Practica judiciara insolventa. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1088
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea - SA S cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 319 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind creditoarea intimată - - SRL S, lichidatorul intimat Cabinet Individual de Insolvență av. și partea intimată în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul recurentei depune la dosar timbru judiciar de 0, 3 lei, certificat de atestare fiscală și o serie de înscrisuri. ( 112-114 dosar )
Întrebat fiind, părătorul recurentei a arătat că a comunicat lichidatorului intimat și creditoarei intimate înscrisurile depuse anterior la dosar. ( 18 - 110 dosar )
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii introductive de deschidere a procedurii insolvenței iar în subsidiar casarea sentinței. Și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 punctele 4 și 9 și art. 312 Cod proc. civilă. A apreciat ca netemeinică hotărârea judecătorului sindic criticând ambele condiții de inadmisibilitate a cererii. A arătat că debitoarea nu se află în stare de insolvență; că există suficiente fonduri pentru a se acoperi prezumtiva creanță invocată; că cererea de creanță este o eroare iar creanța reținută de judecătorul sindic nu este cea invocată de creditoarea - - SRL. A mai ar ătat că au fost depuse la dosarul de fond extrase de cont, ordine de plată prin care a fost stinsă datoria, calcul dobânzi și procesul verbal încheiat de părți; că a fost reanalizat cuantumul dobânzilor și că s-a constatat că a fost o greșeală. Nu insistă în cererea de suspendare a executării hotărârii recurate. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr- la data de 12.12.2008, creditoarea - SRL Sas olicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei - SA pentru plata unor datorii în sumă de 206.106,44 lei, reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.85/2006.
La data de 24 decembrie 2008 debitoarea în temeiul art. 33 alin. 2 ipoteza I, alin. 3,5 din Legea nr. 85/2006 a formulat contestație.
În motivare debitoarea a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava în soluționarea cererii întrucât conform art. 10.1 din contractul de prestări servicii nr.-1850/20.12.2006 orice litigii se vor rezolva pe cale amiabilă, iar contrar, ele vor fi supuse spre soluționare Tribunalului Arbitral conform regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc. Pe fond, debitoarea arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea nr. 85/2006 pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii și anume reclamanta confundă, nepermis, noțiuni și categorii juridico-financiare. Astfel, aceasta pune semnul de egalitate între noțiunile "insolvență prezumtivă" și "insolvabilitate"
Pârâta - SA nu se află în nici una din aceste ipostaze.
De altfel, simplul refuz al unor plăți, nu constituie o dovadă a încetării plăților pe de o parte, iar separat, numai insolvența, nu și insolvabilitatea, poate constitui temei al procedurii falimentului.
Prin decizia nr. 81/2004 a Curții de Apel Bucureștis -a decis că încetarea plăților nu este același lucru cu insolvența, prima fiind efectul unor motive întemeiate.
O parte din facturi fac obiectul unui alt raport comercial dintre părți, dar nu s-a probat în nici un fel un raport juridic de obligare pentru aceste facturi, aceasta constituind un alt motiv de neadmitere a cererii.
Caracterul nefondat al cererii mai rezultă și din lipsa opțiunii de a participa la reorganizarea activității pârâtului, fapt ce probează intenția de șicană a reclamantei și nicidecum convingerea că sumele pretinse se pot recupera doar pe calea procedurii insolvenței.
Prin sentința nr.319 din 24 martie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de debitoarea - SA S, a admis cererea formulată de creditoarea - SRL S pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Totodată în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SA
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceavas -a reținut că, art.10.1 din contractul de prestări servicii nr.1850/20.12.2006 vizând convenția arbitrală, nu poate produce efecte decât în cazul declanșării litigiilor apărute în derularea contractului, or legea insolvenței este o procedură specială, ce excede litigiilor apărute în derularea unei convenții, iar în conformitate cu disp. art. 6 alin. 1 din același act normativ, avem de a face cu o competența exclusivă, a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul social al debitorului.
Cu privire la excepția de neexecutare a contractului invocată de debitoare, aceasta nu poate fi reținută în condițiile depunerii de către creditoare la dosar a facturilor acceptate, ceea ce probează executarea contractului din partea creditoarei.
Mai mult, debitoarea nu a precizat în ce a constat obligația sau partea de obligație neexecutată de creditoare în baza contractului de prestări servicii nr. 1850/20.12.2006.
Pe fondul cauzei a reținut că, în raport de disp. art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitoarei caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești, iar potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) insolvența este prezumată atunci când, după 30 de zile de la scadență, aceasta nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Or, în speță, creditoarea a prezentat o creanță certă, lichidă și exigibilă mai veche de 30 de zile, astfel că debitoarea este prezumată în insolvență, prezumție ce nu a fost răsturnată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, în mod eronat a reținut judecătorul sindic că debitoarea SA ar fi în stare de insolvență, întrucât această prezumție relativă conținută în disp. art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 a fost răsturnată prin dovada contrară a faptului pozitiv conex - existența disponibilităților bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor.
