Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 367/2008
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul și creditoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNIA A-Sucursala Sibiu împotriva Sentinței nr. 290/C din 13 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr- (nr. în format vechi 1917/2004).
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în Încheierile de amânare a pronunțării din 04.06.2008, 11.06.2008, 18.06.2008 și 25.06.2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin Sentința comercială nr. 290 din 13 februarie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiua admis în parte contestația formulată de Banca Comercială IN România SA A având ca obiect cuantumul declarației de creanță înscrisă la masa falitei jud. Sibiu, și a constatat că banca deține o creanță de 100.413,00 USD, a obligat lichidatorul judiciar să o convertească în lei, la cursul BNR din 21 noiembrie 2007
Prin aceeași sentință, judecătorul sindic a respins contestația lichidatorului judiciar privind declarația de creanță înaintată de creditoarea Sibiu și l-a obligat să înscrie la masa falitei pe această creditoare cu suma de 691.983,50 lei.
Pentru a pronunța sentința arătată judecătorul sindic a motivat astfel: "Judecătorul sindic nu va reține apărarea formulată de către lichidatorul judiciar în sensul că, Banca s-a înregistrat deopotrivă cu valoarea totală a creanței sale atât împotriva falitei cât și împotriva falitei Viana (tabelul definitiv consolidat al acesteia fiind depus la filele 639 și urm.), motivat de aceea că potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 creditorul care are mai mulți debitori, aflați în procedura insolvenței va putea să se înscrie cu creanța, la valoarea nominală a acesteia în toate tabelele de creanțe."
Raportat la acest raționament, judecătorul sindic a concluzionat că falita în calitate de avalist al biletului la ordin, este ținută la plata sumei avalizate.
În privința creanței deținută de Viana, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar nu mai are dreptul să verifice cuantumul acesteia întrucât derivă din Ordonanța 3046 din 4 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Sibiu în procedura somației de plată având caracter irevocabil.
Prin aceeași sentință, judecătorul sindic a înlăturat efectele juridice produse de contractul având ca obiect vânzarea unui număr de porcine către Viana, efectele juridice produse de emiterea biletului la ordin, de constituirea avalului, și de contractul de ipotecă încheiat de proprietarii și cu banca pentru deschiderea unei linii de credit în favoarea Viana, cu motivarea că toate acestea sunt operațiuni distincte.
Împotriva sentinței a declarat recurs acționar al societății falite și administrator legal, susținând că lichidatorul judiciar nu a lămurit situația juridică a tuturor bunurilor și valorilor proprietatea societății debitoare, nefiind luate măsuri pentru readucerea în activul patrimonial a unui număr de 5 autoturisme marca VWE., 4 și Passat contractate cu Bank AG Austria în baza unui contract de leasing; a stației trafo, a calculatorului în care era stocată evidența contabilă precum și toate informațiile și documentele privitoare la societate care în anul 2003 se aflau în dulapurile desigilate de executorul judecătoresc; a depozitului bancar în cuantum de 262.884 Euro în -Germania prin înscrierea sumei la masa falitei Industrial din Germania; a diferenței de 1.080.00 Euro reprezentând credit neconsumat, destinat plății porcilor livrați de A Danemarca (beneficiar direct al acreditivului); suma de 950 mil. lei vechi reprezentând pagubă pricinuită de SA,
În scris și verbal recurentul a reiterat, inclusiv la termenul din 4 iunie 2008 când s-a judecat pricina, că Șeful Finanțelor Publice Sibiu a inițiat o procedură de executare silită în patrimoniul societății falite deși nu deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă, că persoane din conducerea SA au preluat în mod abuziv bunuri, inclusiv calculatorul cu evidența contabilă a societății falite și că judecătorul sindic nu a dispus măsuri care să prevină prejudicierea societății falite și să fie reîntregit patrimoniul acesteia, încălcarea legii fiind evidentă prin nerespectarea dispozițiilor date de instanța de recurs care prin decizia de casare cu trimitere a dispus reluarea procedurii executării silite concursuale.
