Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 822/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 822/2009
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Augusta
GREFIER:
S-a luat în examinare rejudecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale - pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimații -. COM SRL B și având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Întrucât sunt incidente disp. art. 25 și 27 cod proc. civilă și există motivul prevăzut la art. 27 pct. 7 cod pr. civ în privința celor doi membri titulari ai completului 2 R, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 2850/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- au soluționat pe fond recursul, spunându-și părerea cu privire la pricina care face obiectul prezentului dosar, a fost încuviințată cererea de abținere formulată de doamnele judecătoare și,.iart în compunerea completului 2R vor intra doamnele judecătoare și Augusta, conform planificării de permanență și Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, în urma deliberării, pe baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezentul recurs se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
La data de 23 decembrie 2008 pârâtul a formulat contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 2.850 din 02.12.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj prin care s-a respins recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței comerciale nr. - a Tribunalului Bistrița -
În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 317 și urm. pr.civ. s-a susținut, în esență, că hotărârea instanței este nelegală întrucât nu s-a respectat în privința sa procedura de chemare la judecarea recursului din data de 02.12.2008, situație în care a fost lipsit de posibilitatea de a se prezenta și a-și susține recursul, încălcându-se astfel dispozițiile art. 317 alin. 1.pr.civ.
Totodată, pârâtul apreciază soluția ca fiind nelegală și din perspectiva faptului că la data pronunțării acesteia intrase în vigoare nr.OUG 173/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 792/26.11.2008, prin care s-a modificat art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, iar în urma modificării se prevede că modul de citare a părților în recurs se face potrivit dispozițiile pr.civ. și nu doar prin afișare la ușa instanței ori publicarea în Buletinul insolvenței.
Prin decizia civila nr. 549/2009, pronuntată de către Curtea de Apel Cluj la data de 10.02.2009 a fost admisă contestatia în anulare introdusă de către contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2850/2.11.2008 pronuntată în dosarul nr- al Curtii de Apel Cluj care a fost anulată si a fost acordat un termen în vederea rejudecării recursului.
Cu privire la recursul dedus judecății, instanta retine următoarele:
Prin sentința comercială nr. 368 din 28 mai 2008 Tribunalului Bistrița -N s-a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar - Cabinet individual de insolvență, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului - COM SRL B, împotriva pârâtului, și în consecință:
- a fost obligat pârâtul, în calitate de administrator al debitorului COM B, să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitorului în cuantum de 17.024 lei.
În motivare se arată că, prin cererea (acțiunea) pentru atragerea răspunderii înregistrată la această instanță în dosarul cu nr. de mai sus, practicianul în insolvență - reprezentant legal al Cabinetului individual de insolvență, în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitorului Com B, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia, în calitate de administrator al debitorului, să suporte pasivul societății în sumă de 146.820,18 lei (RON).
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei Com B, s-a ocupat efectiv de conducerea întregii activități a debitoarei, fiind în același timp răspunzător pentru evidența contabilă a patrimoniului întregii societăți, în conformitate cu normele contabile în vigoare ( nr. 872/1991) și așa cum a fost subliniat și în Raportul preliminar (copie anexată), depus la dosar în data de 3 mai 2007, reieșit faptul că acesta a depus ultima financiară la B la data de 30 iunie 2003, iar analiza situației financiare în cadrul procedurii de insolvență s-a făcut pe baza balanței de verificare de la 30 noiembrie 2003, aceasta fiind ultima balanță întocmită. Se susține că potrivit celor subliniate în raport s-a mai consemnat faptul că majoritatea bunurilor debitoarei au fost executate silit, dovadă fiind cele două înscrisuri primite de la Biroul executorilor judecătorești de pe raza municipiului B, respectiv: Biroul - din care rezultă că bunurile mobile și o parte din stocuri de mărfuri au fost adjudecate la licitație (printre acestea negăsindu-se mijloace de transport) și; Biroul - cu referire la sumele rămase după plata debitorilor ca urmare a execuției unor bunuri imobile.
În privința faptei prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 s-a susținut că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile (nu există documente de vânzare pentru cel puțin 3 mijloace de transport) iar contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, iar Raportul preliminar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți la. COM s-a reținut că administratorul nu deține datele contabile la nivelul anilor 2003 și 2004 și astfel nu poate face o analiză completă a indicatorilor economico-financiari, în schimb există ultima balanță de verificare de la 30.11.2003, iar evidența contabilă nu a fost condusă în ultimele luni de activitate, administratorul susținând că documentele primare de contabilitate existente într-un fișet metalic nu au mai putut fi recuperate (declarație anexată). Tot în raport este inserat că "asupra situației create, inclusiv a faptului că evidența contabilă nu a fost condusă la zi, consider că se face vinovat administratorul acesteia ".
