Practica judiciara insolventa. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1042
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe creditor, recurent - și pe intimat-debitor SC SRL B, lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL B, administrator special, intimat, intimat -, intimat-intervenient SC - SRL B, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 486/F/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 09.06.2009, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 486/F/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecătorul sindic - s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al debitorului Bârlad împotriva pârâtului s-a dispus obligarea pârâtului să plătească din averea proprie pasivul debitorului în sumă de -,09 lei, s-a respins cererea pârâtului având ca obiect introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului s-a respins acțiunea pentru anularea transferului patrimonial formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâților și și cererea de intervenție formulată de - Bârlad.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Din analiza balanței de verificare întocmită de lichidatorul judiciar împreună cu pârâtul (recunoaștere interogatoriu pag.159 vol. II ),rezultă că din valoarea totală a activului de 431,418 lei nu se regăseau următoarele sume:
- Active imobilizate 20.516,55lei constatate lipsă,defecte.
- 95.054,69lei lipsă
- Creanțe 101.299,70 neidentificat datorită neînregistrării.
- Casă și conturi bancare 144.524,15 lei - avansuri de trezorerie nejustificate de pârât.
Pârâtul recunoaște la interogatoriu că a încheiat și semnat împreună cu administratorul judiciar balanțele.
pe luna iunie 2006 prin care s-a efectuat inventarul scriptic și faptic pe 4 august 2006 recunoaște că a ridicat din casierie 74.504,15lei fără să depună documentație justificativă și recunoaște că nu a avut obiecțiuni la inventarul din 4 august 2006.
Tabelul sumelor ce nu se regăsește în activ este de 361.395,09 lei.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă care concluzionează că situația din balanța de verificare nu este reală,deoarece pârâtul a depus în cursul expertizei documente și acte justificative care diminuează cu 34.739,02lei soldurile din balanța de verificare și cu 84.-lei soldul la contul 542 avansuri de trezorerie.
Concluziile expertului sunt eronate și ele se bazează pe acte care nu fac dovada de plăți și nici nu produc efecte juridice, fie pentru motivul că nu sunt semnate și stampilate de părți, fie că nu sunt înregistrate in contabilitate.
Astfel convenția Civilă de prestări servicii nu este document contabil justificativ pentru că nu este însoțită de factură fiscală și document de plăți.
În aceeași situație se află și contractul de închiriere precum și factura emisă de care nu este însoțită și de documentul de plăți.
În ceea ce privește procesele verbale de puneri în funcțiune și bunurile de consum nefiind înregistrate în evidențele societății ele pot produce efecte juridice putând foarte bine să fie întocmite procausa.
Expertul contabil mai concluzionează la punctul 2 că evidența contabilă nu s-a ținut în conformitate cu legea contabilă.
În consecință instanța a apreciat că sa făcut proba prejudiciului,a faptei ilicite,a vinovăției și legăturile cauzale dintre faptă și prejudiciu, condiții ale răspunderii civile delictuale (art.998-999 cod civil),precum și a faptelor prevăzute la art 138 lit. a,d și e, din legea 85/2006 și a admis acțiunea, obligând pârâtul la plata pasivelor.
Pârâtul a solicitat introducerea în cauză și a numitului.
Cererea de chemare în judecată a unei persoane în calitate de pârât, pentru a fi obligat în solidar la plata pasivului aparține potrivit art.138 din legea 85/2006 doar lichidatorului judiciar sau Comitetul creditorilor, atunci când este autorizat de instanță. Instanța nu poate introduce persoane în proces fără a fi abilitată de lege în acest sens.
Pe de altă parte nu avea nici o calitate în societate la data deschiderii procedurii, el fiind asociat până la 21 2005când a cesionat părțile sale sociale pârâtului.
În consecință, cererea de introducere în cauză a pârâtului va fi respinsă.
Referitor la cererea de anulare a transferului patrimonial și de intervenție în scop propriu.
