Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 3,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 723
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de contestatorul, Consiliul Local și Orașul prin Primar împotriva Sentinței civile nr.417/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosar nr.-.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea intimatei AVAS
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 30.09.2009 și 07.10.2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursurilor de față, constată că prin sentința din data de 23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. - a fost admisă contestația formulată de contestatorii, Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimatul adjudecatar Orașul - reprezentat prin primar și cu debitoarea SC D - Filiala - reprezentată prin lichidator judiciar, a fost anulat procesul-verbal de licitație încheiat de lichidatorul judiciar la data de 7.03.2008, pentru vânzarea activului "SEDIU EXPLOATARE" situat în,-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul Consiliul Local al orașului în contradictoriu cu intimatul adjudecatar și cu debitoarea D - Filiala reprezentată prin lichidatorul judiciar, a fost anulat procesul-verbal de licitație încheiat de lichidatorul judiciar la data de 14.03.2008, pentru vânzarea activului "CLĂDIRE STADION", au fost compensate cheltuielile de judecată solicitate de contestatorul cu cheltuielile solicitate de contestatorul Consiliul Local al Orașului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, prin contestația formulată la data de 7.03.2008, așa cum a fost precizată, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal de licitație publică încheiat de lichidatorul judiciar la data de 7.03.2008.
În motivarea contestației s-a susținut că nu a fost respectată procedura înscrisă în caietul de sarcini referitoare la desfășurarea licitației, în sensul că au fost organizate doar două anunțuri publicitare în decurs de doi ani, fiind încălcate astfel dispozițiile art.116 din Legea nr. 85/2006, care impune lichidatorului să facă toate demersurile în vederea maximizării valorii averii debitoarei.
S-a mai susținut că, lichidatorul judiciar în mod vădit a favorizat adjudecatarul în detrimentul creditorilor, prin obstrucționarea participării altor persoane la licitație, ținând licitația la un preț în scădere, făcând astfel interesele singurului ofertant înscris și acceptat la licitație.
La data de 17.03.2008 Consiliul Local - Domeniul Public al orașului a formulat contestație prin care a solicitat anularea procesului-verbal de licitație încheiat la data de 14.03.2008.
În motivare s-a susținut că, imobilul scos la licitație a fost întabulat cu titlu de atestare în baza HG nr. 974/2002, în favoarea Domeniului public al orașului.
Intimatul adjudecatar prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației formulate de Consiliul Local împotriva licitație publice din data de 14.03.2008.
Pe cale de excepție a invocat nulitatea contestației motivat de faptul că nu a fost semnată și parafată de contestator ceea ce echivalează cu lipsa semnăturii care este sancționată cu nulitatea prevăzută de art. 133 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea a fost invocată excepția lipsei de reprezentant a avocatului care a formulat contestația în numele Consiliul Local susținându-se că potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001 Consiliul Local este autoritate deliberativă care se poate reprezenta în instanță prin adoptarea unei hotărâri în care să se precizeze în mod expres persoana împuternicită și dosarul instanței de judecată.
Pe fond s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației susținându-se că imobilul supus vânzării la licitația din 14.03.2008 nu este inclus în HG nr. 974/2002, însă în baza unor similarități între denumirea cu care imobilul a fost evidențiat în actele de licitație și cele cuprinse în G nr. 974/2002, contestatorul a profitat pentru a obține o întabulare a dreptului său de proprietate în urma unei expertize extrajudiciare care nu este opozabilăerga omnes.
La data de 31.03.2008 creditoarea AVAS Baf ormulat cerere de intervenție în nume propriu cu privire la licitația organizată în data de 7.03.2008 pentru vânzarea activului "SEDIU EXPLOATARE" care a fost adjudecat în favoarea orașului.
Prin cererea de intervenție creditoarea AVAS Bas olicitat judecătorului sindic să dispună nulitatea licitației organizate în data de 7.03.2008 și a procesului-verbal de adjudecare încheiat cu orașul.
În motivarea cererii de intervenție s-a susținut că, deși anterior organizării acestei licitații lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor în vederea aprobării schimbării modalității de valorificare a imobilului din licitație publică în negociere directă cu un cumpărător identificat, ofertantul fiind Primăria orașului care a oferit prețul de 200.000 lei, iar propunerea lichidatorului a fost respinsă, totuși acesta nu numai că nu s-a conformat Hotărârii adunării creditorilor, ci a organizat o nouă licitație după patru zile și a vândut imobilul la prețul cel mai mare oferit, respectiv 275.ooo lei plus TVA oferit de orașul fără a avea aprobarea creditorilor pentru reducerea prețului, fiind făcute doar două publicații pentru achiziționarea acelui activ.
