Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 444/2009
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr.416/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat d-na avocat pentru intimații G, și, lipsă fiind aceștia și celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, d-na avocat depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare învederând instanței că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara intimaților solicită respingerea recursului declarat de DGFP A ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.416/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Albas -a respins excepția lipsei calității procesuale active a DGFP A, a calității procesuale pasive a pârâților G, SC SRL, G, și și excepția autorității lucrului judecat, iar pe fond a fost respinsă cererea formulată de DGFP A în numele Comitetului creditorilor ai debitoarei SC SA S pentru atragerea răspunderii pârâților G și, G, G și SC SRL
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a DGFP A de a promova prezenta cerere de atragere a răspunderii pârâților pentru plata pasivului nerecuperat al debitoarei, că aceasta a lucrat în numele Comitetului creditorilor, în baza împuternicirii acestora.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâților G și SC SRL s-a reținut că aceștia în perioada 6.02.2002 - 28.11.2003 au avut calitatea de asociați și administrator ( cel dintâi), fiind fără relevanță că ulterior au pierdut, chiar retroactiv, această calitate.
Același lucru s-a reținut și în legătură cu pârâții G și în ce privește calitatea lor procesuală pasivă, respectiv că au avut calitatea de asociați, administrator și, respectiv cenzor până cu 3 ani înainte de data de 12.03.2002.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că termenul de 3 ani în care pot fi solicitate atragerea răspunderii curge, pe temeiul art.139 din Legea nr.85/2006 de la data cunoașterii persoanelor vinovate, cunoaștere care, în cauză nu a putut avea loc decât la data de 3.04.2007, odată cu aprobarea raportului final, față de care acțiunea formulată la data de 9.10.2007 nu este prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că nu poate fi reținut în sarcina acestora săvârșirea faptelor reclamate, prevăzute sub art.138 lit. d și e din Legea nr.85/2006, respectiv de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea și de a fi deturnat și ascuns o parte din pasivul persoanei juridice.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs DGFP A în numele Comitetului creditorilor debitoarei SC SA S, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul obligării pârâților la plata pasivului neacoperit în cursul procedurii falimentului în sumă de 406.315,46 lei.
În motivarea recursului se susține că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art.138 lit.e și d din Legea nr.85/2006, constând în aceea că au prezentat unele situații financiare nereale, descoperite cu ocazia unui control al Gărzii financiare din data de 1.04.2002. Aceștia au constatat nelegalitatea unor operații de aprovizionare și desfacere a producției, respectiv inventarierea defectuoasă a stocurilor scriptice prin comparare cu cele faptice iar pentru perioada decembrie 2001 - martie 2002 comisarii Gărzii financiare au constatat o lipsă de gestiune pentru care s-au stabilit obligații de plată în cuantum de 122.735.191 lei reprezentând TVA și 161.498.672 lei impozit pe profit.
Prin întâmpinare pârâții G și solicită respingerea recursului, apreciind că nu se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată că recursul de față este nefondat.
Într-adevăr, în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic că încetarea activității societății s-a realizat în mod voluntar la data de 1.04.2002 odată cu oprirea producției și desfacerea contractelor de muncă ale angajaților, din dispoziția noilor acționari majoritari și SC SRL. Până la momentul cesiunii acțiunilor, activitatea contabilă era supravegheată în mod efectiv de către pârâtul Acest aspect se desprinde din cuprinsul documentelor contabile și conținutul sentinței penale nr.1448 din 13.12.2004 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr.3735/2004. Astfel s-a reținut că încă din anul 2001 societatea lucra în pierdere iar pentru accesarea unui credit bancar pârâtul a solicitat contabilei societății - - să întocmească balanțele contabile în așa fel încât să rezulte că societatea are profit. Instanța a reținut că intenția de falsificare nu a aparținut și celorlalți asociați - G și, acesta din urmă având ca și atribuție supravegherea activității abatorului. Pârâtul Gar idicat în numerar banii acordați cu titlu de credit însă nu i-a folosit în interes personal ci a achitat datoriile debitoarei către furnizori. Acest aspect este confirmat și prin Decizia nr.413/C/05.12.2005 pronunțată de Tribunalul Alba în apel, respectiv Decizia nr.351/29.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în recurs.
Așadar, în mod întemeiat s-a reținut că evidența contabilă a fost condusă de către un contabil - - sub supravegherea pârâtului G, care deși a falsificat situațiile financiare - procedând la o neținere a contabilității în conformitate cu legea, fals pentru care a fost condamnat în mod definitiv - nu a folosit banii rezultați în interes propriu ci pentru stingerea unor datorii ale debitoarei, astfel că nu se poate susține că această falsificare a situațiilor contabile a determinat insolvența.
Cât privește împrejurarea că în intervalul 1.04.2002 - 19.02.2002 au avut loc operațiuni patrimoniale care ar fi modificat structura unor posturi bilanțiere privind volumul creanțelor de încasat, obligațiile față de furnizori și alți creditori și stocurile de produse finite, operațiuni neevidențiate în contabilitatea financiară a societății, recurenta nu a reușit să infirme concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, în sensul că aceste operațiuni ar fi fost oculte ori că ar fi determinat apariția insolvenței în sensul avut în vedere de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Referitor la acuzațiile privind deturnarea și ascunderea unor părți din activul debitoarei reprezentând materii prime în valoare de 4885 lei, produse finite în valoare de 4184 lei și 4 utilaje în valoare de 2111 lei, în mod întemeiat s-a reținut că acestea sunt produse perisabile ce nu au putut fi prezentate lichidatorului judiciar în data de 27.03.2003, societatea încetând activitatea la data de 19.02.2002.
Pe de altă parte, atât din rapoartele administratorului judiciar cât și din raportul de expertiză contabilă rezultă că după data de 1.04.2002 au fost realizate o serie de operațiuni de vânzare de produse finite către beneficiari, vânzare de bunuri de natura mijloacelor fixe și obiectelor de inventar de către conducerea administrativă cât și de către BCR A, astfel că nu pot fi stabilite în sarcina pârâților.
În aceste condiții, în care în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut că nu s-a dovedit în sarcina pârâților intenția de prejudiciere a societății cu sumele indicate de recurentă iar pe de altă parte, că societatea a ajuns în insolvență din motive obiective, economice, constând în neplata la timp a ratelor scadente la unele credite acordate de BCR A urmate de administrarea și vânzarea de către acest creditor a bunurilor debitoarei, în soluția respingerii cererii de antrenare a răspunderii pârâților se dovedește întemeiată așa încât prezentul recurs se va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței comerciale nr.416/F/2008 a Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.2 ex./2.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 137/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 813/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