Părțile au atacat cu recurs hotărârea în partea privind cererea de anulare a transferului patrimonial, ceea ce înseamnă că au achiesat la soluție.
În aceste condiții instanța a respins cererea de anulare a transferului patrimonial,constatând că părțile au achiesat tacit la prima hotărâre dată de judecătorul sindic.
Cererea de intervenție în interes propriu va fi respinsă ca lipsită de interes.
În cazul acțiunilor ce privesc anularea transferurilor patrimoniale, instanța analizează, în situația prevăzută de art.80 lit. c, dacă părțile contractante au încheiat actul cu intenția de fraudă.
Așadar buna sau reaua credință sunt analizate de instanță fără a fi necesară investirea specială de către terțul dobânditor.
Terțul poate face o cerere de intervenție dar în interesul pârâtului pentru a-l sprijini în proces.
În consecință, instanța a respins cererea de intervenție ca lipsită de interes.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Recurentul a susținut că instanța de fond a motivat sumar și confuz soluția de admitere a cererii de atragere a răspunderii personale, ceea ce echivalează cu nemotivarea ei.
În opinia recurentului instanța nu a cercetat fondul acestei cereri, reluând în mod defectuos ceea ce lichidatorul a prezentat prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, din hotărâre nu rezultă ce reprezintă sumele imputate, iar în ceea ce privește activele imobilizate în valoare de 20.516,55 lei se afirmă atât faptul că ar fi lipsă, cât și împrejurarea că sunt defecte, fără a se face vreo distincție.
De asemenea, instanța nu a verificat valoarea stocurilor imputate, care nu corespunde celei încheiate de lichidator în raportul asupra cauzelor insolvenței și nici nu a făcut verificări privind existența și valoarea creanțelor neînregistrate, pe care recurentul înțelege să le conteste.
Deși instanța a reținut că pârâtul recunoaște ridicarea din casierie a sumei de 74.504,15 lei a dispus obligarea sa la plata sumei de 144.524,15 lei, fără a argumenta imputarea diferenței respective.
Motivele invocate pentru înlăturarea raportului de expertiză sunt contradictorii și străine de natura pricinii, reținându-se, de exemplu, atât faptul că actele nu produc efecte juridice întrucât nu sunt înregistrate în contabilitate, cât și împrejurarea că bonurile de consum neînregistrate în evidențele societății pot produce efecte juridice, pentru ca, în final, să se constate că acele bonuri sunt întocmite pro causa.
Recurentul a contestat totodată concluzia instanței potrivit căreia în cauză a fost dovedit atât prejudiciul, cât și fapta ilicită, respectiv vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din cuprinsul hotărârii recurate nu reiese că bunurile sau creditul societății au fost folosite în folos propriu sau în folosul altei persoane și nici care este teza articolului 138 lit. d imputată pârâtului (contabilitate fictivă, dispariția documentelor sau contabilitate neconformă cu legea).
Recurentul a criticat totodată și soluția de respingere a cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a numitului susținând că acesta avut calitatea de administrator al societății până în luna 2005 și că refuzul lichidatorului judiciar de a-l introduce în cauză nu a fost motivat temeinic.
Mai mult, apare ca semnatar al actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3973/8.09.2005 prin care se înstrăinează activul societății la un preț derizoriu, preț pe care și l-a însușit.
Nici cererea de anulare a transferului patrimonial nu a fost soluționată corect, în opinia recurentului, casarea hotărârii de către instanța de recurs privind întreaga hotărâre și fiind imperativă.
Lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de dovedirea prejudiciului și a vinovăției pârâtului cu înscrisurile invocate în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
Intimatul a precizat că recurentul a administrat societatea și a semnat toate documentele invocate (facturi, dispoziții de plată, bilanțuri contabile, etc.) în calitate de administrator, având doar calitatea de asociat între 14.02.2000 - 21.12.2005, când a cesionat părțile sociale către recurent (fila 34).
