Practica judiciara insolventa. Decizia 1055/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1055/
Ședința publică din 27 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul ales în B,--11, sector 1 și - Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin,-, jud.M, împotriva Încheierii nr.952 din 17 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- a Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, în raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 952 din 17 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- a Tribunalul Comercial Mureșs -a dispus plata decontului de cheltuieli înregistrat de lichidator în valoare de 441 lei din contul colector al debitoarei SC SRL și virarea diferenței către executorul judecătoresc, pentru a se efectua distribuirile în temeiul Tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 142 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, s-au espins obiecțiunile formulate de creditoarea M și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva raportului final înregistrat la data de 11.05.2008 de lichidatorul judiciar Cabinet individual, în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC SRL și în consecință a fost probat raportul final, stabilindu-se termen pentru soluționarea cererii lichidatorului, de închiderea procedurii, la data de 03.12.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Societatea comercială SRL a fost înființată în anul 1992, 2.000.000 lei vechi, de către asociatul unic -, acestuia revenindu-i și calitatea de administrator.
Activitatea principală a constat în exploatarea forestieră, conform Cod 02221.
Prin încheierea din data de 316/C/19.11.2006 (fila 286) s-a admis cererea creditoarei DGFP M și s-a înființat sechestrul asigurător asupra bunurilor din averea administratorului pârât -.
Prin Raportul privind cauzele ajungerii societății în insolvență lichidatorul a învederat instanței că starea societății se datorează in esență unei conjuncturi nefavorabile în ceea ce privește valorificarea produselor societății, societatea fiind nevoită să-și valorifice produsele la prețuri care nu acoperea cheltuielile de producție, determinată de factori externi, fapt care a dus la imposibilitatea achitării datoriilor acumulate și implicit la creșterea majorărilor și a penalităților de întârziere.
Lichidatorul a concluzionat că în opinia sa nu subzistă premisele angajării răspunderii personale a administratorului pârât, în condițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995.
Potrivit Tabelului definitiv consolidat al creanțelor datoriile debitoarei sunt de 112.033,95 RON reprezentând creanțe bugetare.
În patrimoniul debitoarei au fost identificate bunuri de natura unor mașini și utilaje evaluate la suma totală de 1.060.032.689 ROL.
Prin valorificarea bunurilor în cauză s-a obținut suma totală de 5.867 RON, distribuit creditorilor conform raportului și planului de distribuire întocmit la 7.12.2005 și încuviințat de judecătorul sindic la data de 11.01.2006.
Suma distribuită creditorilor nu acoperă creanțele înregistrate în Tabelul definitiv consolidat.
Prin sentința civilă nr.31/17.01.2007 s-a respins cererea creditoarei M, având ca obiect angajarea răspunderii personale față de administratorul statutar -. Prin decizia nr. 676/12.06.2007 a Curții de Apel Tg-M s-a admis recursul creditoarei M, s-a modificat hotărârea atacată și s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului pârât - până la concurența sumei de 20.553,73 lei. În patrimoniul debitoarei falite nu s-au identificat bunuri care să fie valorificate în vederea plății creanțelor înregistrate în tabelul de creanțe.
Lichidatorul a declanșat demersurile în vederea punerii în executare a sentinței, prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului. Sumele încasate până la data înregistrării raportului final au fost distribuite creditorilor, conform planurilor de distribuire aprobate de judecătorul sindic.
Suma de 3.055 lei, încasată după înregistrarea raportului final și rămasă nedistribuită la data soluționării obiecțiunilor creditorilor la raportul final, vor fi restituite executorului judecătoresc care va proceda la repartizarea lor în conformitate cu prevederile art. 142 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, chiar dacă scopul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolvență, nu există nici o garanție care să asigure îndestularea integrală a creanțelor creditorilor, acoperirea integrală a pasivului, în acele situații în care în averea debitoarei nu sunt suficiente bunuri sau drepturi patrimoniale.
În această ordine de idei, judecătorul sindic a apreciat că prevederile art. 142 alin.(2) din Legea nr. 85/2006 vin să completeze prevederile art. 132 alin.(2) din același act normativ, care condiționează închiderea procedurii de distribuirea tuturor fondurilor și bunurilor societății. Completarea privește în mod expres sumele încasate prin executarea silită a hotărârii prin care s-a angajat răspunderea persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței și își găsește justificarea în caracterul îndelungat și anevoios al unei proceduri de executare silită, care este de competența exclusivă a executorului judecătoresc, rolul lichidatorului fiind limitat la operațiunea de distribuire. Este lipsit de raționament ca două organe de executare, deopotrivă competente să împartă sumele încasate, să fie menținute în funcție și remunerate pe toată perioada aferentă executării silite.
