Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 722/2009
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - 95 -, însușit de - SRL, împotriva sentinței nr.145/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise și note finale din partea intimatei - - P și concluzii scrise din partea recurentei - SRL.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheiere de ședință din 2 octombrie 2009, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.145/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de - - P și respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de - 95 - față de - P, cu obligarea - 95 - la plata în favoarea - - Pas umei de 4.204,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr.1490/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr.3524/2003 debitoarea - - Paf ost somată să achite creditoarei suma de 60.650 USD cu titlu de obligație de despăgubire reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Prin decizia civilă nr.61/R/21.01.2009 s-a admis recursul declarat deSC - P împotriva sentinței civile nr.5352/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani și s-a casat sentința atacată cu trimiterea la aceeași instanță de fond cu mențiunea că în rejudecare, potrivit art.315 Cod pr.civilă, instanța de executare să dispună disjungerea capătului de cerere privind contestația la titlu pe care să-l decline la Tribunalul Hunedoara, Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, urmând să suspende contestația propriu - zisă până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile cu privire la titlu ce se execută.
În condițiile în care prin contestația la titlu se va discuta caracterul cert al creanței creditoarei din Ordonanța nr.1490/CA/2003 s-a constatat că suma în baza căreia s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare nu mai este exigibilă.
În această situație, întrucât creanța - 95 - nu este în prezent certă, lichidă și exigibilă, în temeiul art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 modificată, s-a admis contestația debitoarei și s-a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței, situație în care nu se mai justifică obligarea creditoarei la cauțiunea de 10 %.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă având în vedere culpa procesuală a creditoarei, a fost obligată - 95 - să achite debitoarei - - P suma de 4.204,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat a declarat recurs creditoarea - 95 -, solicitând casarea hotărârii și rejudecând cauza să se dispună deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - - P, desemnarea unui administrator judiciar, ridicarea dreptului de administrare a debitorului și respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea recursului creditoarea - 95 - arată că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată prin Ordonanța nr.1490/CA/2003 a Tribunalului Hunedoara, cuantumul creanței fiind de 60.250 USD și trecând mai mult de 30 de zile de când creanța a devenit exigibilă.
Recurenta susține că debitoarea se află în vădită stare de insolvență întrucât, deși Biroul Executorului Judecătoresc - a poprit conturile societății debitoare, începând cu declanșarea procedurii executării silite în luna februarie 2007, nu a reușit să recupereze creanța întrucât debitoarea nu deține bani în cont.
Creditoarea arată că neplata la scadență a datoriei declanșează automat curgerea termenului de 30 de zile calendaristice la împlinirea căruia se naște prezumția de insolvență, iar efectuarea unor plăți modice către reclamant sau ceilalți creditori nu este de natură a înlătura această prezumție.
Recurenta învederează că debitoarea a atacat ordonanța nr.1490/2003 cu cererea în anulare care a formulat obiectul dosarului nr.7205/2004 al Tribunalului Hunedoara, pronunțându-se sentința nr.1935/CA/2004, aspecte constatate prin Decizia nr.166/R/2008 a Tribunalului Hunedoara și Decizia nr.61/R/2009 pronunțată în dosar, având ca obiect recursuri împotriva sentinței pronunțată în contestația la executare.
Se mai precizează în recurs că debitoarea a formulat și o contestație la titlu ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Hunedoara, iar prin Încheierea nr.1405/CA/2007 s-a luat act de renunțarea la contestația la titlu întrucât cererea a rămas fără obiect datorită îndreptării erorii materiale-/2003.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 indice 1 Cod pr.civilă și Legea nr.85/2006.
Prin cererea înregistrată ulterior la dosar ( fila 24) recurenta - 95 - a solicitat introducerea în cauză a - SRL B motivat de cesionarea acțiunilor deținute la - - în favoarea - SRL B, conform contractului de cesiune de acțiuni autentificat sub nr.370/19.02.2009, iar prin cererea înregistrată la 9.06.2009 - SRL Bas olicitat introducerea în cauză întrucât în calitate de cesionar a preluat toate drepturile și obligațiile creditorului - 95 - și calitatea procesuală acestuia ( fila 32).
Intimata debitoare - - Paf ormulat întâmpinare ( fila 50), solicitând respingerea recursului ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă și lipsită de interes procesual, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Intimata consideră în întâmpinare că recurenta creditoare - 95 - nu avea calitate și interes să promoveze calea de atac întrucât sentința nr.145/F/2009 a fost motivată și redactată în 27.03.2009, ci doar SRL era îndreptățită să formuleze recurs în calitate de titular al dreptului de creanță și succesor al - 95 -.
Debitoarea susține că - - P nu se află în stare de insolvență față de sumele pe care le rulează în conturi care ar fi acoperit creanța pretinsă de recurentă.
