 85/2006 recurenta susține că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat, nu a prezentat documentele contabile lichidatorului judiciar.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii privind autorizarea introducerii acțiunii prevăzute. de art. 138 din Legea insolvenței.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul este nefondat.
Cu privire la cererea de autorizare formulată de creditoarea I în mod corect a constatat instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 în sensul că imposibilitatea determinării cauzelor ce au determinat starea de insolvență a debitoarei SC " SRL I, din culpa administratorului statutar (care nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele contabile), nu echivalează cu omisiunea lichidatorului judiciar Lichidator 2003SPRL I de a indica persoanele culpabile de aducerea debitoarei în insolvență.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, Curtea nu va mai analiza critica referitoare la presupusele fapte culpabile săvârșite de administratorul societății în antrenarea răspunderii personale a acestuia.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de I și va menține ca temeinică și legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței comerciale nr. 418/S/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 9 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.12.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1111/2008. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 115/2009.... → |
|---|
