Practica judiciara insolventa. Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1021
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de debitoarea " " I împotriva sentinței comerciale nr. 354/S din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- la solicitarea formulată de administratorul judiciar prin reprezentantul delegat de a se amîna pronunțarea în cauză pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 01 iunie 2009. În termenul de pronunțare au depus note de concluzii scrise atît recurentul debitor cît și administratorul judiciar.
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 354/S/3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic (dosar nr-) s-au respins cererile formulate de debitoarea " privind recuzarea și suspendarea temporară a atribuțiilor administratorului judiciar lichidator 2003
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Activitatea practicienilor în insolvență este reglementată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.86/2006 care,prin art.77, a abrogat expres prevederile art.19 alin.6 și 7 din Legea nr.85/2006 prin care,enumerându-se cazurile de incompatibilitate ale practicianului în insolvență,se reglementa și posibilitatea pentru partea interesată de a iniția procedura recuzării,conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă,în situația în care acesta nu se conforma obligației de abținere.
În prezent,menționata ordonanță,prin art.28-31,reglementând instituția incompatibilității practicianului în insolvență - unele incompatibilități fiind absolute,altele relative iar altele cu caracter temporar -,nu conține nici o normă care să prevadă și posibilitatea recuzării lui în condițiile art.27 Cod procedură civilă.
În acest sens se reține că potrivit prevederilor art.31 din OUG nr.86/2006,practicianul în insolvență este obligat să se abțină dacă se află în unul dintre cazurile prevăzute de art.27 din Codul d e procedură civilă,cu excepția celui prevăzut de art.27 pct.7 și anume,dacă și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă. Această normă specială de trimitere fiind strict delimitată la obligația de abținere,nu se poate pretinde că ar cuprinde și posibilitatea recuzării practicianului în insolvență în condițiile art.27 Cod procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor.
De asemenea,în conformitate cu prevederile art.28 alin. 3 din OUG nr.86/2006,practicianul în insolvență este obligat,sub sancțiunea suspendării,să comunice UNPIR instanțele la care nu își pot exercita profesia pentru motivele de incompatibilitate prevăzute de art.29 din menționata ordonanță -interdicțiile vizând situația în care practicianul în insolvență este numit administrator sau lichidator în raza instanței la care anterior a îndeplinit funcția de judecător-sindic sau la care soțul,ruda sau afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror.
Având în vedere aceste dispoziții speciale ce reglementează interdicțiile în exercitarea profesiei de practician în insolvență și sancțiunile în caz de încălcare a lor cât și faptul că în Codul d e procedură civilă există în art.27 și urm. art.36,art.204,art.351 reglementări speciale diferite pentru recuzare,în funcție de persoana împotriva căreia este formulată cererea,nu se poate susține cu temei că procedura referitoare la recuzarea judecătorilor constituie dreptul general în materie de recuzare și poate fi aplicată și altor categorii de persoane decât cele vizate respectiv practicianului în insolvență.
În primul rând,dacă aceste prevederi ale art.27 cod procedură civilă ar reprezenta norma generală pentru orice cerere de recuzare ar fi fost omisă din titulatura titlului V din Codul d e procedură civilă mențiunea " judecătorilor " iar în al doilea rând,art.36 și art.204 alin. 1 și art.351 alin. 1 cod procedură civilă instituind o limitare a aplicării prin analogie a prevederilor art.27 cod procedură civilă,aceste dispoziții referitoare la recuzarea judecătorilor apar ca normă specială, de strictă interpretare ce se aplică prin analogie doar persoanelor expres menționate în articolele susindicate.
