Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 587/ DOSAR NR-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditorii - - A prin lichidator judiciar LICHIDATOR 2003 și, -, împotriva sentinței civile nr. 820/Sind din 2 aprilie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 10, 17 și 24 noiembrie 2009.
CURTEA
Constantă că prin sentința civilă nr.820/Sind/2009, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins contestația împotriva măsurii luată de administratorul judiciar conform adresei nr. 152/14.01.2009, formulată de contestatorii, -,.
A admis cererea formulată de debitorul și în consecință:
A constatat compensarea creanțelor reciproce dintre SC și - - prin lichidator " Lichidator 2003" I în valoare de câte 403.084.400 lei ROL.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Cu privire la contestația din 22.01.2009 formulată de creditorii, -, judecătorul-sindic a reținut că, în prealabil, cu titlu de principiu, că atât potrivit Legii nr. 64/1995 republicată cât și potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, în vigoare, potrivit art. 151, art. 156 din Legea nr. 85/2006 scopul legii insolvenței este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Deși acest articol a suferit unele modificări prin Legea nr. 85/2006, comparativ cu forma lui din legea anterioară sunt păstrate aceleași modalități de realizare a scopului procedurii, pe primul plan fiind plasată reorganizarea activității debitorului, urmărindu-se, în principal, salvarea și menținerea acestuia în câmpul raporturilor comerciale pe baza unui plan cu precizarea că sub imperiul vechii legi caracterul colectiv al procedurii era dedus din economia normelor legale, fără a beneficia de prevederea expresă din Legea nr. 85/2006.
Așadar, indiferent de abordare, procedura insolvenței are caracter colectiv, cu toate consecințele derivate.
Pe fond s-a constatat că prin Decizia nr. 286/R/26.06.2006 Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul formulat de contestatorii din prezenta cauză, împotriva sentinței civile nr. 115/sind/14.02.2008 a Tribunalului Brașov, a casat sus menționata sentință și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că drepturile bănești solicitate au regimul juridic al drepturilor salariale.
Cu ocazia rejudecării, prin sentința civilă nr. 886/sind/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- s-a dispus înscrierea contestatorilor în tabelul creanțelor cu o creanță în cuantum de 10.874.066 lei la categoria creanțe salariale.
Sub imperiul Legii nr. 64/1995 republicată, literatura de specialitate a arătat că principala consecință a caracterului colectiv al procedurii insolvenței o constituie satisfacerea intereselor creditorilor, fără discriminare între ei ( St., St. Drept comercial român, Ed., B, 2005, pag. 576).
Caracterul colectiv al procedurii insolvenței consacrat în mod expres de art. 2 din Legea nr. 85/2006 spre deosebire de procedurile de executare silită specifice dreptului comun, care vizează precumpănitor interesul creditorului ce le-a inițiat, constă în aceea că creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Legea nr. 85/2006 nu distinge între creditorii votanți ai planului de reorganizare și creditorii necunoscuți sau nerecunoscuți, ci această calitate, la data votării planului de reorganizare, concluzia indubitabilă fiind aceea că orice creditor este supus prevederilor planului de reorganizare votat în condițiile art. 100 din Legea nr. 85/2006 și confirmat în condițiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 (în cauza de față, în condițiile Legii nr. 64/1995 republicată, în vigoare la data propunerii planului).
Așa fiind, s-a constatat că potrivit planului de reorganizare (fila 100, pct. 3.4 lit. c dosar fond) creditorii salariați primesc 10 % din valoarea creanței.
Întrucât procedura de insolvență este o procedură concursuală și egalitară, principiul egalității de tratament fiind consacrat între creditorii de același, creanța contestatorilor calificată ca fiind creanță salarială poate fi achitată în același procent de 10 %.
Argumentele contestatorilor potrivit cărora planul de reorganizare nu le este opozabil pentru că nu au avut posibilitatea de a-l vota nu au putut fi primite în raport de dispozițiile art. 99 (4) din Legea nr. 85/2006.
Nici faptul că creanța contestatorilor este stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu a putut fi reținut, doctrina reținând că creanțele creditorilor nu vor putea fi plătite decât în cuantumul prevăzut în programul de plată a creanțelor cuprins în plan, indiferent de faptul că anterior deschiderii procedurii aceste creanțe au fost stabilite prin titluri care prevedeau un cuantum mai mare, cum ar fi de exemplu creanța stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă ( și, Legea procedurii insolvenței, comentarii și explicații, Ed., 2006, p. 635 și, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, comentarii pe articole, ediția a 2, Ed., 2008, p. 357).
Cu privire la contestația debitoarei, s-a reținut că potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006 compensarea creanțelor reciproce între debitori și creditori este permisă atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
În lipsa unor alte dispoziții exprese, compensarea legală va fi cârmuită de regulile cuprinse în art. 1144 Cod civil, fiind îndeplinite condițiile privind reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile și creanțele supuse compensării să fie certe, lichide și exigibile.
S-a reținut și punctul de vedere al administratorului judiciar potrivit căruia compensarea urmează a se realiza până la concurența sumei de 40.308,40 lei reprezentând 20 % din valoarea creanței, sumă datorată de, conform planului de reorganizare. S-a mai reținut și faptul că -, aflată în procedura falimentului, dovedește o stare de insolvabilitate recunoscută chiar de către lichidatorul acesteia, pasivul fiind mai mare decât valoarea activului înregistrat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditorul - - și creditorii, -,.