S-a mai susținut că, lichidatorul judiciar a obstrucționat înscrierea la licitație a altor participanți, refuzând primirea garanției de participare la licitație de la alte persoane decât orașul și refuzând achiziționarea caietului de sarcini de către alte persoane, favorizând astfel singurul participant la licitație, orașul, și conformându-se solicitării acestuia din adresa nr. 2197/4.03.2007 prin care i s-a solicitat restrângerea participării la licitație a altor ofertanți, motivat de faptul că terenul pe care se află situat imobilul aparține domeniului public al orașului.
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 1.04.2008, judecătorul sindic a recalificat cererea de intervenție în nume propriu formulată de creditoarea AVAS B ca și contestație propriu-zisă împotriva licitației publice din data de 7.03.2008.
Având în vedere că procedura insolvenței a fost deschisă împotriva debitoarei la data 03.11.2004, când în vigoare era Legea nr. 64/1995, dar s-a continuat și după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, s-a apreciat că aceasta din urmă este legea aplicabilă în speță.
Cu privire la contestațiile formulate împotriva licitației publice din data de 7.03.2008 judecător sindic a reținut că, la data de 7.03.2008 - ora 12,00, lichidatorul judiciar al debitoarei D - FILIALA SA a organizat o licitație publică cu strigare în vederea vânzării imobilului "Active sediu exploatare" situat în orașul,-, care a fost adjudecat în favoarea licitatorului orașul prin Primar la prețul total de 275.500 lei, inclusiv TVA.
La data de 17.03.2008 lichidatorul judiciar a încheiat cu adjudecatarul Orașul contractul de vânzare-cumpărare nr. 4/2008 cu privire la activul "Sediu exploatare".
Actul de adjudecare nu a fost întocmit, din raportul depus de lichidator judiciar la data de 01.04.2008 rezultând că părțile au convenit amânarea întocmirii acestuia până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva procesului verbal de licitație.
Cu privire la contestația formulată de DGFP A s-a susținut că este neîntemeiată și că, potrivit documentelor depuse, singurul ofertant acceptat, respectiv orașul, a îndeplinit condițiile prevăzute de caietul de sarcini, iar în ceea ce privește adresa nr. 2197 din 4.03.2008, aceasta nu reprezintă poziția exprimată de emitent și nu rezultă că lichidatorul judiciar a ținut cont de conținutul acesteia în sensul restricționării participării la licitație a altor ofertanți.
Cu privire la contestația formulată de Consiliul Local lichidatorul judiciar a lăsat la aprecierea judecătorului sindic susținând că, deși în adunarea creditorilor din data de 18.04.2004 contestatorul a menționat că pentru clădirea de la stadionul s-au făcut demersuri cu privire la înscrierea acestuia în proprietatea Consiliului Local, ulterior aceasta nu a comunicat înscrisurile cu care să facă dovada modului de dobândire a imobilului și de înscriere în CF a dreptului de proprietate, lichidatorul judiciar luând cunoștință despre acestea numai cu ocazia formulării contestației la licitația din 14.03.2008.
Susținerile contestatorului referitoare la împiedicarea participării acestuia la licitație au fost apreciate ca fiind întemeiate.
Astfel, acest potențial licitator a achiziționat caietul de sarcini la data de 05.03.2008, însă nu a putut face dovada achitării garanției de participare la licitație, întrucât lichidatorul judiciar a constituit un cont cu restricții la depuneri, în sensul că nu era permisă depunerea de sume în numerar de către alte persoane, ci doar prin transfer dintr-un alt cont bancar personal.
Deschiderea unui astfel de cont a îngreunat în mod evident participarea la licitație a potențialilor licitatori persoane fizice, care nu aveau deschise conturi la acea bancă, favorizându-i totodată pe cei care aveau deja conturi deschise, precum și persoanele juridice care puteau cu ușurință să achite suma printr-un ordin de plată.
Lichidatorul judiciar ar fi putut evita această situație prin deschiderea unui cont special pentru depunerea garanțiilor de participare la acea licitație cu permisiunea de depunere în numerar de către orice persoană interesată.