Aceeași sentință a fost recurată și de Banca Comercială Bank România SA A-Sucursala Sibiu care a susținut că judecătorul sindic nu a înscris creanța bancară în echivalent în lei la cursul BNR din 12 mai 2004 când s-a deschis procedura de reorganizare.
Aceeași bancă, prin întâmpinarea intitulată "Concluzii scrise" a invocat nulitatea recursului înaintat de susținând că acesta nu are calitatea de reprezentant al " " această calitate aparținând lichidatorului Active SRL Sibiu conform art. 47 din Legea nr. 85/2006, iar pe fondul cauzei susținând că prin emiterea biletelor la ordin la vedere fără protest trăgătorul a garantat creditul de 325.000 USD acordat societății Viana astfel că-i datorează această creanță, solicitând înlăturarea susținerilor recurentului ca ndedovedite.
Examinând pricina prin prisma criticilor din cele două recursuri și din oficiu conform art. 304, 306 Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
1. Procedura față de societatea jud. Sibiu este guvernată de Legea nr. 64/1995, Legea nr.85/2006 nefiind adoptată la data declanșării executării silite concursuale și a efectuării operațiunilor specifice acestei proceduri. Pe de altă parte, conform art. 15 alin.2 din Constituția României și art. 1 Cod civil, legea nu retroactivează cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Aceasta înseamnă că legea veche ultra-activează raportul juridic născut sub imperiul ei rămânând guvernat de aceasta până la finalizare, principiul de aplicare în timp a legii, cristalizat încă din perioada evului mediu în dreptul R, corespunzând ordinii juridice întrucât, nu se poate face abstracție de consecințele produse "de facto" și de efectele produse "de jure" în aplicarea legii și de imposibilitatea persoanelor de a adopta conduita unei legi, inexistente la data încheierii actului sau săvârșirii faptului juridic.
Textul constituțional și norma imperativă a legii interne, se află în deplin acord cu art. 246 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene care în interpretarea Curții de Justiție a Comunității Europene reflectă principiul neretroactivității legii și a obligației certitudinii dreptului.
Pentru motivele arătate, nici o dispoziție a Legii nr. 85/2006 nu poate fi interpretată în sensul că noua lege s-ar aplica unor operațiuni sau acte procedurale efectuate ori epuizate sub imperiul vechii legi.
2. Cu referire la excepția lipsei calității de reprezentant al societății debitoare în persoana recurentului, rezultă din certificatul constatator eliberat de ORC Sibiu cu nr. -/4 mai 2004 aflat la fila 53-54.I, că acesta împreună cu alte trei persoane deținea calitatea de administrator.
Prin Sentința nr. 1622 din 12 mai 2004, aflată la filele 61-63 în același dosar, judecătorul sindic a deschis procedura reorganizării judiciare față de SA numind ca administrator judiciar SC Active prin, menținând în petit administratorii legali.
La dosar, a înaintat o cerere prin care arată că nu a îndeplinit atribuții de administrare a societății însă prin căile de atac înaintate începând cu acest an și prin alte acte procedurale și-a declinat calitatea de reprezentant legal al societății depunând eforturi pentru a proteja interesele acesteia și a patrimoniului ei.
Calitatea de acționar al societății și implicit de creditor social chiar subordonat creanțelor invocate de terții creditori fortifică dreptul acestei persoane de a utiliza mijloacele și căile procedurale în scopul enunțat mai, legitim și deci, protejat de lege.
De altfel, din toate actele dosarului rezultă că este singura persoană fizică animată de ideea de a proteja interesele legitime ale debitoarei prin divulgarea activității unor terțe persoane, a faptelor și operațiunilor încheiate cu scopul prejudicierii societății și punerii acesteia în stare de faliment.
aspectele arătate, excepția invocată de banca recurentă nu are suport în prevederile Legii nr. 64/1995; ale Legii nr. 31/1990; Legii nr. 26/1990 și nici ale Codului d e procedură civilă astfel că urmează a fi respinsă.
