Practica judiciara insolventa. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1094
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva încheierii nr. 78 din 03.02.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al 3-lea termen de judecată, declarat în termenul legal prevăzut de lege.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 78 din 3 februarie 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea formulată de Comitetul Creditorilor debitorului C CLUB SPORTIV COMERCIAL I, prin președinte Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, având ca obiect autorizarea comitetului creditorilor să introducă cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că - în conformitate cu prevederile art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006 - comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecătorul-sindic pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a administratorilor, numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
În cauză nu există astfel de omisiuni, lichidatorul judiciar precizând expres cauzele apariției stării de insolvență: acumularea datoriilor către Banca Comercială " " și către bugetul de stat și lipsa de lichidități, de unde rezultă că nu poate fi reținută nici una dintre situațiile enumerate de art.138 alin.(1) lit. a - g, care să releve motive de angajare a răspunderii administratorului statutar al debitorului (filele 77 și 78, în cuprinsul Raportului asupra cauzelor, vol. IV dosar).
Cererea formulată nu poate fi primită, nefiind întrunite condițiile impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, pentru a se autoriza un astfel de demers judiciar, motiv pentru care judecătorul-sindic a respins-
Împotriva încheierii a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor.
În motivarea recursului se arată că interpretarea restrictivă dată de instanța de fond articolului 138 alin. 3 din Legea nr. 5/2006 aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorilor, în recuperarea creanțelor, câtă vreme utorizarea comitetului creditorilor, prin președintele acestuia, pentru a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere ale debitoarei se circumscrie scopului stabilit de Legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Dacă lichidatorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor prevăzute la alin. 1 al art. 138, susține recurenta că solicitarea comitetului creditorilor de a dovedi existența unor astfel de împrejurări sau fapte, dintre cele menționate de lege, care să conducă la încriminarea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei, este pe deplin legală, stfel încât el nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor, de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1. Datoriile foarte mari pe care societatea le înregistrează față de bugetul de stat, constând în. impozit pe profit, accize, demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate, dar că veniturile obținute au fost destinate personal și cheltuite în detrimentul creditorilor.
Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare, la suportarea pasivului acesteia, cu bunurile personale, reprezintă - în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori - singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere ale societății reprezintă atât o sancțiune, pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor, în caz de insolvență.
În drept, recurenta invocă articolul 304 punctele 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 2 și 138 alineatele 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefundat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este aplicabil în speță, atât timp cât textul procedural vizează o greșită interpretare a "actului juridic dedus judecății", în sens de operațiune juridică și nu în sens de înscris depus - ca dovadă - în dosar. Nici punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu își află incidența, în condițiile în care - respingând cererea comitetului creditorilor, de autorizare a acțiunii prevăzute de alineatul (1) al articolului 138 din Legea privind procedura insolvenței - judecătorul sindic a interpretat și aplicat judicios prevederile legale relevante și - în primul rând - alineatul (3) al articolului 138 din Legea nr. 85/2006.
Curtea de apel mai constată că acele critici care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă - și care se examinează potrivit articolului 304 indice 1 Cpc - se vădesc nefondate, în măsura în care situația de fapt stabilită de judecătorul-sindic are pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Instanța de recurs reține că - în pofida susținerilor P I - interpretarea restrictivă a alineatului (3) al articolului 138, dată de tribunal, este cea corectă, autorizarea menționată de textul evocat fiind ținută de existența uneia dintre cele două omisiuni. Or, câtă vreme lichidatorul judiciar a indicat cauzele apariției stării de insolvență a debitorului și nu există vreun element care să poată fi încadrat în literele a-g ale art. 138 alineat (1), judicios s-a respins cererea de autorizare întemeiată pe alineatul (3) al aceluiași articol
Raportat considerentelor expuse curtea - în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a - II - a Cod procedură civilă - va respinge recursul, menținând încheierea judecătorului-sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva încheierii nr. 78 / 03.02.2009 a Tribunalului Iași - judecătorul sindic, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1042/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1098/2009. Curtea de... → |
|---|