Susținerea lichidatorului judiciar în sensul că în ziua licitației, contestatorul nu avea suma de bani necesară pentru achitarea garanției de participare la licitație, nu a fost dovedită.
Aspectele invocate de cei trei contestatori cu privire la nelegalitatea desfășurării licitației din data de 07.03.2008 au fost apreciate ca fiind întemeiate.
În conformitate cu dispozițiile art. 116 alin 1 din Legea nr. 85/2006: pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piață, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.
de vânzare a bunurilor din patrimoniul debitoarei, regulamentul de vânzare și caietul de sarcini au fost aprobate în cadrul adunării creditorilor din data de 18.04.2006.
În decurs de 2 ani, deși a organizat numeroase licitații publice dovedite prin procesele-verbale de licitație depuse la dosar, lichidatorul judiciar nu a făcut decât două publicații de vânzare printr-un ziar local.
Interesul Orașului cu privire la activul debitoarei "Sediu exploatare" era cunoscut de către lichidatorul judiciar, dat fiind faptul că această unitate administrativ teritorială, prin primar, a formulat la data de 22.01.2007 o cerere prin care solicita DGFP A să aprobe achiziția activului "Clădire sediu " în contul creanțelor admise la masa credală, cererea fiind respinsă de adunarea creditorilor în ședința din 04.05.2007.
De asemenea, prin adresa nr. 2197/04.03.2007 depusă în copie la dosar, Primarul Orașului a adus la cunoștința lichidatorul judiciar faptul că, prin HCL nr. 70/07.05.2007, terenul pe care este situat activul înscris în CF 3434 a fost trecut în domeniul public tocmai pentru a restrânge participarea la licitație a unor eventuali cumpărători, alții decât Consiliul Local al orașului, solicitându-i totodată să prevină posibilii cumpărători cu privire la regimul juridic al terenului pe care se află activul "SEDIU EXPLOATARE" și să-i asigure că în situația în care vor cumpăra clădirea, vor fi nevoiți să o demoleze.
La data de 08.02.2008, Primăria a depus o "Ofertă fermă" cu privire la activul mai sus menționat, solicitând vânzarea acestuia prin negociere directă la prețul de 200.000 lei.
În ședința adunării creditorilor din data de 03.03.2008 a fost respinsă oferta fermă a Primăriei.
Cererea formulată de primarul orașului la data de 22.01.2007, adresa nr. 2197/04.03.2007 emisă de același primar șioferta fermădepusă la data de 08.02.2008 cu privire la activul "Sediu exploatare" nu constituie altceva decât presiuni asupra lichidatorului judiciar, făcute pentru a se asigura că interesul Orașului în achiziționarea acelui activ va fi protejat în detrimentul altor persoane interesate.
În mod surprinzător, peste 4 zile de la data ședinței în care adunarea creditorilor și-a exprimat dezacordul cu privire la vânzarea prin negociere directă, ca urmare a ofertei depuse de Primăria, respectiv cu ocazia licitației publice organizate la data de 07.03.2008, lichidatorul judiciar l-a declarat câștigător al licitației pe unicul licitator și anume ORAȘUL prin Primar.
Pasivitatea lichidatorului judiciar, care în decurs de doi ani a făcut doar două publicații de vânzare, unită cu presiunile făcute prin adresele și oferta mai sus menționate, conduc la concluzia că acesta, chiar dacă nu a întreprins nimic pentru a favoriza unicul licitator, a acceptat în mod tacit condițiile impuse de acesta, permițând adjudecarea activului la un preț scăzut, dar aparent în conformitate cu caietul de sarcini, deoarece atâta timp cât nu s-au făcut mai multe demersuri pentru expunerea pe piață a acestuia, în așa fel încât să aibă cât mai multe persoane interesate posibilitatea de a lua efectiv cunoștință de acesta, este evident că Orașul prin organele sale și care s-au dovedit a fi foarte active sub acest aspect, a avut șansele cele mai mari de a deveni unic licitator înscris și acceptat și în final adjudecatar.
De altfel, caracterul public al licitației este foarte discutabil în condițiile existenței unui singur licitator, motiv pentru care lichidatorul judiciar ar fi trebuit să amâne licitația pentru a permite participarea efectivă și a altor licitatori, neexistând nici un text de lege care să interzică aceasta.
