Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 258 / Dosar nr-
Ședința publică din 4 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr.320/ Sind din 9 februarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 28 mai 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 320/SIND/09.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, judecătorul - sindic a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, în calitate de administratori sociali ai debitorului, așa cum a fost precizată, întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1, lit. a, b, c, d, e și f din Legea nr. 85/2006, și în consecință i-a obligat pe pârâții și să suporte din averea personală suma de 605.395,51 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului. L-a obligat pe pârâtul să suporte din averea personală suma de 4.276.602,45 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului. A respins acțiunea din dosarul conex, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, Construcții și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
La pronunțarea acestei hotărâri judecătorul - sindic a reținut următoarele:
Față de debitoarea Construcții s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final.
Reclamanta are calitatea de lichidator al debitoarei. În consecință aceasta justifică calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006.
Pârâții au calitatea de foști administratori sociali ai debitoarei, deci fac parte din categoria persoanelor la care se referă art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006.
În tabelul definitiv al creditorilor debitoarei, depus la data de 11.03.2008 (la filele 103-106 din vol. 5 al dosarului de faliment), sunt înscrise creanțe în valoare totală de 8.120.530,58 lei.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență s-a arătat faptul că foștii administratori și au vândut debitoarei, prin actul de vânzare cumpărare nr. 1217/ 6.07.2004, un teren, cu prețul de 6.000.000.000 ROL. Această vânzare nu s-a făcut în formă autentică, existând doar un act sub semnătură privată încheiat între cei doi pârâți în calitate de vânzători și societatea debitoare în calitate de cumpărătoare, reprezentantă tot de aceștia. Terenul în discuție nu a fost niciodată întabulat pe numele debitoarei Construcții, însă pârâții au încasat integral prețul terenului. La data de 30.06.2005, înaintea cesionării părților sociale ale societății de către pârâtul către, terenul este scos din evidența contabilă, deoarece nu a fost întabulat. Prin fapta celor doi pârâți, foști administratori, s-a creat un prejudiciu debitoarei în sumă de 600.000 lei. Fapta celor doi foști administratori ai debitoarei de a nu întocmi în formă autentică actul de vânzare-cumpărare a terenului către debitoare, de a înregistra terenul în contabilitate, fără ca acesta să fie întabulat pe numele societății, și apoi de a-l scoate din evidența contabilă, se circumscrie faptelor prevăzute de art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006. Prin aceste operațiuni cei doi pârâți au încasat de la societatea debitoare suma de 600.000 lei, fără ca aceasta să beneficieze de vreo contraprestație. Înregistrarea intrării terenului respectiv în contabilitate, fără existența unui act autentic de vânzare-cumpărare și fără ca transferul dreptului de proprietate asupra terenului să fie făcut conform legii civile, duce la concluzia că cei doi pârâți nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Încasarea în totalitate a prețului terenului de către cei doi pârâți, fără ca terenul să fie transferat efectiv în proprietatea debitoarei, reprezintă o deturnare a activului debitoarei, faptă prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, întrucât la data de 31.12.2005 în contabilitatea debitoarei figura suma de 53.955.130 ROL în contul 542 - "avansuri de trezorerie", ce nu a fost justificată, rezultă că pârâții și au folosit aceste disponibilități bănești în interes personal, faptă prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere că prin faptele menționate, prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, pârâții și au creat un prejudiciu societății debitoare în sumă de 605.395,51 lei, contribuind prin aceste fapte la cauzarea stării de insolvență a debitoarei, a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus obligarea acestor pârâți la suportarea unei părți din pasivul debitoarei, egală cu acest prejudiciu. Contribuția acestor fapte la cauzarea stării de insolvență a fost reținută în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006, depus la dosarul de faliment la data de 5.12.2005. Faptul că cei doi pârâți au cesionat părțile sociale pârâtului nu are relevanță cu privire la răspunderea lor pentru prejudiciul cauzat prin faptele personale săvârșite în timpul în care aceștia au îndeplinit funcția de administratori ai debitoarei.
În ce privește răspunderea pârâtului, s-a reținut că din balanța de verificare la 30.09.2005 rezultă că debitoarea deținea active imobilizate în valoare de - mii lei și active circulante în valoare de 20.097.597 mii lei. Întrucât societatea și-a schimbat de mai multe ori sediul, fără ca în prezent să existe vreo informație asupra locației în care aceasta se află, lichidatorul judiciar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a proceda la preluarea patrimoniului societății. Nu au putut fi preluate bunuri constând în "utilaje, mijloace de transport" cu o valoare contabilă de 16.821.669.700 ROL, mobilier și birotică în valoare contabilă de 848.958.000 ROL și stocuri în valoare de 10.864.107.000 ROL. Față de lipsa de la sediul social a acestor bunuri, aflate în inventarul societății, și de lipsa nejustificată la interogatoriu a pârâtului, s-a concluzionat că acesta a deturnat sau ascuns bunurile lipsă la inventar, faptă prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. Prejudiciul cauzat de pârâtul prin această faptă este egal cu valoarea bunurilor lipsă la inventar, de 2.853.473,47 lei.