În recursul creditoarei - - au fost invocate următoarele motive:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea principiilor fundamentale procesual civile cu privire la contradictorialitate și al dreptului la apărare. Astfel, necomunicarea cererii de compensare și a înscrisurilor însoțitoare încalcă principiile mai sus amintite.
Pe de altă parte, se invocă încălcarea legii, dreptul de a invoca compensarea aparține creditorului, astfel că debitoarea nu are temei legal pentru cererea sa. Dacă o astfel de cerere este formulată în considerarea art. 52 din Legea nr. 85/2006, competența materială ar aparține Tribunalului Iași - judecătorului-sindic desemnat în dosarul în care se desfășoară insolvența debitoarei - -
În al treilea rând, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii în materie de compensare; mai întâi trebuia stabilită mărimea creanței, după compensare și abia apoi, după definitivarea creanței se poate aplica procentul de recuperare fixat prin platul de reorganizare.
În memoriul creditorilor, -, se invocă urlătoarele motive:
Planul de reorganizare al debitoarei nu produce efecte juridice în ceea ce privește creanța recurenților. Aceasta a fost înscrisă după confirmarea planului de reorganizare, astfel că planul de reorganizare nu poate privi decât creanțele înscrise în tabelul definitiv de creanțe.
Planul de reorganizare a fost obținut prin fraudarea drepturilor recurenților, care nu au avut calitatea de creditori la momentul discutării admiterii în principiu a planului, a votării și confirmării acestuia.
Instanța de fond și-a întemeiat în mod nelegal argumentația în baza Legii nr. 85/2006 și nu a Legii nr. 64/1995 în vigoare la data confirmării planului de reorganizare.
Hotărârea atacată încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind permis ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți.
În situația în care debitoarea ar fi intrat în faliment, creditorii salariați ar fi primit sută la sută din valoarea creanței, iar dacă dreptul de vot putea fi exercitat, planul de reorganizare ar fi fost respins.
Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul creditoarei - - - Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Or, așa cum a stabilit și judecătorul-sindic, condițiile compensației legale erau îndeplinite la data deschiderii procedurii; este vorba de existența a două datorii care au ca obiect o sumă de bani și care deopotrivă sunt lichide și exigibile. Compensația operează astfel de drept, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta. Or, având în vedere textele legale amintite, judecătorul-sindic nu trebuia decât să constate intervenția compensației datoriilor reciproce până la concurența cotităților lor respective, fiind fără relevanță invocarea dispozițiilor privind comunicarea actelor procedurale și a dovezilor însoțitoare. De asemenea, având în vedere calitatea dublă - de creditor și debitor - pe care părțile implicate într-o compensație o dețin, invocarea de către debitoarea a compensației în fața judecătorului-sindic s-a făcut fără încălcarea normelor ce reglementează legitimare procesuală și, pe cale de consecință, și competența materială invocată de recurenta - - Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, debitoarea deține și calitatea de creditoare în raport cu societatea recurentă, ceea ce îi conferă dreptul de a solicita operarea compensației legale în cadrul procedurii în care cealaltă parte urmărește valorificarea creanțelor proprii.
În ceea ce privește aplicarea greșită a legii, Curtea reține că judecătorul-sindic a aplicat greșit mai întâi procentajul conținut în planul de reorganizare și apoi a procedat la compensația câtimilor rezultate. Astfel, în logica desfășurării procedurii, definitivarea creanțelor premerge fără îndoială realizării planului de reorganizare; în consecință, judecătorul-sindic urma să constate cu precădere intervenția compensației legale, în limita datoriei mai mici, respectiv suma de 60.481 lei, restul creanței urmând să poată fi realizată în limitele planului de reorganizare.
Pentru aceste considerente, recursul creditoarei - - va fi admis în limitele arătate, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul creditorilor, -, Curtea reține următoarele:
Planul de reorganizare al societății debitoare a fost votat și confirmat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la momentul votării și confirmării. Având în vedere că legea insolvenței nu distinge între creditorii votanți ai planului de reorganizare și creditorii necunoscuți sau nerecunoscuți, se impune concluzia că oricărui creditor participant la procedură i se aplică dispozițiile planului de reorganizare. Planul confirmat este socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitoarei, ceea ce înseamnă că datoriile nu vor putea fi plătite decât în cuantumul prevăzut în programul de plată cuprins în plan, indiferent de faptul că ulterior deschiderii procedurii există creanțe stabilite prin titluri care prevăd un cuantum mai mare.
Debitoarea a realizat procedurile de opozabilitate a planului de reorganizare în condițiile art. 98 alin.1 și 99 din Legea nr.85/2006, iar orice încercare de modificare este tardivă, atât încheierea de admitere cât și cea de confirmare a planului fiind irevocabile.
În consecință, față de stadiul actual al procedurii, nu se poate invoca inopozabilitatea unor hotărâri judecătorești irevocabile de confirmare a planului de reorganizare pentru creditorii care și-au determinat câtimea și natura creanțelor ulterior. Nu poate fi reținută încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul că o hotărâre judecătorească ar rămâne fără efect în detrimentul uneia dintre părți, câtă vreme această hotărâre stabilește natura și cuantumul creanței creditorilor în cadrul procedurii, dar realizarea efectivă se face pentru fiecare participant la procedura colectivă în limitele planului de reorganizare.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul creditorilor, -, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea - - prin lichidator 2003 împotriva sentinței civile nr. 820/Sind/2.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ pe care o modifică în sensul că dispune compensarea creanțelor reciproce dintre și - - în limita sumei de 60.481 lei. Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorii, -, împotriva acestei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.:./ 9.12.2009
Tehnored: / 15.12.2009/ - 12 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