Analizând aceste susțineri ale lichidatorului judiciar, instanța a reținut că 4 din cele 7 autovehicule nu au fost înregistrate pe debitorul COM, așa cum a susținut și lichidatorul judiciar, inclusiv prin Concluziile înscrisului intitulat Patrimoniu 2005 eliberat de Primăria municipiului B ( 14) și în lipsa vreunei alte dovezi că debitorul este sau a fost proprietar asupra acestor 4 autovehicule, ori că le-a înstrăinat nu se poate reține că aceste autovehicule sunt proprietatea debitorului și că pârâtul le ascunde sau le-a deturnat, în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
În schimb autovehiculele cu nr. de înmatriculare -, - și -, menționate în scriptul de la fila 14 sunt înmatriculate pe debitor, ceea ce înseamnă că sunt proprietatea acestuia, iar pârâtul în calitate de administrator al debitorului, nu le-a predat lichidatorului judiciar și nici nu prezintă vreo situație cu privire la aceste autovehicule.
Deși, prin acțiunea introductivă, lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul nu are nici o justificare privind lipsa a 7 (șapte) autovehicule, în scriptul fila 43 dosar, același lichidator, a arătat că, deturnarea unor bunuri din patrimoniu vizează cel puțin trei mijloace de transport, ceea ce înseamnă că însuși lichidatorul judiciar are convingerea că doar trei autovehicule au fost în proprietatea debitorului.
Așa fiind, s-a reținut că pârâtul ascunde o parte din patrimoniul debitorului și aceasta constituie fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 și cum starea de insolvență este cauzată și de ascunderea celor trei autovehicule, pârâtul va fi obligat să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitorului.
La stabilirea sumei pentru care se poate pretinde atragerea răspunderii trebuie avut în vedere pasivul debitorului, însă trebuie avut în vedere și valoarea bunurilor sustrase, deoarece dacă s-ar proceda altfel ar însemna că pentru lipsa unui bun, uneori de valoare relativ mică, s-ar putea imputa administratorului societății sume enorme, ceea ce nu este legal.
Cum, în cauză, din ultima balanță de verificare de la 30.11.2003, invocată și în Raportul preliminar ( 3-4) a rezultat că debitorul înregistrează ca sold scriptic mijloace de transport în valoare de 624.209 mii lei vechi (62.420,9 lei RON) și această valoare privește 11 autovehicule, s-a apreciat că valoarea medie a unui autovehicul este de 5.674,63 lei (RON) și cum, în discuție sunt 3 autovehicule, cuantumul sumei pentru care poate fi atrasă răspunderea pârâtului este de 17.024 lei (3 autovehicule x 5.764,65 lei/autovehicul).
Împotriva sentinței formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului se arată că soluția instanței este corectă în ceea ce privește respingerea cererii lichidatorului cu privire la angajarea răspunderii patrimoniale recurentului în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d, însă injustă și neîntemeiată în ceea ce privește admiterea cererii și angajarea răspunderii în baza art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Soluția instanței nu se bazează pe probe, ci doar pe prezumții. Lichidatorul nu a făcut nici un demers la serviciul înmatriculări auto pentru a afla în proprietatea cui sunt autovehiculele și în baza cărui act s-a făcut transferul de proprietate.
S- dispus angajarea răspunderii administratorului fără să fi făcut dovada existenței unei fapte ilicite, a prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre acestea.
Examinând recursul declarat prin prisma actelor si lucrările dosarului si a dispozitiilor art. 30411. instanța constată că este nefondat din următoarele considerente:
În cauză s- reținut incidența art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006. Potrivit textului anterior enuntat, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte patrimoniului debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență a debitorului prin fapta că au deturnat sau au ascuns o parte din activele persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Răspunderea, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
În cauză pârâtul recurent nu predat lichidatorului judiciar 3 autovehicule înmatriculate pe debitor, respectiv -, - și -, autovehicule raportat la care nu se prezintă nici o situație cu privire la un posibil transfer al acestora. Pârâtul fiind persoana responsabilă cu gestiunea firmei, avea obligația ca la demersurile lichidatorului să prezinte bunurile aflate în patrimoniul debitoarei, precum și situația juridică a acestora.
Contrar celor sustinute prin cererea de recurs, paratul recurent avea sarcina de a proba destinatia acestor autovehicule care apar în continuare ca fiind înscrise în patrimoniul debitoarei, dar în fapt nu au fost predate administratorului judiciar. In concret, trebuia să dovedească dacă au fost înstrăinate, casate, executate silit, etc. Prin cererea de recurs, pârâtul-recurent invoca faptul că bunurile au fost supuse executării silite de către unitățile bancare care au acordat credite garantate cu aceste bunuri. Afirmatia este însa total nedovedită, recurentul nu indică nici identitatea creditorului-urmăritor, nu face dovada contractului de credit garantat pus în executare, a adjudecatarului său a vreunui act de executare. In consecință, în lipsa oricărei probe, afirmatia nu este întemeiată.
Retinând această stare de fapt, judecătorul sindic a admis în parte în mod întemeiat cererea de chemare în judecată si a obligat pârâtul-recurent la plata sumei de 17.024 Ron reprezentând o parte din pasivul debitoarei, plecând de la premisa că în conditiile nepredării bunurilor societății comerciale evidentiate în contabilitate către administratorul judiciar, administratorul statutar al debitoarei a ascuns si folosit aceste bunuri în interes personal.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 312 (1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 368/112 din 28 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Lucia Brehar, Augusta
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 587/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
