Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 630/
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de SC B SA, cu sediul în municipiul B,- Bis, împotriva sentinței civile nr. 2872 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009, desfășurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 04 iunie 2009 și apoi pentru ziua de astăzi, 5 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2872/12.12.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr. 3727/2002 al Tribunalului Harghita, s-a dispus respingerea acțiunii înregistrate la Tribunalul Harghita cu nr. 3282/25.05.2006, formulată de reclamanta "" B împotriva pârâtei "SPIRT " prin lichidator
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 25.05.2006, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat obligarea lichidatorului judiciar să întocmească bilanțurile istorice de mediu (nivel 1 + 2) conform ordinului Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 184/1997 și suportarea costurilor de reabilitare a mediului în perimetrul activului debitoarei în situația în care există o poluare istorică semnificativă și sunt necesare lucrări de operațiuni de reabilitare a mediului, susținând că în urma preluării activelor de la societatea debitoare, conform contractului de cumpărare autentificat cu nr. 1825/22.12.2005, a constatat că datoriile create în legătură cu taxele de mediu acestea erau anterioare încheierii acestui contract. Or, pretinde reclamanta, vânzarea activului s-a făcut liber de orice sarcini, servituți sau alte obligații, iar costurile sunt suportate din averea debitoarei relativ la aceste datorii.
Judecătorul sindic relevă faptul că prin întâmpinarea depusă, debitoarea, prin lichidatorul judiciar, a solicitat respingerea acțiunii formulate în sensul în care conform propunerii de vânzare a activului, vizată de altfel de judecătorul sindic, s-a precizat că "riscul privind protejarea mediului rămâne în sarcina cumpărătorului". De asemenea, mai susține că potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 137/1995 societatea aflată în lichidare judiciară nu poate fi considerată "titulară de activitate" trebuind să fie făcută distincție între lichidarea judiciară prevăzută de Legea nr. 31/1990 rep. și cea la care se referă art. 8 alin. 2 din Legea nr. 137/1995.
Inițial, arată în continuare judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 3250/21.09.2006 Tribunalul Harghitaa dispus respingerea acțiunii, care a fost menținută prin decizia nr. 15/A/19.03.2007 a Curții de Apel Tg. Însă, prin decizia nr. 97911.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, competența de soluționare a cauzei fiind în sarcina judecătorului sindic potrivit art. 25 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic arată că la data de 04.11.2005 a fost vizată de acesta propunerea lichidatorului judiciar de vânzare a activului "fabrică", conform regulamentului de desfășurare a negocierii directe, regulament ce a fost publicat în două ziare locale. Conform acestui contract, reține judecătorul sindic, riscul privind protejarea mediului rămâne în sarcina cumpărătorului.
În urma încheierii contractului dintre debitoare și reclamantă, consideră judecătorul sindic, aceasta din urmă a luat la cunoștință toate condițiile de vânzare aprobate de judecător, astfel că judecătorul sindic a apreciat că reclamanta și-a însușit toți termenii înțelegerii legate de participarea la achiziționarea imobilului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, precizează judecătorul sindic, reclamanta, cumpărătoare a activului, a schimbat scopul și destinația imobilului achiziționat, sens în care trebuia să îndeplinească toate formalitățile legislative pentru protejarea mediului, lucru pe care l-a și făcut prin depunerea documentației înregistrată cu nr. 8084/13.03.2006 la Agenția pentru Protecția Mediului
În final, judecătorul sindic reține că debitoarea nu putea avea calitatea de titular de activitatea în accepțiunea art. 8 alin. 2 din Legea nr. 137/1995, pentru că intrând în faliment nu a mai avut activitate, cu atât mai mult cu cât doar ulterior, prin Legea 265/2006, s-a prevăzut expres, la art. 10 alin. 1, că titular de activitate este inclusiv societatea aflată în faliment.
