Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1181
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent, recurent și pe intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. I, intimat SC SRL, lichidator I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA SRL, intimat I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva încheierii din ședința din 17 martie 2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, asistată de dl. avocat, care o reprezintă pe recurenta.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 4-lea termen, după care
Instanța pune în discuția părților excepția invocată la termenul din 25 mai 2009 vizînd inadmisibilitatea recursului.
Dl. avocat arată că a răspuns la această excepție în scris, răspunsul fiind depus la dosar în ședința din 29 iunie 2009.
Dl. avocat arată că recurentele și au atacat cu recurs încheierea judecătorului sindic din 17 martie 2009, încheiere dată cu recurs odată cu fondul.
Excepția invocată de instanța de recurs pune în discuție unul din motivele de recurs, care vizează încheierea din 17 martie 2009 a judecătorului sindic tocmai pentru faptul că recursul împotriva încheierii poate fi declarat numai odată cu fondul.
Apărătorul recurentelor și solicită a se observa că, în principiu, dreptul de recurs rezultă din lege și nu din hotărîrea judecătorească, că recursul de față este formulat în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, sub imperiul căreia se judecă pricina. Conform acestor prevederi, hotărîrile judecătorului sindic pot fi atacate separat cu recurs. Încheierile sunt și ele hotărîri.
Recurentele însă și-au întemeiat cererea în baza legii speciale, dar și potrivit dispozițiilor art. 299 cu referire la art. 282 alin. (2), conform cărora judecătorul sindic este legat de acele încheieri interlocutorii ce pot fi atacate cu recurs pe temeiul fondului.
Concluzionînd, dl. avocat susține că încheierile judecătorului sindic pot și atacate cu recurs și potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă. Solicită respingerea excepției.
Pe fond, apărătorul recurentelor și pune concluzii de admitere a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului creditor bugetar. Dl. avocat apreciază că instanța de fond a fost într-o gravă eroare, întrucît legea specială s-a modificat cu privire la dreptul oricărui creditor de a solicita răspunderea materială a administratorului.
Este adevărat, legea modificată permite creditorilor de a solicita luarea unor măsuri asiguratorii. Dreptul de a se solicita antrenarea răspunderii administratorilor este numai a administratorilor/lichidatorilor judiciari.
În speță, sunt numai doi creditori și se putea formula o cerere de autorizare pentru introducerea cererii de atragere a răspunderii materiale.
Conform celor susținute, dl. avocat solicită a se constata că reclamantul creditor nu are calitate procesuală activă. Solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului cauzei spre rejudecare. Depune la dosar și note de concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea pronunțată la data de 17 martie 2009 de Tribunalul Iași - judecător sindic, în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active - I în acțiunea în stabilirea răspunderii personale formulată în contradictoriu cu pârâtele și .
Pentru a respinge această excepție tribunalul reținut, în esență, că potrivit Legii nr. 64/1995 orice creditor putea promova o astfel de acțiune, iar limitarea sferei persoanelor din legea de procedură nouă afectează dreptul creditorului născut valabil și exercitat valabil sub imperiul legii vechi.
Pârâtele și au declarat recurs împotriva încheierii pronunțată la data de 17 martie 2009 și a formulat următoarele critici:
Instanța de fond a încălcat legea atunci când a decis exercitarea dreptului la recurs numai odată cu fondul deoarece, potrivit disp. menționate din Legea nr. 85/2006, care este o lege specială, aplicându-se cu prioritate față de legea generală, toate hotărârile judecătorului-sindic, deci și încheierile, pot fi atacate separai cu recurs.
Este de observat că, și în legea generală de procedură, soluția este aceeași deoarece, potrivit disp. art. 282 alin. 2 și art. 299 alin. 1 pr. civ. numai "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul".
Or, potrivit disp. art. 268 din același cod, în afară de încheierile "premergătoare" există și încheieri "interlocutorii", reglementate de alin. (3) al aceluiași articol, adică acele încheieri prin care judecătorii sunt legați, în sensul că nu pot reveni asupra lor și care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei, așa cum este cazul în speță, deoarece fără soluționarea excepției instanța nu putea trece la judecarea pe fond a cauzei.
Prin urmare, atât legea specială, care are aplicațiune prioritară, cât și legea generală de procedură permit promovarea separată a recursului împotriva încheierilor interlocutorii,astfel că încheierea recurată este nelegală sub acest aspect.
Excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei de a promova acțiunea este nelegală în sensul disp. art. 304 pct. 9 pr. civ.
Introducerea cererii creditoarei de stabilirea a răspunderii patrimoniale s-a făcut sub imperiul Legii nr. 64/1995, republicată 2004, care nu reglementa, în general, dreptul la acțiune pentru stabilirea răspunderii și cu atât mai puțin dreptul creditorilor la introducerea acțiunii pentru stabilirea răspunderii prevăzute de art. 137, ci doar dreptul oricărui creditor de a sesiza judecătorul-sindic pentru dispunerea măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 139.