Din înscrisurile dosarului rezultă că de la 12 mai 2004 data deschiderii procedurii reorganizării judiciare și până la trecerea în procedura falimentului decisă de judecătorul sindic prin Încheierea 2848 la 27 octombrie 2004, judecătorul sindic nu a verificat dacă administratorul judiciar a îndeplinit obligațiile pe care le- enunțat punctual, în dispozitivul încheierii. În acest sens, nu s-a depus la dosar listele cuprinzând bunurile identificate la inventarierea faptică, înscrisurile privind măsurile de instituire a custodierii lor sau a altor măsuri de conservare în starea în care se aflau la data luării în posesie, și nici procesele verbale de aplicare a sigiliilor.
De asemenea, nu există la dosar, dovezi privind elaborarea planului de reorganizare, sarcină impusă administratorului judiciar la pct. 3 din Sentința nr. 1622 și nici cele privind acțiunile pentru anularea actelor frauduloase sau a unor transferuri ori operațiuni comerciale încheiate în dauna drepturilor creditorilor.
Aceste greșeli în administrarea procedurii nu au fost corectate nici ulterior deschiderii falimentului, judecătorul sindic nefiind preocupat să respecte îndrumările și dezlegările în drept stabilite de instanța de recurs prin Decizia nr. 373 din 13 aprilie 2005 în ale cărei considerente se fac referiri la încălcarea dispozițiilor art. 85-100 Cod pr. civilă și la pronunțarea de către judecătorul sindic asupra unei cereri inexistente la dosar.
Pe de altă parte, judecătorul sindic nu s-a preocupat pentru obținerea informațiilor referitoare la cercetarea penală care face obiectul Dosar 39/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în condițiile în care se afirmă că executorul judecătoresc din A împreună cu alte persoane din afara societății, printre care polițiști, au pătruns prin escaladare și efracție în sediul și și au luat pur și simplu actele oficiale, evidențele contabile ale societății, referitoare la participarea la constituirea societăților, t SA A și Agricultură SA, au distrus evidențe contabile și au virusat evidența din calculatorul făcând să dispară și alte bunuri precum frigidere, lăzi frigorifice, mobilier, calculatoare. Or, informațiile din dosarul de cercetare penală prezentau utilitate și pentru aprecierea asupra legalității și opozabilității expertizei întocmite de alte trei persoane, respectiv -, și și pentru certitudinea și exigibilitatea creanței invocate de Direcția Regională Vamală B, cu titlul de taxă vamală pentru autoturisme importate temporar, în condițiile în care se susține că două autoturisme au fost ridicate de inspectorii vămii și predate lui și apoi comercializate de acesta.
În condițiile în care judecătorul sindic reține prin Sentința 1401 din 28 aprilie 2004 că actele, ștampilele și cheile societății au fost predate comisiei de inventariere a societății SA, avea și obligația de a dispune măsuri prin care să fie identificați membrii componenți ai comisiei și obligați să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele legate de patrimoniul acestei societăți aflată în raporturi juridice de tip societar cu falita SA, relevante prin participațiile încrucișate ale persoanelor care au constituit cele două societăți comerciale.
De asemenea, nu s-a acordat relevanță juridică și altor aspecte sesizate de reprezentantul conform căruia, s-a întocmit expertiză contabilă fără a se baza pe documente, acte și registrele contabile (filele 58-59.II) care ar fi intrat în posesia unei alte persoane, cu sprijinul lucrătorului de poliție Dicoi.
Mai mult decât atât, deși prin expertiza contabilă aflată la filele 128-152.II și suplimentul la aceasta (filele 165) se identifică societatea care a ținut contabilitatea falitei începând cu 1 noiembrie 2001, persoana care reprezintă societatea în contabilitate și persoanele care au semnat și au avut răspunderi în legătură cu evidența contabilă și în relația cu banca, nu s-au administrat probe pentru a se stabili locul în care sunt depozitate și/sau stocate aceste evidențe contabile, persoanele responsabile de predarea lor către lichidatorul judiciar și persoanele obligate la refacerea documentelor, evidențelor și/sau registrelor dispărute conform Legii nr.82/1991, pe cheltuiala celor vinovați de distrugerea sau sustragerea actelor, documentelor, etc.
Sub un alt aspect, se reține că în aceste expertize sunt descrise punctual aspecte patrimoniale ale societății și se fac trimiteri concrete la operațiuni de administrare a societății și de gestionare a patrimoniului, ceea ce înseamnă că cei doi experți a și au avut acces la documentele contabile și evidențele SA.