Cu privire la contestația formulată de contestatorul Consiliul Local al Orașului împotriva licitației publice din data de 14.03.2008 judecătorul sindic a reținut că, la data de 14.03.2008 ora 12,00, lichidatorul judiciar a organizat o licitație publică cu strigare în vederea vânzării imobilului "Clădire Stadion" fără teren situat în, care a fost adjudecat în favoarea licitatorului la prețul de 47.183,5 lei inclusiv TVA.
La data de 20.03.2008, lichidatorul judiciar a încheiat cu adjudecatarul contractul de vânzare-cumpărare nr. 5/2008 cu privire la activul "Clădire Stadion".
Actul de adjudecare nu a fost întocmit, din raportul depus de lichidator judiciar la data de 01.04.2008,rezultând că părțile au convenit amânarea întocmirii acestuia până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva procesului-erbal de licitație.
Prin HG nr. 974/2002 a fost atestat Domeniul Public al orașului și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, la poziția 133 fiind menționat "teren bază sportivă" situat în, Calea, nr. 23, înscris în CF 132 nr. top. 43,44,45,46,47 și 48.
Din extrasul CF depus la dosar rezultă că, asupra imobilului înscris în CF 4881 nr. top. 47/1 - spații de locuit și teren construibil, în suprafață de 3332. este proprietar Orașul - Domeniul public, dreptul de proprietate fiind întabulat la data de 25.08.2004 în baza HG nr. 974/2002.
Prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de expertul la solicitarea intimatului, s-a stabilit că bunul imobil "Clădire Stadion - fără teren" care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/20.03.2008 este situat pe raza administrativă a orașului, în zona, pe Calea FN, între DN 74 și cursul nou al Ampoi, fiind amplasat pe terenul înscris în CF 4881 - nr. top 47/1 ce aparține Domeniului public al Orașului.
Susținerea contestatorului, în sensul că imobilul scos la licitație se află în domeniul public al Orașului, a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Contrar celor susținute de intimatul adjudecatar, imobilul scos la licitație în data de 14.03.2008, nu face parte din patrimoniul debitoarei.
Prin raportul de expertiză topo depus de către intimat și care nu a fost contestat de celelalte părți, s-a stabilit într-adevăr că imobilul "Clădire Stadion" este amplasat pe terenul înscris în CF 4881 nr. top 47/1, aflat în domeniul public al Orașului.
Din extrasul CF reiese însă că nu numai terenul se află în domeniul public al Orașului, ci șispațiile de locuitsituate pe acesta.
Acele spații de locuit nu sunt altceva decât imobilul scos la licitație în data de 14.03.2008 cu denumirea "Clădire Stadion".
Faptul că imobilul construit pe terenul cu nr. top 47/1 a fost înscris în CF cu o altă denumire decât aceea sub care a fost scos la licitație, nu este de natură să afecteze valabilitatea întabulării, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că pe același teren ar exista mai multe clădiri.
În ceea ce privește inventarul întocmit de lichidatorul judiciar pe baza informațiilor comunicate de SA - D, a cărei filială este debitoarea, acesta nu constituie titlu de proprietate, atâta timp cât debitoarea a nu a făcut dovada că acel imobil a intrat în proprietatea acesteia prin vreunul din modurile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, nici în Hotărârea nr. 90/28.11.2005 a Consiliului de administrație al SA D - privind aprobarea listei activelor care se vor preda pentru închidere și ecologizare și nici în lista de inventariere a mijloacelor fixe aferente procedurii de faliment debitoarei nu se regăsește vreun activ cu denumirea "CLĂDIRE STADION", astfel încât nu se poate considera că un astfel de bun a făcut parte din patrimoniul debitoarei.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada că acel activ se afla în patrimoniul debitoarei, acesta nu putea fi scos la licitație publică și valorificat de lichidatorul judiciar, întrucât, potrivit principiul nemo dat quod non habet, nimeni nu poate da ceea ce nu are, astfel că se impune anularea procesului-verbal de licitație.
Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. coroborat cu art. 116 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 840 și 481 din Codul civil, contestațiile formulate de contestatorii, DGFP A, AVAS și Consiliul Local al orașului au fost admise și în consecință s-a dispus anularea proceselor-verbale de licitație încheiate de lichidatorul judiciar la data de 07.03.208 și la 14.03.2008, procesele verbale de adjudecare nefiind întocmite încă, nu s-a pus problema anulării acestora.
În ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu licitatorii, acestea fiind acte subsecvente, ca urmare a anulării proceselor verbale de licitație, au devenit lipsite de orice efecte conform principiuluiaccesorium sequitur principalem.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, care solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a Sentinței civile nr. 417/F/2008 în sensul respingerii contestației formulate de Consiliul Local al orașului în ce privește anularea procesului-verbal de licitație încheiat la data de 14.03.2009 privind vânzarea de către lichidator a activului clădire stadion.
În motivele de recurs arată, în esență, că judecătorul sindic a reținut ca singură critică împotriva procesului-verbal de licitație este întabularea din data de 25 august 2004, în baza Hotărârii de Guvern nr. 974/2002 a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 4881.
Se apreciază că critica este nefondată, deoarece Hotărârea de Guvern nr. 974/2002, în anexa 12 modificată ulterior prin HG nr. 953/2007 atestă la poziția 333 "teren, bază sportivă înscris în CF 132 nr. top 43, 44-48 și ulterior înregistrării cererii de faliment, înaintea întabulării dreptului de proprietate asupra terenului, s-au efectuat în CF 4881 mai multe parcelări urmate de notarea în cartea funciară a existenței construcțiilor cu destinația de spații de locuit - stadion tribune." Aceste întabulări s-au făcut în baza adeverințelor nr. 6470 din 13 august 2004 și nr. 6492, 6493/13 august 2004, adeverințe din conținutul cărora rezultă că edificatele au fost construite înainte de anul 1989 fără însă a se specifica constructorul.
Se susține că din raportul de expertiză extrajudiciară și necontestat se evidențiază faptul că imobilul care a făcut obiectul vânzării la licitație are corespondent în cartea funciară în topograficul nr. 47/1 ca fiind un imobil stadion și nu imobilul "spații de locuit" așa cum s-a notat în cartea funciară.
S-ar putea aprecia în cronologie că între imobilul înscris în cartea funciară și cel vândut la licitație nu există identitate.
Se consideră că transcrierile în CF 4881 a topografilor menționați, precum și mențiunile care au fost efectuate în cartea funciară în baza unor adeverințe emise de către Primăria care atestau existența unor construcții cu mențiunea expresă că acestea au fost edificate înainte de anul 1989, nu sunt de natură a constata un drept de proprietate și respectiv includerea în domeniul public al orașului și a construcțiilor notate în CF 4881.
În mod evident, mențiunea de imobil putea să acopere doar noțiunea de teren, HG 974/2002 neincluzând la poziția 333 construcții, iar adresa în baza căreia s-a procedat la notarea construcției cu destinația "spații de locuit" sub nr. top. 47/1, nu preciza de către cine a fost edificată construcția și respectiv beneficiarul acesteia.
Se susține că înscrisurile depuse la dosar, precum și scriptele care urmează a fi depuse în recurs, demonstrează includerea imobilului "clădire stadion" în patrimoniul SC D - Filiala, societate în favoarea căreia a fost întocmit proiectul de execuție al lucrării, beneficiarul acesteia fiind.
Se apreciază că, reținerea instanței de fond a împrejurării privind dovada includerii "spațiilor de locuit" în domeniul public al orașului, conform extrasului de carte funciară, este eronată, întrucât, în mod greșit instanța de fond a corelat construcțiile determinate în cartea funciară ca "spații de locuit cu cele din procesul-verbal de licitație denumite "clădire stadion", în condițiile în care nu există nicio probă în acest sens.
De altfel, instanța a acceptat că există o diferență de denumire între construcțiile notate în cartea funciară și cele supuse vânzării la licitație, însă se apreciată că a considerat în mod greșit incidența HG 974/2002 și cu privire la edificate.
S-a criticat lipsa de eficiență pe care instanța de fond a acordat-o inventarului întocmit de către lichidatorul judiciar, în condițiile în care lista de inventariere suplimentară, care cuprinde imobilul supus vânzării la licitație, a fost semnată de aceeași comisie de inventariere care a confirmat mijloacele fixe aferente procedurii de faliment.