Cum potrivit principiului de interpretare a actelor normative,nu se poate completa o normă specială cu o altă normă specială ci numai cu norme generale iar dispozițiile referitoare la incompatibilitatea și recuzarea judecătorilor sunt la rândul lor norme speciale,acestea nu pot fi aplicate prin analogie și practicienilor în insolvență
Pe de altă parte,instituția incompatibilității practicianului în insolvență este strict delimitată prin dispozițiile speciale ale OUG nr.86/2006 din al căror conținut rezultă că situațiile de incompatibilitate nu sunt aceleași ca cele enumerate expres și limitativ de art.24 cod procedură civilă și nici unul dintre ele nu se identifică cu vreun motiv de recuzare și cu atât mai puțin cu cele care privesc pe judecători, dispozițiile art.28 alin. 3 și cele ale art.31 lit. b din menționata ordonanță impunând practicianului doar obligația de informare și de abținere în situația în care s-ar afla în unul dintre cazurile prevăzute la art.27 din Codul d e procedură civilă,cu excepția cazului prevăzut de art.27 pct.7 anume dacă și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Lipsa unei reglementări speciale privind recuzarea administratorului judiciar /lichidatorului judiciar nu reprezintă o omisiune a legiuitorului ci este justificată de specificul procedurii insolvenței și de conținutul mandatului conferit de lege practicianului în insolvență desemnat într-o astfel de procedură care nu este exponent nici al intereselor creditorului si nici al intereselor debitorului cum eronat cel din urmă înțelege esența unui astfel de mandat,ci un reprezentant al intereselor procedurii iar în acest sens,are îndatorirea să asigure realizarea,în condițiile legii,a drepturilor și obligațiilor participanților la procedură și să efectueze cu celeritate,actele și operațiunile prevăzute de legea insolvenței.
Ca reprezentant al procedurii,implicarea în procedură a unui administrator judiciar nu este facultativă ci obligatorie,investirea cu această calitate realizându-se, potrivit art.34 din Legea nr.85/2006,prin chiar sentința de deschidere a procedurii, după o prealabilă verificare a calității de practician activ conform normelor de incompatibilitate prevăzute de art.28-31 din OUG nr.86/2006 și un control al asigurării de răspundere, mandatul său încetând la momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului judiciar(în cazul în care persoana sa nu a fost numită lichidator judiciar ) sau la închiderea procedurii când,potrivit art.136 din Legea nr.85/2006,este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Prin urmare,în derularea unei proceduri de insolvență sau faliment nu este posibilă suspendarea mandatului administratorului judiciar desemnat să administreze respectiva procedura întrucât atribuțiile conferite de lege acestuia constituindu-se în acte de administrare specifice procedurii,o eventuală suspendare,chiar și temporară a lor,pe lângă faptul că ar conduce la lipsirea pentru moment de supraveghere a activității debitorului și dezordini în gestionarea procedurii ar însemna practic oprirea tuturor efectelor substanțiale și procedurale ale deschiderii procedurii.
Debitorul și-a justificat măsura solicitată pe împrejurarea că a recurat sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii și a fost desemnat administratorul judiciar numai că,potrivit art.12 alin. 1 din Legea nr.85/2006,această hotărâre este executorie,caracter care nu a fost înlăturat de instanța de control în condițiile art.8 alin. 4 și 5 din menționata lege.
Ca manager al procedurii,administratorul judiciar își stabilește o anumită strategie în cadrul căreia,în exercitarea mandatului încredințat,este obligat să ia permanent măsuri în condiții de urgență sau oportunitate, fiind pasibil de sancțiuni administrative în cazul în care,din culpă sau cu rea-credință,nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic,în derularea procedurii activitatea sa este verificată de judecătorul-sindic prin intermediul rapoartelor cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit obligațiile iar măsurile luate de acesta în executarea atribuțiilor conferite de lege (măsuri ce pot îmbrăca atât forma unor acte juridice cât și a unor operațiuni tehnico materiale) pot fi contestate de părți,pentru motive temeinice putând fi înlocuit în condițiile art.22 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
În cadrul acestor măsuri pe care administratorul judiciar este îndreptățit și totodată obligat,potrivit art.20 din Legea nr.85/2006, să le întreprindă în interesul procedurii,o dată cu declanșarea acesteia,sunt și acelea menite să permită determinarea cu certitudine atât a masei pasive (totalitatea creanțelor asupra debitorului) cât și a averii acestuia (a situației bunurilor și drepturilor patrimoniale care o compun).
În exercitarea atribuțiilor conferite de lege,administratorul judiciar a procedat în cauză la întocmirea tabelului creanțelor și a întreprins demersuri în sensul reîntregirii averii debitorului prin promovarea unei acțiuni în anularea transferului unui bun imobil efectuat de debitor după deschiderea procedurii,măsuri care fiind impuse și limitate în timp de lege,nu pot plasa pe administratorul judiciar în situația de incompatibilitate prevăzută de art.27 pct. 7 cod procedură civilă cu posibilitatea de a fi recuzat după cum pretinde debitorul.