În aceste condiții, audierea tuturor acestor persoane de către judecătorul sindic ar fi constituit un sprijin real, efectiv dat lichidatorului judiciar pentru identificarea locului în care se află documentele și bunurile sociale.
Informațiile din documentele respective ar fi condus și la verificarea susținerilor formulate de referitoare la activitatea funcționarilor din cadrul ORC Sibiu, inclusiv a directorului acestui oficiu, în urma căreia s-ar fi provocat modificări în structura organului de administrare, fără aprobarea AGA a societății, acești funcționari efectuând mențiuni în registrul comerțului la cererea unor persoane a căror calitate nu a fost verificată, consecința acestor mențiuni fiind spolierea societății de bunuri cu valoare considerabilă.
În pus, informațiile obținute din contabilitatea societății ar fi permis judecătorului sindic să dispună măsuri prin care lichidatorul judiciar al debitoarei să colaboreze cu lichidatorul judiciar al societății din B, cu reprezentantul societății bancare Bank, cu reprezentantul societății Agricultura SRL Sibiu în vederea identificării tuturor operațiunilor patrimoniale derulate cu acești parteneri, și să stabilească fără echivoc dacă, porcinele au ajuns la societatea A, persoana care a recepționat aceste animale și înscrisurile doveditoare ale intrării în gestiune și ale recepționării, locul în care s-au aflat și în care se află animalele care trebuiau evidențiate în contul mijloace fixe la societatea Totodată, era imperios necesar a se stabili cărei societăți comerciale i-au fost livrate furajele a căror preț a fost plătit din suma de 395.000 Euro, persoana juridică care a făcut recepția furajelor și persoana care a încasat efectiv plata în numele societății primitoare a animalelor.
În baza acelorași informații, judecătorul sindic ar fi fost în măsură să îndrume lichidatorul judiciar să sesizeze organul de urmărire penală împotriva persoanelor fizice implicate în operațiuni vizând spolierea societății falite de patrimoniu, fără a ține seama însă de aprecierile subiective, lipsite de acuratețe juridică strecurate de experții contabili, ale căror atribuții privesc exclusiv date și clarificări de natură tehnico-științifică rezultate din cuprinsul actelor, documentelor și registrelor la care se referă Legea nr. 82/1991.
Nu poate fi trecut sub tăcere că, lichidatorul judiciar al societății debitoare a comunicat judecătorului sindic încă din 22 februarie 2005 că, SA Aap rimit 321 capete porci livrate de Danemarca iar societatea Germania a încasat mai mult cu 277.000 Euro decât prețul mărfii livrate, și că același lichidator a înaintat o adresă către lichidatorul judiciar al SA A pentru a identifica, un uscător cereale proprietatea falitei susținând că ar fi fost ridicat de la societatea 2000 SRL S (vezi filele 119-125.II), dar, în pofida acestor sesizări, judecătorul sindic nu a dispus de urgență măsuri cu scopul restituirii averii debitoarei a sumei încasate necuvenit de Germania, și a elucidării situației juridice a uscătorului de cereale, a stabilirii locului în care se află și/sau a recuperării.
În aceeași idee, nu se explică inacțiunea judecătorului sindic, în condițiile în care, a comunicat judecătorului sindic în scris la 4 mai 2005, iar la dosar fila 177, se află confirmarea dreptului de proprietate al debitoarei asupra a două bunuri deținute de altul, de unde și obligația de a uza de căile legale pentru anularea vânzării acestora sau, pentru obligarea lichidatorului Expert SA B aflat în culpă pentru prejudicierea societății proprietare, să vireze contravaloarea bunurilor date spre închiriere societății SA la care trebuiau adăugate despăgubirile reprezentând chiria, în ipoteza în care societatea SA nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii față de SC SA.