Potrivit legii vechi, judecătorul-sindic putea să dispună angajarea răspunderii prevăzută de art. 137, ceea ce înseamnă că o făcea din oficiu, doar pe baza raportului administratorului (judiciar), prevăzut de disp. art. 24, lit. a din acea lege, dar, în cauză, măsura nu s-a dispus din oficiu, ci s-a dispus prin admiterea cererii creditorului a municipiului I, ceea ce putea să pună în discuție legalitatea sentinței chiar sub imperiul acelei legi.
Susține recurenta că, în prezent, pe de o parte, Legea nr. 64/1995 fiind abrogată prin Legea nr. 85/2006, iar sentința nr. nr. 101/COM/31.03.2005 fiind casată, iar, pe de altă parte, având în vedere lipsa unor prevederi tranzitorii speciale ale noii legi, potrivit disp. art. 725 alin. (1) procedură civilă, cauza urmează a se rejudeca exclusiv pe baza Legii nr. 85/2006 care, în art. 138 și urm. a eliminat dreptul judecătorului-sindic de a dispune din oficiu asupra angajării răspunderii, aceasta putându-se face numai la cerere.
Dreptul de a introduce cererea respectivă, adică acțiunea în stabilirea răspunderii, este strict limitat, recunoscându-se calitate procesuală activă în acest sens doar administratorului judiciar" sau "lichidatorului", precum și, prin excepție "comitetului creditorilor", care, potrivit alin. (3) al art. 138, poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat a introduce acțiunea dacă administratorul judiciar nu a făcut-o și dacă răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) amenință să se prescrie.
Chiar în ipoteza în care s-ar constitui un comitet al creditorilor, ceea era posibil deoarece mai există un creditor în cauză, și acesta ar obține, prin absurd, autorizația menționată, dreptul la introducerea unei noi acțiuni ar fi deja prescris în raport cu disp. art. 139 din Legea nr. 85/2006, ca de altminteri și dreptul administratorului judiciar de a introduce o cerere (acțiune) în acest sens.
Prin urmare, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a unui creditor apare ca o soluție esențial nelegală, cu atât mai mult cu cât practica judiciară a instanței de fond și a Curții de APEL IAȘI în această materie este constantă în a nu se recunoaște creditorilor separați dreptul de a introduce asemenea acțiuni.
Pentru aceste motive recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru a se pronunța pe fond și pentru a închide procedura insolvenței.
Creditoarea Iad epus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului invocând dispozițiile art. 725 alin 4 și 5 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 25 mai 2009 curtea a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva unei încheieri care se atacă o dată cu fondul.
Recurentele au formulat răspuns la excepția inadmisibilității recursului susținând că încheierea recurată este interlocutorie și poate fi atacată separat cu recurs.
Excepția este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006 dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt definitive și executorii și pot fi atacate cu recurs.
Din textul legii insolvenței rezultă că judecătorul sindic pronunță hotărâri ce se numesc încheieri sau sentințe.
Cu privire la încheierile pronunțate de judecătorul sindic, acestea pot avea caracterul de încheieri interlocutorii sau preparatorii.
Încheierea prin care se respinge excepția lipsei calității procesuale este într-adevăr o încheiere interlocutorie, prejudecă fondul, iar instanța nu mai poate reveni asupra celor dispuse (art. 268 alin. 3 Cod procedură civilă ] spre deosebire de încheierile preparatorii prin care instanța, motivat, poate reveni oricând asupra măsurilor dispuse (art. 268 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă). Din acest punct de vedere este importantă distincția între încheierile interlocutorii și încheierile preparatorii.
În ceea ce privește legea specială, legea insolvenței, Curtea constată că, așa cum s-a mai precizat, textul legal menționează expres în ce situații judecătorul sindic pronunță sentințe și în ce situații pronunță încheieri și doar acestea pot fi atacate separat cu recurs (de exemplu, art. 32 art., 117 alin. 4,art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).
Pe de altă parte, soluționarea acțiunii în răspundere prevăzută de art. 138 reprezintă una din atribuțiile judecătorului sindic (art. 11 alin. 1 lit. g) și se finalizează prin pronunțarea unei sentințe. Încheierea prin care se respinge excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâți este o încheiere interlocutorie, dar care nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.
De altfel, este greșită susținerea recurenților cum să, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, încheierile interlocutorii sunt întotdeauna atacate cu recurs în mod separat și nu odată cu fondul.
Atunci când legiuitorul a dorit ca aceste încheieri să poată fi atacate separat cu apel/recurs, prevăzut în mod expres acest lucru atât în Codul d e procedură civilă, cât și în legea insolvenței.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil și va menține încheierea recurată în ceea ce privește calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele și, împotriva încheierii din data de 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic - în dosarul nr-, încheiere pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER, - - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.10.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 587/2009.... → |
|---|