S-a apreciat, de asemenea, că imobilul care a făcut obiectul vânzării la licitație a fost inclus în lista bunurilor debitoarei în considerarea dispozițiilor art. 33 alin.1 din Legea nr.64/1995, nefiind depusă nicio contestație în sensul excluderii acestuia din masa bunurilor care au format patrimoniul debitoarei. Astfel, intimata Consiliul Local nu justifică calitate procesuală în formularea contestației, cu atât mai mult cu cât nici nu a existat o hotărâre care să dispună asupra oportunității formulării contestației la licitație.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la admiterea contestațiilor argumentând în drept soluția cu referire la dispozițiile Legii nr. 85/2006, în condițiile în care incidente procedurii de faliment, raportat la momentul declanșării procedurii, au fost dispozițiile Legii nr. 64/1995.
În acest context, se consideră că precizările efectuate la pagina 4 din considerentele hotărârii nu sunt de natură a justifica aplicarea Legii nr. 85/2006 și că, abordând fondul contestațiilor prin raportare la un temei juridic greșit, instanța nu a cercetat fondul cauzei, astfel că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
În cauză a mai formulat recurs Consiliul Local prin primar și Orașul prin primar.
Prin acest recurs se critică Sentința nr. 417/F/2008 pentru faptul că instanța de fond nu apreciat corect atunci când a dispus anularea procesului-verbal de licitație. Se arată că susținerea contestatorului că s-a restricționat accesul la licitație este nedovedită, așa-zisele restricții nefiind altceva decât reguli de bază cum ar fi aceea referitoare la depunerea sumei privind garanția într-un cont bancar până la data licitației, care ar fi putut fi amânată, așa încât contestatorul să poată participa la ea.
Referitor la trecerea în proprietate publică a terenului pe care se afla sediu exploatare, se arată că s-a făcut în baza HG nr. 947/2002 și a HCL nr. 70/04.03.2007 și nu pentru restrângerea accesului la licitație.
Cu privire la solicitarea Primarului Orașului de a fi vândut activul prin negociere directă, se arată că s-a întâmplat așa, deoarece Primăria avea de încasat de la debitoare o sumă care data încă din 03.11.2004, când s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului și că Primăria nu a urmărit forțarea licitației.
Se mai arată că lichidatorul nu a avut o atitudine pasivă referitoare la vânzarea la licitație, câtă vreme el avea un interes major să finalizeze această vânzare, deoarece procedura de insolvență era deschisă, iar creanțele trebuiau să fie încasate.
Cu privire la prețul adjudecării, se arată că acesta a fost real, prețul de 275.000 lei, cu cât s-a adjudecat vânzarea este un preț mult mai mare o supraofertă de preț față de cel de la care s-a pornit licitația, chiar dacă adjudecatarul a fost singurul participant.
Se mai arată că efectuarea mai multor publicații de vânzare ar fi dus la cheltuieli mult mai mari, iar amânarea licitației ar fi fost imposibil de făcut.
Recursul contestatorului este legal timbrat.
Recursul Consiliului Local și al Orașului este scutit de plata taxei de timbru.
Față de cele două recursuri a formulat întâmpinare Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care solicită admiterea recursului declarat de ca fondat și respingerea recursului Consiliului Local și al Orașului ca fiind nefondat și nelegal.
A mai formulat întâmpinare D - Filiala SA reprezentată prin lichidator judiciar, care a solicitat respingerea recursului formulat de și admiterea recursului formulat de Consiliul Local și Orașul prin primar împotriva Sentinței civile 417/F/2008.
De asemenea a mai formulat întâmpinare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, care a solicita admiterea recursului declarat de și respingerea ca nefundat a recursului formulat de Consiliul Local cu consecința modificării în parte a sentinței recurate doar sub aspectul contestației introduse de recurentul Consiliul Local.
AVAS invoca în întâmpinarea sa, ca o critică a sentinței atacate, faptul că nu s-a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 36 din legea insolvenței potrivit căruia toate acțiunile judiciare și extrajudiciare se suspendă cu privire la creanțele debitorului și ale bunurilor sale, procedura insolvenței fiind inaptă la data întabulărilor efectuate de către intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată următoarele.
Referitor la recursul contestatorului se rețin cele de mai jos.
Instanța de fond a anulat procesul-verbal de licitație încheiat de lichidatorul judiciar la data de 14.03.2008 pentru vânzarea activului Clădire + 1 Stadion motivat în esență cu faptul că din extrasul CF depus la dosar reiese că pe lângă terenul aflat în domeniul public al orașului, în acest domeniu au fost incluse și spațiile de locuit, ceea ce a determinat concluzia că, în cauză, nu s-a făcut dovada că imobilul scos la licitație exista în acest moment în patrimoniul debitoarei, ceea ce trebuia să oprească lichidatorul să vândă la licitație conform principiului că nimeni nu poate vinde ce nu are.