Față de cele reținute în cele de mai sus, judecătorul a apreciat că au fost efectuate toate actele și operațiunile necesare și utile realizării scopului procedurii insolvenței.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs AVAS și MEF - Reghin.
Prin cererea de recurs formulată AVAS solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea procedurii, susținând că împotriva membrilor organelor de conducere a debitoarei s-a angajat răspunderea materială iar executarea silită a acestei hotărâri revine lichidatorului judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară. În cauză judecătorul sindic a admis raportul lichidatorului cu propunerea de închidere a procedurii, fără să observe că hotărârea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere nu a fost pusă în executare. Executarea silită a hotărârii de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere de către executorul judecătoresc după închiderea procedurii ar duce la încălcarea disp.art.142 din Legea nr.85/2006 și s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar.
MEF - Reghin prin cererea de recurs formulată solicită de asemenea casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 pentru a se dispune închiderea procedurii, atâta timp cât hotărârea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere nu a fost pusă în executare. Executarea silită a hotărârii de angajare se impune a fi făcută în cadrul procedurii colective întrucât scopul acestei proceduri este acela de acoperire a pasivului debitoarei până la stingerea acestuia.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată s-a reținut că bunurile identificate în patrimoniul debitoarei SC SRL au fost valorificate iar sumele obținute prin valorificare au fost distribuite creditorilor conform raportului și a planului de distribuire încuviințat de judecătorul sindic.
Se mai reține faptul că împotriva administratorului statutar al societății - s-a angajat răspunderea personală a acestuia până la concurența sumei de 20.553,73 lei, au fost declanșate demersurile pentru executarea silită a acestei hotărâri judecătorești, sumele obținute din executarea silită până la întocmirea raportului final au fost repartizate, urmând ca după această dată sumele încasate să fie repartizate de către executorul judecătoresc.
Aceste concluzii ale judecătorului sindic sunt greșite întrucât dispozițiile cuprinse în art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 permit închiderea procedurii de faliment atunci când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, situație ce nu se regăsește în prezenta cauză întrucât nu a fost finalizată executarea silită pornită împotriva administratorului societății debitoare în baza hotărârii judecătorești de angajare a răspunderii personale.
adevărului că dispozițiile cuprinse în art.142 din aceeași lege oferă posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită a hotărârilor de angajare a răspunderii materiale a administratorului să fie repartizate de către executorul judecătoresc pe baza tabelului definitiv consolidat de creanțe, dar această repartizare a fondurilor intervine numai în situația în care pe durata derulării procedurii falimentului nu s-a putut declanșa procedura executării silite împotriva administratorului societății pe motiv că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acestuia.
Ținând seama de scopul procedurii de executare colectivă, acela de acoperire a întregului pasiv al debitorului insolvent și având în vedere faptul că în cauză nu au fost repartizate toate sumele obținute în cadrul acestei proceduri, aici fiind cuprinsă și cea de executare silită a hotărârii de angajare a răspunderii administratorului statutar ce se impune a fi efectuată până la închiderea procedurii, instanța de control apreciază că în mod greșit judecătorul sindic a aprobat raportul final cu propunerea de închidere a procedurii, această aprobare fiind făcută cu încălcarea disp.art.132 și 142 din Legea nr.85/2006, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 din același cod, va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de creditoarele AVAS și MEF - Reghin, va respinge raportul final și va dispune continuarea procedurii până la distribuirea integrală a sumelor obținute prin executarea silită declanșată în cadrul procedurii falimentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul ales în B,--11, sector 1 și - Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin,-, jud.M, împotriva Încheierii nr.952 din 17 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- a Tribunalul Comercial Mureș.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Admite obiecțiunile formulate de cele două creditoare împotriva raportului final înregistrat la 11.05.2008 în cadrul procedurii de faliment a debitoarei SC SRL și respinge cererea de aprobare a acestuia, dispunând continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
8.01.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 869/2008. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 649/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