La greșelile de judecată enunțate în considerentele expuse se adaugă încălcarea de către judecătorul sindic a imperativului prevăzut de art. 315 Cod pr.civilă. Într-adevăr, deși la 13 aprilie 2005 Curtea de APEL ALBA IULIA prin Decizia 373 casat Încheierea 2848 din 27 octombrie 2004 și deci, toate actele de executare silită erau nule și fără efecte juridice, că prin cerere a arătat expres soluția de casare cu trimitere, judecătorul sindic a pășit peste lege și fără a lămuri aspectele esențiale ale pricinii, la 14 septembrie 2005 deschis procedura falimentului, enunțând în sarcina lichidatorului judiciar aceleași atribuții din precedenta sentință. Soluția de trecere în faliment a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2258 din 22 decembrie 2005, astfel că judecătorul sindic avea obligația să controleze și să îndrume lichidatorul judiciar spre îndeplinirea atribuțiilor pe care le-a fixat, ceea ce nu s-a întâmplat în procedură.
un alt aspect, se reține că în pofida dispozițiilor Legii nr. 64/1995, judecătorul sindic nu a permis lichidatorului judiciar să verifice creanțele Sibiu deși nu rezultau dintr-un titlu executoriu comunicat în modalitatea prevăzută de art. 44 și urm. Cod pr. fiscală, edificatoare fiind în acest sens înscrisurile depuse în. III dosar, file 10-37 care nu întrunesc cerințele prevăzute de lege pentru a fi calificate ca decizii de impunere cu efecte opozabile debitoarei sau terților.
În aceeași ordine de idei, se impunea verificarea creanței invocată de în condițiile în care contractul de care aceasta s-a prevalat și în virtutea căruia a devenit creditoare a fost anulat prin Decizia irevocabilă nr. 260 din 18 octombrie 2004, această hotărâre judecătorească lipsind-o și pe Banca de calitatea de creditor.
Nu a fost analizată, din punct de vedere juridic, nici contestația Direcției Regionale B asupra căreia judecătorul sindic s-a pronunțat la sugestia și aprecierea lichidatorului judiciar, și în absența acționarului, fost administrator, căruia nu i s-a comunicat nici în prezent Sentința nr. 162 din 8 martie 2006 pentru a putea uza de calea de atac.
Deși avea obligația legală, judecătorul sindic nu a luat măsurile ce trebuiau fundamentate pe hotărârile judecătorești irevocabile aflate la filele 230-231. III, 232-233; 244-245 și 257-259 prin care au fost anulate irevocabil mențiuni făcute în Registrul ORC având ca obiect modificarea actului constitutiv al societății, dar mai ales, mențiuni prin care s-au anulat irevocabil toate formele de executare silită întocmite în dosarele execuționale ale executorului judecătoresc angajat de SC SA.
Or, odată cu declanșarea procedurii reorganizării, judecătorul sindic era dator să urmărească și să îndrume administratorul judiciar pentru restabilirea situației anterioare operațiunilor de executare silită efectuate de.
Cu alte cuvinte, se impune restabilirea legalității generate de inactivitatea judecătorului sindic care, începând cu 2004, condus la lipsirea de efecte juridice opozabile "erga omnes" a hotărârilor judecătorești arătate.
Toate aceste chestiuni și mai ales necomunicarea hotărârilor pe care judecătorul sindic le-a pronunțat în dosar, către toate părțile implicate în procedură, pun sub semnul echivocului crearea condițiilor pentru accesul efectiv la justiție a tuturor persoanelor și tratarea nediferențiată a informațiilor și cunoștințelor utile și pertinente aflării adevărului.
Raportat la aceste considerente, recursul declarat de va fi admis, sentința se va casa iar cauza va fi trimisă judecătorului sindic care va da efect dispozițiilor art. 315 alin. 2 Cod pr.civilă și raportându-se la responsabilitatea ce-i revine, conform dispozițiilor Legii nr. 64/1995, va cerceta și va administra toate probele și va dispune orice măsură cu scopul lămurii aspectelor evidențiate mai, iar în sentința pronunțată va motiva modul în care a rezolvat fiecare aspect tratat în considerentele ce preced făcând referiri și la datele, informațiile, probele dosarului.
