Practica judiciara insolventa. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU-ȘI și pe intimat " ", lichidator judiciar LICHIDATOR 2003 - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 402/S din 18.06.2009 a Tribunalului Iași - judedcător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al termen, acordat pentru a se comunica recurentului întîmpinarea formulată de intimata debitoare;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 402/S/ 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s- respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social declarat în I,str. -. - nr. 49- 3,. 6, având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului "" din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
A aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 2.395 lei din care suma de 695 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.700 lei remunerație.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Constată că prin sentința comercială nr. 444/S/25.09.2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului SC SRL I, constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006,fiind anterior dizolvat.
Prin hotărârea sus indicată a fost desemnat lichidatorul judiciar care să administreze procedura și fixate termenele limită pentru stabilirea masei pasive.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii procedurii în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006 și, în baza cererilor depuse de creditori,a întocmit și înregistrat tabelul preliminar al creanțelor.
obligațiilor debitorului,astfel cum a fost definitivat prin încheierea nr. 319 bis/04.12.2008,cuprinde pe creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță în sumă de 25.346 lei și I cu o creanță în sumă de 9.848 lei.
La data de 18.02.2009,lichidatorul judiciar înregistrează raportul prevăzut de art. 20 din Legea nr. 85/2006,arătând că societatea debitoare nu mai desfășoară activitate din anul 2002,că până la acest moment activitatea acesteia a fost susținută cu credite bancare și respectiv,acordate de administratorul statutar și că situația evidențiată de documentele prezentate de debitor exclude prezența vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Acest raport a fost contestat de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I,contestație care prin sentința comercială nr. 265/S/07.05.2009 a fost respinsă,apreciindu-se că întocmirea acestui raport reprezintă o atribuție exclusivă a lichidatorului judiciar căruia nu i se pot impune completări cu fapte și responsabilități pe care nu le-a constatat.
Dat fiind faptul că în patrimoniul debitorului nu există bunuri sau alte elemente de activ prin a căror valorificare să poată fi acoperite cheltuielile administrative și plata creanțelor admise în procedură,la data de 15.04.2009 lichidatorul judiciar a înregistrat raport cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Raportul a fost înregistrat și supus dezbaterii adunării creditorilor în ședința din 16.02.2009 iar împotriva lui nu s-au formulat obiecțiuni însă,luând act de întocmirea raportului cu propunerea de închidere a procedurii,creditorul Administrația Finanțelor Publice a Jud. I formulează cerere pentru a fi autorizat în vederea promovării acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 apreciind că anterior închiderii procedurii se impune promovarea unei astfel de acțiuni, existând suficiente dovezi pentru a se aprecia în sensul aplicării art. 138 din Legea nr. 85/2006 față de administratorul societății debitoare.
Cererea de autorizare,se va respinge în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin. 3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței,persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Cum aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor,instituind totodată și anumite restrângeri în exercitarea lui, exprimarea intenției de către creditorii bugetari de a formula o cerere de atragere a răspunderii personale nu este suficientă pentru a se acorda autorizarea prevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar nu are obligația de a solicita atragerea răspunderii personale a administratorilor debitorului,ci doar posibilitatea,în măsura în care apreciază că printr-o anumită activitate, de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, s-a cauzat starea de insolvență a societății
În rapoartele pe care le întocmește în cursul procedurii, lichidatorul poate face mențiuni în sensul prevederilor art. 20 alin. 1 lit. b doar prin raportare la dispozițiile art. 138 din aceeași lege, fără a putea inventa fapte și responsabilități a căror săvârșire nu a putut constata și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica după cum creditorul pretinde.
Atât timp cât lichidatorul judiciar a precizat expres în raportul său că documentele ce i-au fost prezentate de administratorul debitorului "denotă existența unei situații ce exclude prezența vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006", în cauză nu se poate vorbi de o omisiune în sensul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere.
În condițiile în care,după cum s-a constatat,debitorul nu are în patrimoniu bunuri ori disponibilități care să justifice continuarea procedurii în chip util,în vederea plății creanțelor reclamate,urmează a se dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului și evidențele fiscale,în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 85/2006, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, condiționează închiderea procedurii doar de inexistența bunurilor sau a altor elemente de activ în patrimoniul debitorului așa încât,independent de orice alte împrejurări și indiferent de stadiul în care s-ar afla procedura insolvenței,aceasta poate fi închisă atunci când,lipsind obiectului lichidării, scopul declarat al acestei nu poate fi realizat.