În evidențele contabile ale debitoarei sunt înregistrate creanțe de recuperat de 1.062.678,21 lei. Lichidatorul a notificat debitorii, care au răspuns fie că în evidențele lor nu este înregistrată nicio factură având ca furnizor societatea debitoare, fie că sumele au fost achitate, fie că societatea debitoare are de achitat sume către ei. Având în vedere că pârâtul nu a evidențiat corect în contabilitate situația încasării acestor creanțe, rezultă că sunt incidente prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 deoarece acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, lipsa diligențelor pentru recuperarea acestor creanțe, coroborată cu lipsa pârâtului la interogatoriu, a dus la concluzia că aceasta a deturnat acest activ al debitoarei, faptă ce se încadrează în prevederile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. Valoarea prejudiciului produs prin aceste fapte este egală cu suma creanțelor înregistrate în contabilitatea debitoarei și nerecuperate.
Întrucât în contabilitatea debitoarei figura suma de 114.827.500 ROL în contul 542 - "avansuri de trezorerie" nedecontate, din care pentru suma de 53.955.130 ROL răspund pârâții și, pârâtul răspunde pentru diferența de 60.872.370 ROL nejustificată în vreun fel. Lipsa justificării acestei sume se coroborează cu lipsa pârâtului la interogatoriu, ducând la concluzia că acesta le-a folosit în interes personal. Fapta pârâtului de a folosi aceste disponibilități bănești în interes personal, este prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În perioada de observație societatea debitoare a continuat activitatea, sub conducerea pârâtului, fără a respecta obligațiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 85/2006, respectiv a încheiat o serie de operațiuni comerciale fără a informa partenerii comerciali asupra faptului că împotriva societății a fost deschisă procedura insolvenței. Pârâtul și-a asumat noi obligații comerciale, fără controlul administratorului judiciar, a emis bilete la ordin ce nu au putut fi acoperite, fapte ce s-au dovedit a fi ruinătoare pentru debitoare, în vederea procurării de fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți. Astfel, a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 303.767.100 ROL reprezentând valoarea a trei bilete la ordin refuzate la plata, emise după deschiderea procedurii, Romania a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 11.455,07 RON reprezentând valoarea a trei bilete la ordin emise de debitoare fără acoperire după deschiderea procedurii, a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 5.112,24 RON reprezentând valoarea unui bilet la ordin refuzat la plată pentru lipsă disponibil, iar a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 7.563,20 RON reprezentând de asemenea contravaloarea unui bilet la ordin refuzat la plată. Prin continuarea activității debitoarei după data deschiderii procedurii, fără mențiunea obligatorie prevăzută de lege privind starea de insolvență, s-au acumulat creanțe de 160.206,64 lei, pentru care pârâtul este răspunzător în temeiul art. 138 lit. c și f din Legea nr. 85/2006. Astfel, acesta a dispus continuarea activității debitoarei, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți și a folosit mijloace ruinătoare pentru procurarea de fonduri, fapte deduse din nefolosirea mențiunii obligatorii privind starea de insolvență, coroborată cu lipsa nejustificată a pârâtului la interogatoriu. Potrivit art. 45 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pârâtul este răspunzător pentru prejudiciile suferite de terții de bună credință, ca urmare a nerespectării obligației de a menționa pe actele debitoarei starea de faliment. Cum pentru achitarea datoriilor contractate după intrarea în procedura insolvenței acesta a folosit bilete la ordin refuzate la plată, s-a dedus continuarea activității în interes personal și intenția folosirii mijloacelor ruinătoare pentru procurarea de fonduri.