Criticile făcute de recurentul sunt neîntemeiate în ce privește soluționarea recursului de față.
Într-adevăr, din conținutul Hotărârii de Guvern nr. 974/2002 se poate înțelege fără putință de tăgadă că obiectul trecerii în domeniul public al orașului l-au constituit imobilele teren și nu construcții, în care este inclusă și construcția "Clădire stadion.
. în nr. 4881 în baza adeverinței emise de Primăria prin care se atestă existența unei construcții pe terenul identificat cu top 47/1 la data de 16 August 2004 conform încheirii. de întabulare emisă la această dată (fila 94-95 vol. II, dosar faliment) nu a fost desființată, ea existând la data organizării licitației și fiind pe deplin opozabilă terților.
În mod corect instanța de fond a apreciat că s-a vândut ceea ce nu era în patrimoniul debitoarei la data vânzării și acesta a fost motivul pentru care a fost anulată licitația.
Pentru ca licitația în cauză să rămână valabilă ar fi trebuit demonstrate cel puțin două împrejurări. Una, că între imobilul vândut la licitație și cel care a fost întabulat nu ar exista identitate, ceea ce de altfel s-a afirmat de recurent, dar nu s-a dovedit, dimpotrivă, din raportul de expertiză depus la dosar și efectuat la cererea recurentului (fila 233 vol. IX dosar faliment), rezultă că "Bunul imobil clădire Stadion", este identificat în 4881 nr. crt., nr. top 47/1 - Spațiu de locuit și teren construibil și că terenul pe care este amplasată clădirea se identifică din punct de vedere topografic cu imobilul teren înscris în 4881 de sub a+5 nr. top 47/1.
Astfel atât construcția, cât și terenul se identifică cu același topografic conform concluziilor expertului.
În altă ordine de idei, licitația ar fi putut fi valabilă în condițiile în care întabularea dreptului de proprietate al Consiliului Local ar fi fost desființată.
Toate criticile formulate de recurentul sunt motive de desființare a încheierii de intabulare, faptul că Hotărârea de Guvern invocată nu se referea la construcție, ci numai la terenuri, faptul că adeverința emisă de Primăria nr. 6470/2004 nu face nicio referire la executantul construcției și la titlul în baza căruia s-a efectuat construcția (eventuala autorizație) și mai ales împrejurarea că imobilul vândut la licitație a fost inventariat de lichidator ca făcând parte din patrimoniul debitoarei.
Această inventariere a fost anterioară vânzării și existența bunului construcție, ca o investiție în curs, în patrimoniul debitoarei ar fi trebuit să determine lichidatorul, atenționat deja asupra existenței unei întabulări cu privire la construcție în favoarea domeniului public al orașului, din proprie inițiativă sau la îndrumarea judecătorului sindic să formuleze o acțiune în anularea încheierii de întabulare, prin care s-a dispus întabularea construcției în CF 4881 identificată cu top 47/1.
Argumente pentru lipsa de legalitate a acestei întabulări au expus, prin recurs, atât contestatorul +, cât și creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice A ca și AVAS
De menționat că lichidatorul numit într-o procedură de insolvență are ca atribuție principală maximizarea patrimoniului debitorului în vederea satisfacerii intereselor creditorului.
În speță, lichidatorul care a inventariat bunul clădire stadion ca fiind bun al debitoarei, conform listei de inventar suplimentare aflate la dosarul cauzei și care în data de 18 aprilie 2006, cu doi ani înaintea vânzării clădirii la licitație, a fost informat (așa cum rezultă din procesul-verbal al adunării creditorilor), fila 53 vol. VIII), că în cursul anului 2004 clădirea a fost înscrisă în proprietatea consiliului local,este culpabil de neexecutarea atribuțiilor conferite de legea insolvenței în vederea maximizării averii debitoarei prin anularea actelor frauduloase și exercitarea oricăror acțiuni în vederea întoarcerii în patrimoniul debitoarei a bunurilor înstrăinate sau acaparate ilegal.