Se mai invocă în întâmpinare că refuzul voluntar de plată nu echivalează cu imposibilitatea colectivă de plată pe care o implică starea de insolvență, iar procedura insolvenței nu trebuie deturnată de la scopul său și să fie folosită ca un instrument de constrângere a debitoarei pentru ca aceasta să-și plătească datoriile "sub amenințarea cu falimentul".
Debitoarea susține că lipsește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței întrucât titlul creditoarei este Ordonanța nr.1490/CA/2003 pronunțată în procedura somației de plată, iar în afara acestei hotărâri judecătorești nu există niciun al înscris care să constate existența acestei pretinse datorii a - - P față de - 95 - și de modul de soluționare a dosarului nr- ar depinde existența creanței pretinsă de debitor.
Intimata învederează că titlul creditoarei nu are, potrivit art.11 din OG nr.5/2001, autoritate de lucru judecat în ce privește fondul raporturilor dintre părți.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2009 debitoarea a invocat prin mandatar excepția lipsei capacității procesuale a - 95 - dezvoltată în cadrul concluziilor scrise ( fila 160) și motivată pe împrejurarea că prin încheierea nr.4286/27.05.2009 a Tribunalului Hunedoaras -a admis cererea de radiere a - 95 -, astfel că societatea nu mai există ca subiect de drepturi și obligații.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului, dispozițiile legale aplicabile și apărările debitoarei invocate în cauză, curtea de apel constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Excepția lipsei capacității procesuale a - 95 - invocată de debitoare este neîntemeiată întrucât în speță capacitatea procesuală a - 95 - exista la data declarării prezentului recurs expediat prin curier poștal la data de 13.04.2009 deoarece încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nr.4286 prin care s-a admis cererea de radiere a - 95 - a fost pronunțată la 27 mai 2009 ( fila 133 din dosar) și doar din momentul rămânerii irevocabile a încheierii de radiere - publicată în Monitorul Oficial din 15.06.2009 ( fila 176) - societatea comercială nu mai ființează ca și persoană juridică, iar în urma cererii - SRL B de a fi introdusă în cauză prin preluarea calității procesuale a recurentei - 95 - ( fila 32 din dosar), instanța de recurs prin încheierea de ședință din data 19 iunie 2009 încuviințat cererea formulată de - SRL B pentru a fi introdusă în cauză în locul creditoarei recurente - 95 - ( fila 114 verso), ca urmare a încheierii contractului de cesiune de acțiuni autentificat sub nr.370/19 februarie 2009 autentificat de BNP.
Curtea constată că nu este întemeiată nici excepția a lipsei calității procesuale active a creditoarei - 95 - deoarece contractul de cesiune de acțiuni autentificat sub nr.370/19 februarie 2009 nu-și produce efectele decât din momentul înregistrării mențiunii cesiunii acțiunilor la Oficiul Registrului Comerțului, or din actele dosarului nu rezultă că cesiunea a fost înscrisă în registrul comerțului până la data declarării recursului - 13.04.2009, astfel - 95 - avea calitatea procesuală activă să formuleze calea de atac, iar nu - SRL " în calitate de titular al dreptului de creanță și succesor al - 95 -"cum susține debitoarea intimată în întâmpinare ( fila 2 din întâmpinare - aliniat 5- 6 - pag.51 din dosar ).
Nici argumentul intimatei privind nesemnarea recursului de către lichidator nu poate fi însușit de curte pentru aceleași considerente a lipsei efectelor față de terți a Hotărârii AGA nr.2/20.02.2009 în lisa dovezilor privind înscrierea acestor mențiuni la registrul comerțului până la data declarării recursului.
Neîntemeiată este și excepția lipsei interesului procesual al - 95 - întrucât până la momentul înregistrării mențiunii cesiunii acțiunilor în registrul comerțului doar aceasta avea calitate procesuală activă să promoveze o cale de atac și interes să efectueze demersurile legale în vederea recuperării creanței.
Pentru aceste motive vor fi respinse excepțiile lipsei capacității procesuale, a lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului - 95 - invocate de pârâta intimată - -
Pe fondul recursului, curtea de apel constată că aprecierea judecătorului sindic potrivit căreia creanța invocată de - 95 - nu ar fi certă, lichidă și exigibilă întrucât există pe rolul Tribunalului Hunedoarao contestație la titlu, este lipsită de temei legal întrucât Ordonanța nr.1490/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr.3524/2003 constituie titlu executoriu pentru suma de 60.650 USD pe care a fost somată debitoarea să o plătească creditoarei.
Prin sentința nr.1066/CA/2004 Tribunalul Hunedoaraa respins contestația în anulare formulată de debitoarea - -, împotriva acestei sentințe s-a admis cererea în anulare formulată de debitoare prin sentința civilă nr.1935/CA/2004 a Tribunalului Hunedoara și anulată Ordonanța de plată, însă prin sentința nr.4945/CA/2006 a aceluiași tribunal a fost admisă contestația în anulare împotriva sentinței nr.1935/CA/2004, respinsă cererea în anulare a sentinței nr.1066/CA/2004 și contestația în anulare împotriva Ordonanței nr.1490/CA/2003 astfel că acest titlu este valabil, și constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, aspecte reținute în considerentele Ordonanței nr.1490/CA/2003.