Din analiza situației contabile a debitoarei s-a constatat că în cadrul datoriilor societății figurează sume datorate către bugetul statului, reprezentând contribuții ale salariaților către fondul de asigurări de sănătate, asigurări sociale și fondul de șomaj. Aceste sume reținute din salariile angajaților nu au fost virate de către societate către fondurile respective. Sumele reținute - respectiv CAS angajați de 116.897 lei, contribuții sănătate asigurați de 66.090,90 lei și contribuții șomaj angajați de 11.169 lei - nu aparțineau debitoarei și au fost folosite în alte scopuri, determinând majorarea datoriilor debitoarei, contribuind la apariția insuficienței fondurilor bănești. Potrivit art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006 administratorul social răspunde pentru folosirea mijloacelor ruinătoare pentru procurarea de fonduri persoanei juridice, în scopul întârzierii încetării de plăți. Cum pârâtul nu a virat sumele reținute angajaților, fapt coroborat cu lipsa nejustificată a acestuia la interogatoriu, s-a constatat ca fiind întrunite condițiile răspunderii personale, potrivit art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, s-au constatat ca fiind întrunite condițiile răspunderii personale a pârâților și până la concurența sumei de 605.395,51 lei, în temeiul art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 și a pârâtului, până la concurența sumei de 4.276.602,45 lei, în temeiul art. 138 lit. a, c, d, e și f din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care acțiunea reclamantei - a fost admisă, iar pârâții au fost obligați să suporte din averea personală o parte din pasivul debitoarei, până la concurența acestor sume.
În ce privește acțiunea reclamantului, din dosarul conex, s-a constatat că acesta nu a făcut niciun fel de dovadă cu privire la existența raporturilor de muncă dintre el și societatea debitoare, sau cu privire la prejudiciul suferit ca urmare a faptei pârâtului de a nu face mențiunea privind starea de insolvență pe actul pe care îl încheie societatea. De asemenea, în ședința publică din data de 4.12.2006 acesta a declarat că petitul privind predarea cărții de muncă ca urmare a încetării contractului individual de muncă cu debitoarea a fost soluționat cu ajutorul Inspectoratului Teritorial d e Muncă, fapt consemnat în încheierea de ședință de la această dată.
Cu privire la despăgubirile solicitate de reclamantul, potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006, creanțele salariaților vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile. Reclamantul nu figurează printre creditorii înscriși în tabelul definitiv depus la data de 11.03.2008 (la filele 103-106, din vol. 5 al dosarului de faliment) și nici nu a făcut dovada vreunui prejudiciu.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și.
Recurentul critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că temeiul de drept în baza căruia instanța de fond a admis acțiunea este eronat, întrucât natura obligației sale față de societate este una contractuală și nu una delictuală.
Afirmația că terenul a fost scos din contabilitate anterior cesionării firmei către numitul nu este reală și nici probată, ci doar presupusă. societății a avut loc la data de 29.07.2009, dată la care toate documentele societății au fost predate noului administrator. Întocmirea balanței și a bilanțului semestrial au rămas în sarcina noului administrator, recurentul neavând posibilitatea ca după cesionare să întocmească astfel de documente.
Faptul că lichidatorul judiciar nu a solicitat, în perioada în care s-a ocupat de recuperarea creanțelor societății, îndeplinirea de către pârâții și a formalităților legale pentru predarea terenului, nu justifică acțiunea înaintată ulterior în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. Întrucât terenul care a făcut obiectul convenției există în materialitatea sa, reclamanta avea posibilitatea de a solicita efectuarea plății prin înțelegerea părților ori, pe calea unei acțiuni civile în justiție.
Recurentul consideră nejustificată obligarea sa la plata sumei de 5.395,51 lei, despre care reclamanta afirmă că figura înregistrată în contabilitate la data de 31.12.2005, dar nu face referire la o dată de când figurează aceasta ca ridicată din casieria societății ci doar existența ei în înregistrările contabile. Nu există documente care să ateste faptul că suma a fost ridicată, evidențiată în contabilitate și utilizată în perioada în care era administrator.
Ca urmare, se solicită casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
Recurentul aduce aceleași critici sentinței atacate, în plus, invocă și motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, susținând că nu a fost legal citat, toate citațiile care i s-au adresat fiind emise pe un alt nume.
Având în vedere că acest motiv de procedură tinde la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmează a fi analizat cu precădere.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, încă de la primul termen de judecată, pârâtul recurent a fost citat greșit, pe numele, în loc de. Cu toate acestea, pârâtul a fost reprezentat de avocat la termenul din 24.09.2007, dată de la care nu a mai fost citat, prezumându-se că avea termen în cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. 1 Cod de procedură civilă.
La termenul din 3.11.2008 cauza a fost dezbătută în fond și instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.11.2008, dată la care procesul a fost repus pe rol, constatându-se procedura viciată cu pârâtul.
În conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, după repunerea cauzei pe rol dispozițiile referitoare la termenul în cunoștință nu mai au aplicabilitate, astfel că instanța a dispus citarea tuturor părților, însă din nou, în loc să fie citat pârâtul a fost citat.
Rezultă că, pentru termenul la care s-a soluționat cererea pârâtul nu a fost legal citat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 85 Cod de procedură civilă, în conformitate cu care judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, decât dacă legea dispune altfel.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, urmează a se admite recursurile, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr.320/SIND/9.02.2009 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o casează și în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.GC/5.06.2009
Dact.LD/11.06.2009/3 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