Prin urmare, cererea de autorizare va fi respinsă și se va aproba raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii prezentat de lichidatorul judiciar, continuarea procedurii în lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului fiind fără obiect și în același timp costisitoare întrucât ar genera cheltuieli administrative inutile.
Totodată, pentru activitatea desfășurată se va încuviința lichidatorului judiciar devizul de cheltuieli în sumă de 2.395 lei ( suma de 695 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.700 lei onorariu),plata urmând să se facă din fondul de lichidare,lipsind disponibilitățile în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În primul rând, instanța de fond s-a aflat în eroare când a precizat că "raportul a fost înregistrat și supus dezbaterii adunării creditorilor în ședința din 16.02.23009 iar împotriva lui nu s-au formulat obiecțiuni", întrucât abia în data de 18.02.2009 lichidatorul judiciar a înregistra raportul asupra cauzelor la tribunal, fără a se supune dezbaterii creditorilor, iar singura ședință a adunării creditorilor a fost stabilită la data de 18.123.2008, dată la care s-a constatat că nu poate fi constituit comitetul creditorilor, fiind doar 2 creditori înscriși în prezenta cauză și nefiind cunoscute cauzele intrării în incapacitate de plată datorită faptului că lichidatorul desemnat nu a intrat în posesia documentelor de evidență contabilă.
Raportul cauze-împrejurări a fost contestat de instituția recurentă,contestația fiind respinsă cu motivarea că lichidatorul judiciar nu poate completa raportul cu fapte și responsabilități pe care nu le-a constatat. Prin urmare, creditorul bugetar, deținător al documentelor contabile depuse de debitor și însușite de acesta prin semnătura administrației, prezintă instanței de judecată, prin cererea de autorizare, acte și fapte care se încadrează în textul de lege indicat, cerere respinsă fără analizarea aspectelor iterate de recurentă. Netemeinicia hotărârii rezultă și din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor.
Organul de executare, dispunând o analiză asupra documentelor obligatorii depuse de debitor la instituția recurentă, contrar celor expuse în raportul lichidatorului judiciar, constată următoarele:
La data de 30.06.2002 - în raportarea semestrială, societatea - prin reprezentanții legali - transmite organului fiscal situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii potrivit cărora societatea dispune de imobilizări corporale în valoare de - mii lei, stocuri în valoare de 17428 mii lei, creanțe în valoare de 17.428 mii lei, în timp ce obligațiile la acel moment erau în cuantum de 65414 mii lei, ceea ce denotă că administratorii nu au luat toate măsurile necesare valorificării activelor și obținerii resurselor financiare în vederea achitării obligațiilor fiscale generate de activitatea pe care au desfășurat-
Se constată, de asemenea, faptul că nu se mai desfășoară activitate din anul 2002 însă în semestrul I al anului 2002, tot din raportarea depusă și semnată de reprezentanții societății, rezultă că asociații au ridicat suma de 90.000.000 lei Rol - așa cum se evidențiază în contul "455" - asociați-conturi curente, sumă care, dacă ar fi fost destinată achitării obligațiilor, ar fi acoperit foarte mult din datoriile existente la acel moment.
Având în vedere împrejurarea că la data acumulării obligațiilor, societatea deținea fonduri pentru achitarea impozitelor și taxelor, iar organele reprezentative nu au achitat obligațiile, conduce la concluzia că administratorii societății au prejudiciat societatea și creditorii acesteia, veniturile realizate fiind folosite în alte scopuri.
Prin urmare incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a,c,d, rezultă din aspectele anterior menționate.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrina cât și în jurisprudența, câtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Față de aspectele invocate, consideră ca nelegală și netemeinică sentința comercială nr. 402/S/18.06.2009 și solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii cererii privind autorizarea instituției recurente de a introduce acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, la suportarea pasivului "" I ce nu a putut fi recuperat în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul de față este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la cererea de autorizare formulată de creditoarea a Mun. I, curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 referitoare la omisiunea lichidatorului de a indica, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă această acțiune amenință să se prescrie.
Astfel, corect prima instanță a reținut că, în raportul său, lichidatorul a menționat expres că analiza documentelor prezentate de administratorul debitorului denotă existența unei situații ce exclude prezența vreuneia din faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, avându-se în vedere că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt întrunite condițiile art. 138 alin. 3 din lege, criticile recurentei referitoare la existența unor fapte - premise ale angajării răspunderii personale a persoanelor din organele de conducere ale debitoarei - nu pot fi primite.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312. pr. civ. curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 402/S din 18 iunie 2009 Tribunalului Iași, Comercial, Faliment, judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
03.02.2010
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 880/2009.... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 15/2010.... → |
|---|