Cu precădere, judecătorul sindic va lua măsuri pentru a obține relații referitoare la stadiul urmăririi penale în Dosarele 291/VIII/1/2005 al DNA A I; Dosar 13 D al DIICOT A I la care s-a conexat Dosarele nr. 39/P/2003; 153/VIII/1/2003, Dosar nr. 2299/P/2003, 1421/P/2003, Dosar 320/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig și va decide asupra obligației de plată către debitoare sau către terții creditori ai debitoarei, raportat la soluțiile din dosarele penale. De asemenea, va ține seama de celelalte litigii indicate de și declarate de acesta, cu scopul reîntregirii patrimoniului societății falite și va da efect dispozițiilor legii cu privire la măsuri corespunzătoare privind creanțele, creditorii și debitorii societății falite.
Totodată, va dispune verificarea fiecărei creanțe și va supraveghea aceste verificări din punct de vedere juridic, regulile urmând a fi aplicate inclusiv față de creanța AVAS obligată să declare cuantumul-echivlent în lei. Cum, orice fel de contract de cesiune încheiat cu referire la masa falitei trebuie să poarte avizul judecătorului sindic, acesta va îndruma lichidatorul judiciar să ceară de la cedentul creanței fișa analitică (nu fișa sintetică) a societății debitoare referitoare la creanța cesionată, și va accepta înscrierea acesteia în creditorilor numai dacă, scadența creanțeI cesionate este cea prevăzută în Ordonanța nr. 95/2003, dacă fiecare sumă reprezintă datorie la buget, mai este exigibilă adică, nu a trecut termenul de 5 ani, și numai dacă decizia de impunere a fost comunicată debitoarei. iar pentru creanțele comerciale preluate de AVAS, nu a trecut termenul de prescripție de 3 ani, în ambele ipoteze, termenul de prescripție urmând a fi socotit de la data nașterii dreptului de a cere plata. În toate cazurile, va dispune ca lichidatorul să verifice doar modalitatea de convertire din valută în lei și, să înscrie în creditorilor, cuantumul corect în lei, determinat în urma verificării, conform dispozițiilor Legii nr.64/1995.
Altfel spus, lichidatorul nu este obligat, fiindu-i chiar interzisă operațiunea de convertire din valută în lei, devreme ce nu are acces direct la evidențele contabile ale AVAS.
În reluarea procedurii executării silite concursuale, cu prioritate judecătorul sindic va dispune măsuri care să aibă ca efect predarea de către persoanele deținătoare a actelor contabile ale debitoarei sau refacerea lor, consultarea tuturor documentelor sau înscrisurilor aflate în posesia terților obligați să le pună la dispoziție conform art. 170 Cod procedură civilă.
De asemenea, va dispune identificarea cenzorilor societății responsabili pentru verificările efectuate, pe care-i va audia în legătură cu operațiunile încuviințate sau neîncuviințate de AGA. și cărora le va pune în vedere să prezinte registrele, rapoartele asupra gestionării patrimoniului și oricare alte documente la a căror întocmire și conservare erau ținuți conform Legii nr.31/1990 și clauzelor din actul de constituire.
Vor fi audiați și în legătură cu actele de administrare, operațiuni patrimoniale și cu participarea la mai multe consilii de administrație în societăți comerciale diferite.
Judecătorul sindic va depune diligențe pentru atașarea hotărârii judecătorești pronunțată în Dosar - și va lua orice alte măsuri propice derulării procedurii, și va acorda sprijin lichidatorului judiciar pentru buna administrare a acesteia, urmând a ține seama de dispozițiile legale și atribuțiile pe care i le conferă legea în stabilirea culpei delictuale, fără ca această sarcină să fie transferată expertului contabil sau lichidatorului.
Pentru aceleași considerente expuse m ai, referitoare la inexistența creanței în patrimoniul societății debitoare, ca efect al nulității contractului declarată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, și a nulității tuturor actelor subsecvente actului declarat nul, recursul declarat de Banca Comercială România SA A nu poate fi primit
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva Sentinței comerciale 290 din 13 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru reluarea procedurii executării silite concursuale față de SC SA începând cu primele măsuri prevăzute de Legea nr.64/1995.
Respinge recursul declarat de Banca Comercială România SA A împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. - 2 ex.- /15.09.2008.
Jud.fond.
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Doina Hârceagă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 42/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 517/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
