Practica judiciara insolventa. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 715
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței comerciale nr. 189/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința comercială nr. 189/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de creditoarea DGFP S împotriva debitoarei SC SRL prin lichidator Active.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din cuprinsul notei de constatare întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S la data de 16.04.2006 sub nr. 23465, rezultă că societatea nu funcționează la adresa declarată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu, nu deține bunuri în patrimoniul social, iar documentele contabile nu au putut fi prezentate, în lipsa reprezentantului societății, care, de asemenea, nu a fost identificat.
Din aceste documente privind pe debitoare s-a apreciat că aceasta se încadrează în categoria comercianților - societăți comerciale care nu dețin niciun bun în patrimoniu, ale cărei acte constitutive, documente contabile nu pot fi găsite și al cărui administrator social nu a putut fi identificat, categorie prevăzută la art. 1 alin.2 lit.c pct. 1-3 și lit.e din legea insolvenței.
Cu privire la existența stării de insolvență este necesar a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în aplicarea art. 379 alin 3 și al.4 Cod pr. civilă. și art. 1023 Cod civ. ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței conform art. 3 alin.1 pct. 6 din Legea nr.85/2006.
Din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a tabelului centralizator al creanțelor fiscale principale și accesorii, s-a constatat, în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor executorii au stat declarațiile fiscale ale debitorului contribuabil care se presupune că a depus aceste declarații începând cu data de 25.01.2004-25.07.2007.
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 pr.fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat), enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei au valoarea unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
În cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri în favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și titlurilor executorii s-au realizat prin publicare pe pagina de Internet a creditoarei începând cu 16.07.2007, deși obligațiile de plată au fost evidențiate din luna ianuarie 2004, dată de la care sediul social era expirat.
Potrivit prevederilor art.75 alin.5 pr.fiscală, creditoarea avea obligația, în calitate de gestionar al registrului contribuabililor, de a declara inactiv debitorul, în situația în care se constata că acesta nu a efectuat plățile datorate bugetului consolidat al statului. Or, din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se constată că debitorul nu a depus documentele financiar fiscale începând din anul 2004, motiv pentru care nedepunerea acestora în anul 2005 ar fi impus declanșarea procedurii prevăzute de art.237 din Legea nr. 31/1990 modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul de a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare sau a dispune deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că au împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă constituită potrivit art. 110 și 141.pr.fiscală. Creanța bugetară nu este supusă verificării.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. c, art. 12 alin. 1, art. 66 din Legea nr. 85/2006, art. 44.pr.fiscală, art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 242.pr.civ.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC SRL în temeiul art. 1 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pentru a fi admisibilă această cerere este necesar a se face dovada că debitoarea nu deține niciun bun în patrimoniu, înainte de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 și 12 din Legea nr. 85/2006.
În speță, se constată că debitoarea deținea la 31.12.2006 capitaluri de 52.693 lei, așa cum rezultă din situația depusă de debitoare la data de 2.05.2007(6 dosar fond). Debitoarea înregistra și profit la acea dată. Capitalurile sunt un bun, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006. De altfel, era foarte simplu de sesizat că debitoarea nu deține bunuri mobile și imobile supuse impozitării, neavând active imobilizate.
Patrimoniul debitoarei nu este însă compus doar din aceste bunuri, capitalurile reprezentând tot un bun al debitoarei.
Față de neîndeplinirea cerinței lipsei totale a bunurilor din patrimoniul debitoarei, nu mai era necesară verificarea creanței creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Verificarea creanței urma să fie făcută doar după îndeplinirea condiției menționate sau în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
În speță, critica creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S referitoare la greșita apreciere a judecătorului sindic asupra creanței sale este irelevantă câtă vreme nu s-a probat lipsa totală a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. și art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006, să respingă drept nefondat recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cererea acesteia de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC SRL fiind nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S împotriva sentinței comerciale nr. 189/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.4/06.11.2009
Jud fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 622/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 773/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
