Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1074/
Ședința publică din 05 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 917/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 3 2009 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar GENERAL Târgu M pentru debitoarea SC SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 917 din 4 mai 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SRL și radierea acestei firme din registrul comerțului, cu toate consecințele juridice, motivat de împrejurarea că prin Încheierea nr. 2051 din 22 septembrie 2008 s-a dispus deschiderea proceduri simplificate a insolvenței, iar potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar General Consult, administratorul debitoarei a achitat integral pasivul pentru care s-ar fi impus angajarea răspunderii personale în cuantum de 5040 lei. S-a mai reținut că potrivit tabelului definitiv consolidat de creanțe valoarea totală a creanțelor declarate împotriva averii debitoarei este de 5041,69 lei și că societatea debitoare nu deține bunuri de valorificat sau creanțe de recuperat.
Hotărârea de închidere a procedurii falimentului a fost atacată cu recurs de către creditoarea AVAS B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Creditoarea AVAS Bas olicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic deoarece sentința s-a pronunțat cu nerespectarea principiului rolului activ al instanței, reglementat de art. 129 Cod procedură civilă. Astfel, s-a precizat că în realitate administratorul firmei debitoare a achitat o sumă cu care au fost acoperite cheltuielile de procedură nu și sumele înscrise în tabelul definitiv și că, la adunarea creditorilor din 28 aprilie 2009, AVAS a precizat că nu înțelege să aprobe raportul final în forma prezentată, deoarece din concluziile acestuia rezultă incidența prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hac riticat faptul că deși administratorul firmei debitoare a achitat datoriile societății pe parcursul derulării procedurii, acest demers nu profită creditorilor iar demersurile lichidatorului judiciar au avut ca efect doar acoperirea onorariului său.
Recurenta a mai precizat că inițial în raportul lichidatorului judiciar, au fost identificate cauze de atragere a răspunderii personale pentru suma de 1469,31 lei și apoi în raportul final suma s-a ridicat la 2380,96 lei în timp ce în raportul întocmit pentru termenul din 27 aprilie 2009 valoarea totală a datoriilor se majorează la suma de 16223,16 lei fără însă a se aduce la cunoștința creditorilor care au fost aspectele care au determinat această modificare.
Lichidatorul judiciar General Consult a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului AVAS, deoarece în speță sunt întrunite condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, în condițiile în care nu există bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei iar pasivul a fost acoperit în întregime. Intimatul a mai precizat că în condițiile în care administratorul a achitat suma totală de 5040 lei, reprezentând pasivul debitoarei, nu mai consideră că se impune promovarea cererii de angajare a răspunderii personale iar referitor la distribuirea sumelor, s-au invocat prevederile art. 123 din lege.
Totodată, intimatul a învederat faptul că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul final, ceea ce duce la concluzia că propunerea de închidere a procedurii a fost însușită.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt nefondate.
Prin Încheierea nr. 2051 din 22 septembrie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificată a insolvenței debitoarei SRL T și prin aceeași hotărâre a fost desemnat lichidatorul judiciar provizoriu General Consult fiindu-i stabilită și remunerația (fila 22 dosar fond).
Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență este depus la filele 59-64 dosar fond, pentru termenul de judecată din 15 decembrie 2008. Într-adevăr, în acest raport s-a învederat că există cauza de atragere a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere, stabilindu-se și suma imputabilă în cuantum de 2380,96 lei care reprezintă lipsa mijloacelor fixe, lipsa de mărfuri cu amănuntul, lipsa numerar din casă și clienți prescriși, reținându-se însă și neconducerea contabilității în conformitate cu legea.
La termenul din 15 decembrie 2008, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință (fila 65 dosar) s-a menționat că administratorul debitoarei s-a angajat să achite datoriile societății, achitând până în acel moment suma de 2600 lei.
Întrucât au depus declarații de creanță creditorii ITM H, Direcția Generală a Finanțelor Publice H și AVAS B, s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei, suma totală fiind de 5040,69 lei (fila 75 dosar fond).
Mai trebuie reținut că potrivit procesului verbal de ședință din camera de consiliu din 15 decembrie 2008, s-a confirmat în calitate de lichidator judiciar General Consult.
În cuprinsul raportului final (fila 77 dosar fond) s-a menționat că suma pentru care s-ar fi impus formularea cererii de angajare a răspunderii personale este de 2380,96 lei dar, un asemenea demers nu se mai justifică în condițiile în care administratorul a achitat în total suma de 5040 lei.
Relevant este că în încheierea de ședință de la termenul din 9 martie 2009 (fila 84 dosar fond) în practicaua hotărârii se menționează că reprezentanții creditorilor AVAS B și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, după preluarea raportului final, a situațiilor financiare, declară că nu au obiecțiuni asupra acestuia.
S-a dat termen pentru publicarea raportului final și notificare, stabilindu-se termen pentru adunarea creditorilor în vederea aprobării raportului final la 28 aprilie 2009, orele 14.
Faptul că prin adresa 9227 din 2 aprilie 2009 AVAS B, acest creditor apreciază că este oportună formularea unei cereri de angajare a răspunderii personale împotriva d-lui, administrator și că mandatează Direcția Generală a Finanțelor Publice H să întreprindă demersurile necesare cu precizarea că dacă acest creditor este în imposibilitatea formulării cererii, își exprimă disponibilitatea pentru demararea acțiunii, nu schimbă datele dosarului și nu produce efecte juridice. Demersurile procedurale în vederea formulării unei cereri se fac sau nu se fac, nu sunt substituite de aprecierea asupra oportunității lor și în plus, formularea unei cereri de angajare se face în condițiile impuse de lege. De asemenea, împotriva raportului final există calea procedurală a obiecțiunilor, or, nu s-au formulat în mod expres obiecțiuni, iar la data la care s-a fixat termen pentru aprobarea raportului final, s-a consemnat în procesul verbal și că reprezentantul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice declară că este de acord cu raportul final. În aceste condiții, raportul final a fost aprobat de către judecătorul sindic iar recursurile creditorilor care au avut poziția procesuală menționată, nu sunt fondate, angajarea răspunderii personale, conform prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 neputând depăși pasivul debitoarei iar pasivul este cel rezultat din însumarea declarațiilor de creanțe. În realitate, aspectul contestat este modul de distribuire, însă, sunt acest aspect devin incidente prevederile art. 123 din același act normativ.
Din moment ce societatea debitoare nu are în patrimoniu bunuri valorificabile în condițiile procedurii, sau disponibilități, iar administratorul debitoarei a achitat suma care rezultă din tabelul definitiv de obligații, raportul final fiind aprobat, instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.917 din 4 mai 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/9ex
Jud.fond:
-4.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
