Practica judiciara insolventa. Decizia 1022/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1022
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de creditorul "" I împotriva sentinței comerciale numărul 733/S din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 01 iunie 2009, cînd
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea depusă la data de 8 octombrie 2008 la Tribunalul Iași - judecător sindic - în dosarul nr-, creditoarea a formulat contestație cu privire la creanța trecută în tabelul suplimentar al creanțelor asupra averii debitoarei " Industrie"
Creditoarea a contestat faptul că în acest tabel lichidatorul judiciar nu a cuprins și suma de 138.000 lei reprezentând diferența dintre prețul achitat și sporul de valoare dobândit de imobil între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii totale suferite.
Prin sentința comercială nr. 733/S/3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s- respins contestația creditoarei C, s-a constatat definitiv și consolidat tabelul suplimentar și s- dispus afișarea acestuia la grefa instanței.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru a funcționa garanția contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț, cum este situația în speță, una din condiții este aceea ca dobânditorul să nu fi cunoscut cauza evicțiunii.
Or, în cauza de față, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr. 2099/12.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - pag 7 ( 201 - vol. IV dos.) ambele părți au fost de rea credință la data încheierii contractului, cumpărătoarea asumându-și riscul tranzacției. Așadar, debitoarea neavând obligația să-l garanteze pe cumpărător contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț, în mod temeinic lichidatorul judiciar a admis creanța creditoarei - contestatoare, doar în parte.
Creditoarea a declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 733/S/2008 pronunțată de Tribunalul Iași pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că la momentul achiziționării spațiului, acesta era într-o stare avansată de degradare, iar investițiile făcute pentru aducerea imobilului în stare normală de funcționare au sporit mult valoarea inițială acestuia. Nerestituirea către cumpărătorul evins a diferenței dintre prețul inițial și sporul de valoare adus imobilului, echivalează cu o sărăcire a acestuia și cu îmbogățirea fără justă cauză a vânzătorului.
Mai susține recurenta că, în speță, nu este operantă chestiunea bunei sau relei credințe a cumpărătorului, ci instituția îmbogățirii fără just temei.
altă critică vizează faptul că instanța de judecată nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 517/2003 privind Codul fiscal în sensul că impozitul calculat în anul 2007 a fost corespunzător pentru suma de 142.000 lei.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și, rejudecând cauza pe fond, admiterea contestației și a cererii de înscriere în tabelul suplimentar al creanțelor a sumei de 143.117,73 lei.
Recurenta a depus la dosar copia deciziei nr. 2099/12.06.2008 pronunțată de și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1809/5.09.2002 la I -.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
Creditoarea a depus cerere de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei Industrie pentru creanța în sumă de 143.117,73 lei compusă din:
- 4.000 lei reprezentând prețul achitat pentru spațiul ce a făcut obiectul contractului nr. 1809/2002;
- 228 lei cheltuieli aferente vânzării - cumpărării;
- 700 lei cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond (dosar nr-);
- 189,73 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs;
- 138.000 lei reprezentând diferența între prețul și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și data producerii evicțiunii.
În tabelul suplimentar al creanțelor lichidatorul judiciar a înscris creditoarea cu o creanță de 5.117,73 lei (creanță chirografară conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006), motivat de faptul că, urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare, diferența dintre preț și sporul de valoare dobândit ulterior, nu-i este imputabilă debitoarei (susținerea făcută în ședința din 26 noiembrie 2008, fila 25 dosar recurs).
Curtea reține că prin decizia nr. 2099/12 iunie 2008 pronunțată de (în dosarul nr-) s-a constatat nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Industrie și, autentificat sub nr. 1809/2002 la, motivându-se că ambele au fost de rea-credință, înstrăinând un imobil asupra căruia prima nu avea nici un drept, iar a doua a cumpărat un imobil pe riscul său.
Constatându-se irevocabil că vânzarea-cumpărarea imobilului s-a făcut în frauda dreptului de proprietate de către vânzătoarea-debitoare, cu complicitatea și pe riscul cumpărătoarei recurente, în mod corect judecătorul sindic reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la garanția contra evicțiunii invocate de către creditoarea - recurentă
De asemeni, nu are relevanță în cauză nici faptul că în anul 2007 recurenta achitat impozit pentru imobil aferent sumei de 142.000 lei.
În ceea ce privește îmbogățirea fără just temei, curtea constată că acest aspect este invocat pentru prima dată în recurs, astfel că nu va fi analizat față de dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de, va menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea recurentă I împotriva sentinței comerciale nr. 733/S/3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Respinge cererea formulată de recurentă de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 701/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 972/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
