Practica judiciara insolventa. Decizia 1092/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1092
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta creditoare AVAS B, împotriva încheierii din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL TG J CF - J- prin lichidator TG J și intimata creditoare DGFP G - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG J, având ca obiect procedura insolvenței autorizare creditor formulare cerere de extindere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea creditorului AVAS B de autorizare a formulării cererii de atragere a răspunderii materiale a administratorului statutar al debitorului SC -
A acordat termen la 12.05.2009 pentru a pune în discuție închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea85/2006.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul sindic a reținut că prin cererea adresată judecătorului sindic la data de 13.04.2009 creditorul AVAS Bas olicitat să fie autorizat în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii în solidar a administratorilor statutari ai debitorului SC -J în temeiul art 138 alin.3 din Legea 85/2006.
În motivarea cererii s-a arătat că lichidatorul judiciar nu a formulat o asemenea acțiune, iar adunarea generală a creditorilor din 27.03.2009 a mandatat AVAS să formuleze în numele creditorilor atât cererea de autorizare cât și cererea de antrenare a răspunderii.
Judecătorul sindic examinând cererea în raport de dispozițiile art 138 alin.3 din Legea 85/2006 a constatat următoarele:
Potrivit textului de lege menționat mai sus, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. la art.138 alin.1, dacă, lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev. la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Din examinarea raportului întocmit de lichidatorul judiciar la 16.03.2009 și pus în discuția adunării generale a creditorilor din 27.03.2009 a rezultat că la data de 27.02.2009 s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar soția asociatului unic care a precizat faptul că începând cu anul 2004 societatea debitoare nu a mai desfășurat activitate, nu a deținut bunuri în patrimoniu întrucât de la această dată asociatul unic a avut grave probleme de sănătate, că, după încetarea activității, nu au mai fost emise acte contabile.
S-a concluzionat astfel că administratorul debitorului nu a cauzat prin faptele sale apariția stării de insolvență.
Din lecturarea deciziei asupra capacității de muncă nr.2804/17.08.2007 depusă la fila 14 din dosar a rezultat că diagnosticul funcțional stabilit de comisia de expertiză medicală este de, deficiență psihică accentuată, iar data ivirii invalidității este 16.08.2004.
Prin urmare, nu se poate reține că lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență ci a precizat argumentat că nu au fost identificate fapte săvârșite de administratorul unic de natură să conducă la apariția stării de insolvență.
De-altfel, nici-unul dintre creditori nu a depus la dosar situația defalcată a creanțelor în funcție de momentul nașterii acestora, pentru că în acest fel se putea constata că toate sunt anterioare anului 2004 și în cea mai mare parte sunt reprezentate de accesorii, respectiv dobânzi, majorări și penalități.
Constatând așadar că nu ne aflăm în situația prevăzută de art.138 alin.3 din lege, în sensul că lichidatorul judiciar ar fi omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență sau să formuleze acțiunea, ci a prezentat argumentat motivele pentru care nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni, cererea de autorizare formulată de creditorul AVAS a fost respinsă ca nefondată, urmând a acorda termen pentru a pune în discuție închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege la 12.05.2009.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Susține recurenta creditoare că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe poziția lichidatorului judiciar reținând că administratorul debitorului nu a cauzat prin faptele sale apariția stării de insolvență.
În acest fel, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu a fost cerut, cererea cu care fusese investită având ca obiect autorizarea formală în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii.
Pe de altă parte, se susține că în mod greșit instanța de fond a considerat cererea AVAS ca nefondată în condițiile în care lichidatorul nu a omis să-și precizeze poziția în privința cererii de antrenare ci s-a pronunțat în sensul inexistenței faptelor de natură a conduce la apariția stării de insolvență.
Curtea, analizând recursul în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304.pr.civ. constată că acesta nu este fondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, " Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie".
Din economia acestui text de lege, rezultă două ipoteze în care comitetul creditorilor poate formula cererea de autorizare ca și condiție prealabilă formulării cererii de antrenare a răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 și anume:
Prima ipoteză o reprezintă situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică.
Cea de-a doua ipoteză, se referă la situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul deși a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență, a omis să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 și mai mult decât atât, răspunderea acestora amenință să se prescrie.
În speța de față, în mod corect judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a analizat în raportul său cauzele și împrejurările apariției insolvenței debitorului și a precizat argumentat că nu au fost identificate fapte săvârșite de administratorul unic de natură să conducă la această situație a debitorului.
În aceste condiții sunt nefondate criticile recurentei creditoare potrivit cărora judecătorul sindic a analizat pe fond eventuala culpă a administratorului social al debitoarei.
În această situație cererea de autorizare putea fi întemeiată doar pe teza a II-a a art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, în sensul că dacă administratorul sau lichidatorul omite sau refuză să formuleze acțiunea în răspundere și aceasta amenință să se prescrie, comitetul creditorilor are calitatea de aof ormula.
La fila 26 din dosarul instanței de fond se află cererea formulată de recurenta creditoare AVAS, cerere care însă indică în mod generic dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, fără a fi motivată în sensul arătat mai sus.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică și în consecință, recursul fiind nefundat, urmează ca, în baza art. 312.pr.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva încheierii din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL TG J CF - J- prin lichidator TG J, cu sediul în Târgu J,-,.1, județul G și intimata creditoare DGFP G - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG J, cu sediul în Târgu-J,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. Jud.
jud. Fond
tehnoredactat /3ex./30 octombrie 2009
05 Octombrie 2009
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Carmen Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 896/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1087/2009. Curtea de... → |
|---|