O astfel de concluzie este susținută de altfel și de prevederile art.31 lit. b din OUG nr.86/2006 care impunând practicianului obligația de abținere,exceptează cazul prevăzut de art.27 pct. 7 cod procedură civilă tocmai în considerarea conținutului mandatului conferit acestuia și a finalității activității pe care el o desfășoară.
Ca atare,reținând că practicianului în insolvență nu-i sunt aplicabile același norme de incompatibilitate și regulile de recuzare operante pentru judecători și nici nu au fost identificate interdicții privind exercitarea acestei calități de către administratorul judiciar desemnat în cauză pentru administrarea procedurii sau interese comune private ale acestuia cu creditorul bugetar,nu există îndreptățire pentru a se dispune înlăturarea sa din procedură prin intermediul cererii de recuzare și nici de suspendare a atribuțiilor acestuia,nici o dispoziție a Legii nr.85/2006 neprevăzând o astfel de posibilitate.
Debitoarea " " SRL a declarat recurs și a criticat sentința comercială nr. 354/S/3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Susține debitoarea că judecătorul care a pronunțat sentința recurată a soluționat și recursul împotriva sentinței civile nr. 8747/8.09.2003 pronunțată de Judecătoria Iași prin care s-a respins plângerea făcut de împotriva procesului -verbal de contravenție pe care creditorul bugetar își întemeiază creanța reclamată în procedura insolvenței.
În același sens debitoarea mai invocă alte două hotărâri și anume sentința civilă nr. 379/S/30.01.2006 și nr. 23/E/8.01.2004 pronunțată de Tribunalul Iași.
Se solicită a se constata că instanța nu a fost alcătuită potrivit legii deoarece judecătorul sindic este incompatibil în sensul art. 6 alin. 1 din și art. 25,27 pct. 7 Cod procedură civilă.
2.Hotărârea este nelegală întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia și a interpretat greșit dispozițiile legii, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs debitoarea susține că a dovedit că și-a depășit atribuțiile, s-a pronunțat asupra unor cereri ale SRL în contradicție cu interesele legale ale acesteia. Astfel, la termenul din 27.03.2008, formulând contestație la creanță conform art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât s-au descoperit erori esențiale, motiv pentru care a solicitat să se amâne judecarea cauzei de față până la soluționarea plângerii în dosar nr- a Judecătoriei Iași care privea chiar existența creanței ce a dus la procedura insolvenței, administratorul judiciar s-a pronunțat în sensul că plângerea sa în acel dosar nu este întemeiată deoarece nu există o eroare esențială. Ori în acel dosar a făcut dovada cu înscrisuri și expertiză că s-a săvârșit o eroare esențială prin care a fost încărcată cu un debit de peste 2 miliarde lei ROL (a se vedea adresa nr. 1554/27.05.2008 a administratorului judiciar). Prin cererea depusă sub nr. 422/21.02.2007 administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației sale față de tabelul preliminar al creanțelor, deși contestația sa era întemeiată cel puțin pentru creanța anunțată de creditorul BRD Generale Sucursala I admisă prin sentința comercială nr. 148/S/22.03.2007.
Prin cererea din 31.05.2007 administratorul judiciar a invocat excepția calității de reprezentant legal al doamnei și a cerut respingerea cererii ca neîntemeiată.
Situația este reală în ce privește calitatea lui de reprezentant legal al societății deoarece reprezentantul legal este. Administratorul judiciar nu-și mai menține același punct de vedere în ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 378/S/30.11.2006 a judecătorului sindic și în ce privește plângerea în procesul verbal de contravenție încheiat de Garda Financiară ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Iași. Astfel, în afară de plângerea SRL împotriva procesului -verbal de contravenție din care rezultă creanța pe care creditorul bugetar își întemeiază cererea în procedura de insolvență, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, iar Curtea de Apel Iașia suspendat judecarea recursului împotriva sentinței civile nr. 379/30.11.2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței până la soluționarea plângerii menționate.
Administratorul judiciar însă este potrivnic intereselor legale ale SRL și s-a manifestat în fața instanțelor judecătorești în acest sens.
Prin cererea depusă la 12.06.2008 administratorul judiciar apreciază că chiar dacă judecarea sentinței civile nr. 379/S/2006 a fost suspendată în recurs de Curtea de Apel Iași executarea silită trebuie să continue dat fiind caracterul continuu al mandatului administratorului judiciar.