Prin încheierea irevocabilă dată la 2.08.2008 în dosar nr.3524/2003 Tribunalul Hunedoaraa dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei și dispozitivului Ordonanței nr.1490/CA/2003 în sensul că în loc de " reprezentând contravaloare chirie restantă"se va trece " reprezentând obligație de despăgubire".
Art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 cere creanței doar calitatea de a fi certă, lichidă și exigibilă, legea privind procedura insolvenței neprevăzând ca și condiție suplimentară deținerea de către creditor a unui titlu executoriu în sensul celui prevăzut de art.372 Cod pr.civilă.
Or, în speță existând titlu executoriu concretizat în ordonanța de plată nr.1490/CA/2003, apărarea debitoarei privind lipsa certitudinii lichidității și exigibilității creanței este nefondată în condițiile în care acest titlu confirmă o creanță certă, lichidă și exigibilă care nu a fost plătită de mai mult de 30 de zile de la scadență.
Împrejurarea că există o contestație la titlu pe rolul instanțelor și că debitoarea consideră că ordonanța de plată nu ar fi legală nu impietează asupra valabilității titlului executoriu constând în ordonanța de plată irevocabilă.
Creanța creditoarei nu are caracter litigios, așa cum susține debitoarea în întâmpinare ( fila 53 din dosar), introducerea contestației la executare de către debitoare în virtutea liberului acces la justiție neafectând puterea unei hotărâri judecătorești irevocabile, chiar dacă aceasta nu este acceptată de către debitoare.
. un alt punct de vedere s-ar ajunge la concluzia nelegală că un titlu executoriu nu s-ar putea executa dacă nu este acceptat de către un debitor.
Art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Din definiția legală precitată rezultă că una dintre caracteristicile esențiale ale insolvenței o reprezintă insuficiența fondurilor bănești disponibile.
Este de menționat faptul că insolvența nu presupune existența unui pasiv care să depășească activul patrimonial al debitorului, ci dimpotrivă ea constă într-o insuficiență de lichidități pentru plata datoriilor scadente.
În practica judiciară s-a statuat că insolvența există chiar dacă activul patrimonial depășește pasivul patrimonial însă, debitorul nu -și onorează datoriile existente.
În concluzie, insolvența se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile care este efectul stării patrimoniului debitorului și face imposibilă stingerea prin plată a datoriilor exigibile cu sume de bani disponibile.
Cu toate că s-a început executarea silită, iar executorul judecătoresc a poprit conturile debitoarei, creanța nu a fost recuperată pentru lipsa disponibilului bănesc din conturi.
Apărările debitoarei potrivit cărora în conturile societății s-au aflat la diferite momente lichidități în cuantum de peste 300.000 lei care ar fi acoperit creanța pretinsă nu pot fi însușite de curtea de apel întrucât neplata la scadență a datoriei declanșează automat curgerea termenului de 30 de zile, iar împlinirea acestui termen dă naștere prezumției de insolvență, iar efectuarea unor plăți față de reclamant sau față de alți creditori nu este de natură a înlătura această prezumție.
Față de toate considerentele mai sus expuse, curtea constată că în speță creditoarea recurentă deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă într-un cuantum ce depășește valoarea prag impusă de lege iar debitoarea de mai mult de 30 de zile nu a achitat cu fondurile bănești disponibile creanța scadentă.
Drept urmare, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.3 pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006 cu raportare la art.31 și 33 din aceeași lege soluția care se impune este aceea de admitere a recursului potrivit art.312 alin(1) Cod pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 cu modificarea în tot a hotărârii pronunțată de judecătorul sindic în sensul admiterii cererii formulată de creditoare, a respingerii contestației debitoarei, constatării că debitoarea se află în încetare de plăți și se va dispune judecătorului sindic deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, cu îndeplinirea actelor, măsurilor procedurale și notificărilor ulterioare momentului deschiderii procedurii insolvenței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinse excepțiile lipsei capacității procesuale, a lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului - 95 - invocate de pârâta intimată - -
Admite recursul declarat de reclamanta - 95 - însușit de - SRL împotriva sentinței nr.145/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge contestația formulată de debitoarea pârâtă - - P, admite cererea formulată de creditoarea reclamantă - 95 - și în consecință:
Constată că debitoarea - - P se află în încetare de plăți.
Dispune judecătorului sindic deschiderea procedurii generale a insolvenței prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei - - P și să procedeze la îndeplinirea actelor, măsurilor, procedurilor și a notificărilor ulterioare momentului deschiderii procedurii insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.5 ex./10.11.2009.
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