Aceeași dovadă, arată recurenta, s-a făcut în fața judecătorului sindic cu înscrisuri oficiale emanând de la autorități publice din care reiese achitarea datoriilor la zi către bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale și bugetul local, precum și cu extrase de cont eliberate de băncile comerciale, din care rezultă transferuri de lichidități în perioada 1.12.2008 - 27.03.2008, cu mult mai mari decât creanța creditoarei.
Pe de altă parte, arată recurentul că, cerințele art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 în sensul existenței unei creanțe a creditorului, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, nu sunt îndeplinite, întrucât la data deschiderii procedurii, facturile emise în executarea contractului nr.1850/2006 erau achitate integral cu ordine de plată depuse la dosar, așa după cum recunoaște chiar creditoarea prin procesul verbal încheiat la 7.04.2009.
Prin același proces verbal din 7.04.2009 s-a stabilit și cuantumul dobânzilor la suma de 6839,69 lei care, deși se situa sub valoarea prag a creanței conform art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, a fost achitată integral cu nr.181 din 7.04.2009, astfel încât în prezent creanța creditoarei este stinsă în totalitate.
În drept recurenta a invocat disp. art.304 pct.9 Cod proc. civilă.
Deși legal citată, creditoarea intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate, ce vizează disp. art.304 pct.9 Cod proc. civilă, curtea constată întemeiat recursul.
Pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, Legea nr.85/2006 impune îndeplinirea cumulativă a unor condiții, respectiv existența stării de insolvență a debitoarei și existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile.
Insolvența este acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, și este prezumată ca fiind vădită, conform art.3 al.1 pct.1 lit.a), atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori.
Ne aflăm în fața unei prezumții relative, care, evident poate fi răsturnată, prin dovada contrară, respectiv a faptului existenței disponibilităților bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor societății.
În speță, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la judecata în fond, debitoarea - SA are achitate la zi datoriile către bugetul de stat, bugetul asigurărilor locale și bugetul local și mai mult, din înscrisurile depuse în recurs ( 22 - 108 ) rezultă că în perioada 1.12.2008 - 27.03.2008 a realizat transferuri de lichidități prin conturile deținute la băncile comerciale, superioare creanței creditoarei.
Aceste împrejurări sunt de natură a răsturna prezumția de insolvență instituită de disp. art.3 al.1 pct.1 lit. a) din Legea nr.85/2006, debitoarea făcând dovada că nu se află în situația de a nu-și putea achita la scadență datoriile exigibile, din lipsa fondurilor bănești.
În consecință în mod nejustificat a considerat judecătorul sindic, în ciuda tuturor înscrisurilor depuse la dosar de către debitoare, că aceasta s-ar afla în stare de insolvență.
Pe de altă parte, creditorul trebuie să posede împotriva debitoarei, o creanță certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag de 10.000 lei RON.
Așa cum rezultă din cererea introductivă, creanța creditoarei - SRL S, în cuantum de 206.106,44 lei RON a rezultat din derularea contractului de prestări servicii nr.1850 din 20.12.2006 și a fost dovedită prin facturile anexate.
Însă, suma de 132.460 lei ce reprezintă în fapt contravaloarea facturilor emise, conform ordinelor de plată depuse la dosarul de fond era achitată la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, astfel încât creanța rămasă neachitată se situa sub valoarea prag cerută de lege pentru admisibilitatea cererii creditorului.
Mai mult, până în prezent, și diferența de creanță în sumă de 6839,69 lei ( cuvenită prin procesul verbal din 7.04.2009 ) a fost stinsă prin plată, astfel încât în prezent creanța creditoarei practic nu mai există.
De urmare, neexistând creanțe de acoperit, lipsește scopul procedurii reglementate de Legea nr.85/2006.
Față de aceste aspecte, din care rezultă fără dubiu neîntrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, curtea apreciază că judecătorul sindic în mod eronat a admis cererea creditoarei - și a respins contestația debitoarei, dispunând deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SA.
În consecință, în temeiul art.304 Cod proc. civilă raportat la art.312 al.3 Cod proc. civilă, curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, iar în rejudecare, va admite contestația debitoarei și va respinge cererea creditoarei -, de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea - SA.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SA S cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 319 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite contestația debitoarei.
Respinge ca nefondată cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL S cu sediul în municipiul S,-, județul
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud. fond
Tehnored. MD.
2ex/29.06.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 113/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1676/2009. Curtea de... → |
|---|
