Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 137
Ședința publică de la 13 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele AVAS B și DGFP H împotriva Sentinței nr. 403/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea d-lui avocat pentru pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat întâmpinări din partea pârâților intimați, respectiv.
Mandatara pârâtului intimat depune la dosar împuternicire avocațială - avocat și împuternicire avocațială de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru pârâtul intimat, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
Arată că cererea de antrenare a răspunderii administratorilor a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, dar fără a se aduce nicio dovadă în acest sens, cauzele care au dus la insolvența societății fiind independente de actele administratorilor.
Susține că nu este corectă obligarea în solidar a administratorilor, întrucât nu există dovezi cu privire la prejudiciul și culpa comună.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 403/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar A & B Expert Insolvență H, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC 97 SA, radierea debitoarei din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar cu plata în favoarea acestuia a sumei de 468,75 lei din fondul de lichidare și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar împotriva foștilor administratori, și.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Analizând raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel că s-a dispus închiderea procedurii, având în vedere faptul că în patrimoniul societății debitoare nu mai existau bunuri mobile sau imobile, iar sumele recuperate de la SC SA, în faliment, sunt, așa cum arăta chiar lichidatorul judiciar, nesemnificative, ultima distribuție datând 21 aprilie 2005 și privea suma de 19,83 lei, astfel că nu puteau fi acoperite cheltuielile de lichidare.
Urmare a închiderii procedurii falimentului, debitoarea a fost radiată din Registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități privind această procedură și s-a dispus plata către acesta a sumei de 468,75 lei solicitată prin raportul final de lichidare.
În ce privește cererea de antrenare a răspunderii foștilor administratori formulată de lichidatorul judiciar cu motivarea că au continuat în interes personal o activitate ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți a debitoarei și au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, fapte prevăzute și sancționate cu atragerea răspunderii în condițiile art. 138 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, aceasta a fost respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere pentru suportarea pasivului rămas neacoperit al societății debitoare se poate antrena, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute în mod limitativ în textul legal menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei, lucru ce nu era cazul în procedura privind debitoarea SC 97 SA B, societatea debitoare s-a înființat ca o societate pe acțiuni cu un capital social subscris și vărsat în cuantum de 55.940.000 lei vechi, în anul 1994 și a funcționat până în anul 2000, respectiv 20.11.2000, când societății debitoare a hotărât lichidarea voluntară a societății, deoarece se afla în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea.
Hotărârea de lichidare a societății a fost publicată în Monitorul Oficial nr. - - partea IV, astfel că, procedând în acest mod, s-a făcut publică starea de insolvabilitate a societății, datorată în principal incapacității de plată a unor beneficiari de lucrări, cum ar fi: Primăria, și, astfel că la momentul lichidării sumele de încasat de către debitoare se cifrau la peste 1,4 miliarde lei, iar datoriile se ridicau la 798.000.000 lei.
Societatea debitoare, până la lichidarea ei voluntară, avea contul de disponibilități la SC SA.
Intrarea în faliment a acestei instituții financiare a determinat blocarea rezervelor financiare ale debitoarei.
În contextul menționat au fost luate Hotărârile nr. 1 și 2 ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor debitoarei prin care s-a hotărât dizolvarea acesteia în baza art. 22 lit. b din Legea nr. 31/1990, fiind numit lichidator autorizat -, situație în care nu se poate reține o rea credință a administratorului privind soarta societății debitoare.
Răspunderea juridică specială a membrilor organelor de conducere a debitoarei are natura unei răspunderi civile delictuale bazate pe dispozițiile art. 998-999 cod civil raportată la săvârșirea în concret a faptelor indicate în art. 138 alin.1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006. În aceste condiții, lichidatorul judiciar împreună cu creditorii au obligația să dovedească săvârșirea faptelor ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, cât și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie se impunea, deoarece nici art. 998-999 Cod civil și nici art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă a administratorilor societății debitoare, iar potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face afirmația în instanță.
Din rapoartele depuse la dosarul procedurii de către lichidatorul judiciar, nu rezulta existența unor fapte prevăzute de art. 138 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, care să atragă răspunderea foștilor administratori ai debitoarei.
Cum nu s-a justificat creditul și nici nu s-a dovedit prin vreun mijloc de probă concludent existența cazurilor de antrenare a răspunderii foștilor administratori pentru suportarea pasivului rămas neacoperit din averea debitoarei, cererea de antrenare a răspunderii a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs creditoarele AVAS B și DGFP H, prima recurentă solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea discutării condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență, iar cea de-a doua, modificarea în parte, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs AVAS susține că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Mai arată că existența certă a prejudiciului este stabilită prin constatarea că debitoarea a ajuns în încetare de plăți, iar faptele intimaților au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit, întrucât răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială.
DGFP H susține în dezvoltarea motivelor de recurs că debitoarea nu a făcut niciun demers pentru a-și recupera creanțele de la consiliile locale indicate de lichidator în cererea de antrenare, iar intimații au consimțit în mod tacit continuarea activității care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Recurenta mai învederează că judecătorul sindic nu a avut în vedere faptul că lichidatorul a solicitat antrenarea răspunderii pentru faptele pe care le-a dovedit cu rapoartele de activitate, iar din evidența contabilă reiese că există suma de recuperat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Susținerea AVAS că prevederile art. 138 din legea nr. 85/2006 nu conține în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale este neîntemeiată în condițiile în care respectivul articol instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, iar cu privire la fiecare din aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției, respectiv a unei intenții de fraudare a legii, este evidentă.
Judecătorul sindic a apreciat temeinic că nu s-a făcut dovada comiterii faptelor prevăzute de art. 138 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, raționamentul recurentei AVAS, în sensul că faptele săvârșite de intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit, neputând fi însușit de instanța de recurs.
Nici critica recurentei DGFP H, referitoare la omisiunea intimaților de a solicita să fie supusă dispozițiilor Legii nr. 64/1995, nu este fondată în condițiile în care creanțele pe care societatea le avea de recuperat depășeau cu mult datoriile societății.
În cursul anului 2000, societății debitoare a hotărât lichidarea voluntară a societății, deoarece se afla în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea, datorită incapacității de plată a beneficiarilor de lucrări.
Recurenta DGFP H nu a făcut dovada omisiunii administratorilor de a efectua demersurile pentru a-și recupera creanțele, așa cum susține, chiar intrarea în lichidare voluntară a societății pe acest motiv probând contrariul.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de recurente, urmând ca, în baza art.312 Cod. pr.civilă, să fie respinse recursurile declarate de acestea.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele AVAS B și DGFP H împotriva Sentinței nr. 403/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/23.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1010/2008. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 444/2009.... → |
|---|