De altfel, în dosarul nr- al Curții de Apel Iași și dosarul nr- al Tribunalului Iași judecător sindic, administratorul judiciar s-a situat împotriva cererilor și intereselor legale ale SRL, blocând orice încercare de clarificare lămurire și redresare a situației societății.
Acțiunile sale par a fi îndreptate exclusiv spre lichidarea societății, profil pe care administratorul judiciar este specializat, după cum arată și denumirea administratorului judiciar.
În aceste condiții, cererea de suspendare a atribuțiilor administratorului judiciar până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 208/2004 com. al Tribunalului Iași în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 și cauzei ce face obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința din 09.06.2008 a Judecătoriei Iași este întemeiată.
Dispozițiile art.22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede de altfel că în orice stadiu al procedurii judecătorul sindic din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor îl poate înlocui pe administratorul judiciar prin încheierea motivată, pentru motive temeinice.
3.Hotărârea este nelegală întrucât cererea de suspendare temporară a atribuțiilor administratorului judiciar și cererea de recuzare a acesteia sunt reglementate de lege pe motiv de casare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 35 din nr.OUG 86/08.11.2006 calitatea de practician, deci și aceea de administrator judiciar se suspendă: a)în caz de incompatibilitate pe durata existenței acestei stări.
În speță, administratorul judiciar al SC SRL I desemnat de judecătorul sindic, găsindu-se în una din situațiile de incompatibilitate prev. de art. 27 pct. 1,7 și 9 Cod procedură civilă atribuțiile sale pot fi suspendate de judecătorul sindic.
Susține debitoarea că motivul prevăzut de art. 27 pct.1 Cod procedură civilă este întemeiat întrucât administratorul judiciar fiind remunerat pentru activitatea ce o desfășoară conform art. 23 din lege are interes să fie menținut în funcție prin declararea ca inadmisibilă a cererii de suspendare temporară a atribuțiilor administratorului judiciar și a cererii de recuzare.
Administratorul judiciar este incompatibil și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă întrucât s-a pronunțat prin mai multe acte depuse la judecătorul sindic împotriva intereselor legale ale SRL în care situație s-a creat o stare de vrăjmășie și administratorul judiciare, ce se încadrează în dispozițiile art. 27 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a reținut greșit că ar lipsi orice reglementări speciale pentru abținerea și recuzarea administratorului judiciar. Această reglementare este prevăzută de art. 31 din nr.OUG 86/2006 pentru abținere și art. 27 Cod procedură civilă pentru recuzare.
Art. 35 din nr.OUG 86/2006 prevede cazurile de suspendare a practicii anului de insolvență, deci și administratorului judiciar între care cazurile de incompatibilitate prev. de art. 27 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în derularea unei procedură de insolvență este posibilă suspendarea mandatului administratorului judiciar, faptul că pentru moment s-ar ajunge la lipsirea de supraveghere a activității debitorului nefiind un motiv ca să nu i se ia această măsură întrucât așa cum a arătat administratorul judiciar poate fi înlocuit cu altul condițiile art. 22 din Legea nr. 85/2006.
4.Hotărârea este nelegală și pentru că a fost dată cu încălcarea legii când s-a respins cererea de suspendare temporară a atribuțiile administratorului judiciar și cererea de recuzare a acestuia pe motiv că dispozițiile legii în această materie nu sunt aplicabile administratorului judiciar, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Cu înscrisurile depuse la dosar debitoarea susține că a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile de suspendare temporară a atribuțiilor administratorului judiciar conform art. 35 din nr.OG 86/2006 lit. a și art. 27 pct. 1,7 și 9 Cod procedură civilă și condițiile de recuzare prev. de art. 27 pct. 1,7 și 9 Cod procedură civilă pe durata existenței acestei stări.
Fiind un caz de recuzare, pe baza cererii formulate judecătorul care a soluționat pricina avea motive temeinice să dispună înlocuirea administratorului judiciar conform art. 22 din Legea nr. 85/2006 cu o altă persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Instanța, pe motiv că dispozițiile privind suspendarea și recuzarea nu ar fi aplicabile administratorului judiciar, nu a examinat în concret motivele de suspendare a atribuțiilor și de recuzare a administratorului judiciar și nici probele care au fost administrate.