A respins apărarea reclamantei, potrivit căreia imobilul la data vânzării nu era liber de sarcini, reținând că art. 55 din Legea nr. 85/2006 nu este aplicabil în cauză.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta " B" solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate și să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivele de recurs se arată că lichidatorul judiciar a procedat la vânzarea bunurilor, în procedura lichidării, cu încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului, în sensul în care nu au fost întocmite bilanțurile de mediu și evaluarea riscului de poluare, lucru pe care l-a constatat după achiziționarea imobilului conform contractului de vânzare - cumpărare cu nr. 1825/22.12.2005. Recurenta susține că judecătorul sindic a reținut doar susținerile lichidatorului judiciar. Or, pretinde recurenta, lichidatorul judiciar era obligat ca înainte de începerea lichidării bunurilor societății să respecte dispozițiile art. 15 din Legea nr. 137/1995, în sensul de a efectua bilanțul de mediu, de a-l prezenta, împreună cu un program de conformare, la Agenția pentru Protecția Mediului H, iar în termenul de 60 de zile, împreună cu cumpărătorul imobilului, să transmite în scris aceleiași Agenții responsabilitățile asumate de părți privind protecția mediului. În continuare, recurenta arată că dispozițiile contractuale, care prevedeau că riscul privind protejarea mediului rămân în sarcina cumpărătorului, se referă la obligații viitoare, respectiv începând cu data încheierii contractului, 22.12.2005, și nu pot prevedea obligații anterioare, respectiv până la data de 12.05.2003, cu atât mai mult cu cât regulamentul de vânzare - cumpărare prin negociere directă a activului nu este un act bilateral, în sensul în care recurenta nu a participat la redactarea lui și nu l-a semnat.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum rezultă din expozitivul hotărârii atacate, relevat mai sus, intimata "SPIRT " se afla în faliment la data încheierii contractului de vânzare cumpărare a activului, obiect al cauzei, cu nr. 1825/22.12.2005, vândut către recurentă.
Procedura falimentului era reglementată, la data încheierii contractului de dispozițiile Legii nr. 64/1995 rep. sub auspiciile căreia s-a realizat și vânzarea activului în cauză către recurentă.
Într-adevăr, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului prevedea că "La modificarea sau încetarea activităților cu impact asupra mediului și la schimbarea titularului unei activități, inclusiv prin vânzări de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare în condițiile legii, este obligatorie efectuarea bilanțului de mediu de către titularul activității, în scopul stabilirii obligațiilor și costurilor privind refacerea calității mediului în zona de impact a activităților desfășurate pe amplasament". Aliniatul 2 al aceluiași articol prevedea că emiterea avizului de mediu depindea de efectuarea bilanțului de mediu.
Art. 8 alin. 2 din același act normativ, însă, prevede procedurile la care titularii de activități urmează să fie supuși și pentru care sunt obligatorii obținerea avizului de mediu, acestea fiind enumerate limitativ: vânzare a pachetului majoritar de acțiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, conform legii.
Or, societatea intimată, reprezentată de lichidatorul judiciar, nu era supusă procedurii lichidării, care, după cum corect a observat și lichidatorul judiciar se referă la procedurile prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. (art. 252 și următoarele din Legea nr. 31/1990 rep. ci procedurii falimentului, procedură, la acea dată, reglementată de Legea nr. 6/1995 rep.
În cazul de față, bunul, activul a fost vândut ca urmare a lichidării bunurilor, instituție ce era reglementată de acest din urmă act normativ, în derularea procedurii falimentului.
Cu alte cuvinte, recurenta face o confuzie între procedura lichidării unei societăți comerciale (a unui titular de activitate potrivit terminologiei Legii nr. 137/1995) și procedura falimentului, care este reglementată de Legea nr. 64/1995 rep. această din urmă procedură cuprinzând, printre altele, și lichidarea bunurilor ca operațiuni de plată a pasivului societății aflate în faliment.
Ca atare, sunt două proceduri diferite, cea a lichidării (la care se referă art. 8 alin. 2 din Legea nr. 137/1995 coroborat cu art. 252 și următoarele din Legea nr. 31/1990 rep.) și cea a falimentului (prevăzută la data perfectării contractului de Legea nr. 64/1995 rep.). Or, printre procedurile la care se referă art. 8 alin. 2 din Legea nr. 137/1995 nu este menționată și procedura falimentului. Pe cale de consecință, fiind un text de strictă interpretare, fiind un text imperativ, este evident că el nu poate fi extins la situații (proceduri) ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.
De altfel, instanța reține și un alt argument de text, ce întărește raționamentul de mai sus: art. 254 din Legea nr. 31/1990 rep. prevede ca obligație pentru lichidatori de a efectua bilanțul de mediu conform Legii nr. 137/1995, obligație care, însă, nu este impusă și lichidatorilor judiciari în procedura falimentului ce era prevăzută de Legea nr. 64/1995 rep. Se poate spune, din această lipsă de obligație impusă în procedura falimentului, coroborat cu celelalte raționamente, că legiuitorul nu a dorit să impună pentru debitorii aflați în procedura falimentului aceleași obligații ca pentru celelalte persoane juridice supuse procedurilor prevăzute de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 137/1995.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca nefundat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul SC B SA, cu sediul în municipiul B,- Bis, împotriva sentinței civile nr. 2872/12 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 05 Iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă
semnează judecător semnează judecător
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
semnează Grefier șef secție
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
10 august 2009
Jud-.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