Față de acestea, curtea constată că, așa cum s-a mai menționat, motivele de recurs nu pot fi temei pentru modificarea hotărârii judecătorului sindic sub aspectul menținerii licitației, dar pot fi motive pentru o acțiune în anularea întabulării, acțiune cu care nici judecătorul sindic și nici curtea nu au fost investiți.
Critica privitoare la lipsa de eficiență dată inventarului, lista suplimentară din 18.03.2008 (fila 204 vol. VII) de către judecătorul sindic nu este întemeiată, câtă vreme judecătorul sindic a fost în situația existenței a "două titluri", atât inventarul care atestă includerea în patrimoniul debitoarei a clădirii, cât și a încheierii de întabulare care atestă trecerea în domeniul public al localității a construcției, dându-se eficiență întabulării nedesființată la data întabulării.
În ce privește motivul de recurs potrivit căruia Consiliul local nu justifică calitate procesuală activă în formularea contestației, critica nu este întemeiată, față de împrejurarea că, Consiliul local este administratorul bunurilor aflate în patrimoniul public al orașului.
Referitor la invocarea de către AVAS a prevederilor art. 36 din legea insolvenței, potrivit cărora, "de la data deschiderii procedurii se suspendă orice acțiune judiciară și extrajudiciară", în speță nu-și găsește aplicabilitatea pentru a considera transferul de proprietate ilegal pe acest temei, deoarece sentința de deschidere a procedurii s-a dat la 3 noiembrie 2004 (fila 81 dosar vol. I), iar înscrierea în cartea funciară s-a făcut anterior acesteia, la data de 16 august 2004.
În ce privește recursul Consiliului local, curtea constată că este neîntemeiat.
În mod corect a reținut judecătorul sindic că licitația încheiată de lichidatorul judiciar, din data de 7.03.2008, pentru vânzarea activului Sediu Exploatare nu a fost legală, neîndeplinindu-se toate cerințele pentru ca aceasta să fie considerată valabilă.
Valabilitatea acestei licitații a fost afectată de decizia lichidatorului de a constitui un cont cu restricție la depuneri, în sensul că nu a fost primită depunerea de sume în numerar, ci doar prin transfer bancar, ceea ce a reprezentat realmente o îngrădire a posibilității oricărei persoane, chiar și a celor care nu aveau la acea dată un cont deschis pentru efectuarea transferului.
Se constată că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligația de a expune pe piață bunurile scoase la licitație în vederea vânzării lor la un preț cât mai mare pentru acoperirea pasivului debitoarei. În acest sens, în mod corect s-a reținut și de judecătorul sindic că, deși s-au făcut numai două publicații de vânzare și în mod inexplicabil s-au organizat mai multe licitații cu privire la adresa din 22.01.2007 a primarului orașului, prin care se solicita aprobarea adunării creditorilor pentru a se achiziționa activul Sediu Exploatare, în mod corect s-a apreciat că acesta a reprezentat o presiune asupra lichidatorului judiciar pentru ca acesta să asigure orașul că va fi protejat în detrimentul altor persoane interesate, cum de altfel, s-a și întâmplat, când, în urma licitației din 07.03.2008, lichidatorul l-a declarat câștigător pe unicul licitator.
Ilegalitatea licitației rezultată din coroborarea tuturor împrejurărilor care au făcut ca orașul să aibă mai multe șanse în achiziționarea obiectivului prin acceptarea de către lichidator a tuturor condițiilor impuse de acesta, cât și vânzarea prin ofertă directă, insuficientele publicații de vânzare, acceptarea unui preț mic, contrar obligației lichidatorului de a încerca obținerea celui mai mare preț, limitarea participării altor persoane la licitație prin amenințarea cu demolarea obiectivului, în condițiile în care terenul de sub construcție era deja intrat în domeniul public.
Nu pot fi primite apărările lichidatorului referitoare la caracterul costisitor al publicațiilor de vânzare, deoarece era clar că acele cheltuieli puteau fi deduse din prețul obținut.
În concluzie, atât recursul contestatorului, cât și a contestatorului Consiliul local și orașului nu pot fi admise, urmând ca, în baza art. 312.pr.civ. să fie respinse, hotărârea atacată fiind menținută ca temeinică și legală sub aspectul soluției date, conform considerentelor expuse.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către contestatorii, Consiliul Local, reprezentat prin Primar și Orașul, reprezentat prin Primar împotriva Sentinței nr.417/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 8/18.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