Procedând astfel, instanța a procedat o hotărâre nelegală întrucât instanțele nu se pot limita la aplicarea în abstract a dispozițiilor legii. De altfel, respingerea cererilor pe motiv că prevederile legii nu sunt aplicabile constituie și un exces de putere, o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești motiv de casare prev. de art.304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Instanța hotărând că în lipsa unei reglementări speciale privind suspendarea și recuzarea administratorului judiciar, cererile formulate se resping, încalcă și dispozițiile art. 3 Cod civil, săvârșind o denegare de dreptate. Textul legal impune judecătorului să se pronunțe chiar când legea nu prevede, este întunecată sau neîndestulătoare, instituind obligația interpretării legii.
Pentru aceste motive, debitoarea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, în principal, iar în subsidiar, admiterea cererii de suspendare temporară a atribuțiilor administratorului judiciar și a cererii de recuzare și înlocuirea administratorului judiciar.
Administratorul judiciar "Lichidator 2003" Iad epus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Susține administratorul judiciar că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă, judecătorul pronunțându-se în două dosare diferite; că nr.OUG 85/2006 delimitează situațiile de incompatibilitate ale practicianului în insolvență, nefiind reglementată instituția recuzării.
La data de 17.11.2008 debitoarea " " SRL a depus la dosarul cauzei "precizări și răspuns" la recursul introdus împotriva sentinței comerciale nr. 354/S/3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, precizări prin care reiterează apărările și motivele formulate în cererea de declarare a recursului.
La termenul de judecată din 15 decembrie 2008 debitoarea a depus un motiv suplimentar de recurs apreciat ca fiind de ordine publică și anume: propunerea de suspendare nu a fost pusă în discuția adunării generale a creditorilor, iar creditorul principal nu și-a exprimat punctul de vedere, încălcându-se astfel art. 15 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 11 lit. c și art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006.
Recursul este nefondat.
Titlul II din prima parte a Codului d e procedură civilă reglementează trei incidente procedurale privitoare lacompunerea completului de judecată(incompatibilitatea, abținerea, recuzarea), acestea constituind mijloace juridice destinate a asigura imparțialitateamagistraților.
OUG nr. 86/2006 care reglementează activitatea practicienilor în insolvență este o normă cu caracter special, care nu se poate completa cu normele cuprinse în Codul d e procedură civilă referitoare la recuzare deoarece, la rândul lor, aceste norme se aplică numai celor ce compun completul de judecată, adică judecătorilor.
Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 6 din CEDO referitoare la imparțialitatea instanței deoarece administratorul judiciar nu face parte din compunerea instanței "instituită de lege.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă (instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale), curtea constată că recurenta vizează situația în care la judecarea cauzei a participat un judecător incompatibil.
Acest motiv de recurs poate fi analizat numai dacă partea interesată a formulat cerere de recuzare a judecătorului în termen legal, iar instanța a respins-o și judecătorul respectiv a participat la soluționarea cauzei.
Din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că debitoarea ar fi formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului care a pronunțat sentința recurată, astfel că aceasta nu poate critica sentința, pentru prima dată în recurs, sub acest aspect.
În ceea ce privește suspendarea atribuțiilor administratorului judiciar, curtea constată că debitoarea și-a întemeiat această solicitare pe declararea recursului împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.
În calea de atac a recursului, recurenta a invocat pretinsa atitudine potrivnică a administratorului judiciar față de interesele sale manifestate prin respingerea unei cereri formulate pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței.
Curtea constată că modul în care administratorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile poate fi verificat de judecătorul sindic, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, la sesizarea oricărui participant în procedura insolvenței.
În cauza de față debitoarea a solicitat suspendarea exercitării atribuțiilor administratorului judiciar, instituție inexistentă în Legea nr. 85/2006 și nu înlocuirea acestuia, pentru motive temeinice.
În ceea ce privește textul art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, curtea constată că acesta nu este de ordine publică, critica fiind tardiv formulată (art. 303 Cod procedură civilă) iar pe de altă parte acesta a fost introdus prin OUG nr. 173/19.11.2008, după data pronunțării sentinței recurate.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de " " și va menține sentința recurată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr. 354/S/03.07.2008 a Tribunalului Iași Comercial Faliment - Judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 976/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1079/2009. Curtea de... → |
|---|