Prin întâmpinarea depusă ulterior la dosar, intimații și au susținut faptul că recurentul nu poate contesta soluția din acțiunea în anularea transferului patrimonial întrucât nu este parte în contract, având această calitate lichidatorul judiciar și intimații, iar lichidatorul nu a exercitat calea de atac a recursului.
În ședință publică din 4 mai 2009 instanța a dispus introducerea în cauză a administratorului special ,desemnată în această calitate prin procesul-verbal al adunării generale a acționarilor nr. 2/17.12.2006 (filele 55 - 56 dosar).
Examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată întemeiată cererea de recurs doar în ceea ce privește soluția pronunțată în cererea de atragere a răspunderii personale a recurentului.
Recurentul a susținut că instanța de fond nu a motivat soluția de admitere a cererii de obligare a sa la plata pasivului societății, din averea proprie, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cererii.
Dispozițiile art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă enumeră elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea controlului judiciar, elemente care cuprind la punctul 5 al acestui articol, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În speță nu au fost respectate aceste dispoziții legale imperative.
Instanța de fond nu a stabilit care sunt faptele ilicite pretins a fi săvârșite de către pârât, în condițiile în care textul de lege relevant prevede mai multe forme sub care poate fi săvârșită fiecare faptă și nu analizat îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii personale, mărginindu-se la enumerarea acestora și a dispozițiilor legale relevante.
De asemenea, Curtea observă că instanța de fond nu a analizat nici apărările făcute de pârât prin întâmpinarea de la fila 88 dosar și nu a argumentat înlăturarea acestora.
În această situație, Curtea constată că soluția pronunțată în acțiunea în răspundere personală este nemotivată, ceea ce împiedică exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs.
Motivul de recurs referitor la neintroducerea în cază în calitate de pârât a numitului este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în cauzele aflate sub incidența Legii nr. 85/2006 sunt citate doar părțile având interese contrare.
În speță lichidatorul judiciar a înțeles să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii personale în contradictoriu cu pârâtul - recurent în temeiul constatărilor făcute prin raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare.
Întrucât reclamantul (în speță lichidatorul judiciar) este cel care fixează cadrul procesual (obiectul cauzei și părțile din proces) cererea pârâtului de introducere în cauză a altui pârât, formulată la ultimul termen de judecată în rejudecare, nu poate fi primită atâta vreme cât pârâtul nu înțeles să formuleze o cerere de chemare în garanție până la prima zi de înfățișare, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă, cu atât mai mult cu cât numitul a cesionat părțile sociale pe care le deținea în luna 2005 pârâtului - recurent.
Instanța nu poate primi susținerea recurentului referitoare la calitatea de parte a numitului în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3973/8.09.2005, având în vedere faptul că din conținutul acestui act rezultă că părțile contractante (chemate în judecată ca pârâți de către lichidatorul judiciar) sunt Bârlad și și, și nu.
În ceea ce privește motivul de recurs privind soluția de respingere a acțiunii în anularea transferului patrimonial formulată de lichidatorul judiciar, Curtea nu îl poate primi având în vedere faptul că recurentul are calitatea de pârât doar în acțiunea în atragerea răspunderii personale, nu și în acțiunea în anularea transferului patrimonial, fiind terț față de contractul încheiat între și și și prin urmare neavând calitate procesuală activă în recursul împotriva soluției dată în această acțiune.
Cererea în anulare a transferului patrimonial fiind formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu părțile contractante arătate mai sus numai lichidatorul judiciar putea promova calea de atac împotriva soluției de respingere a cererii sale.
Pentru aceste considerente, constatând recursul fondat numai în ceea ce privește soluția pronunțată în cererea privind obligarea pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare, instanța îl va admite, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă să caseze în parte hotărârea recurată și să trimită aceleiași instanțe spre rejudecare cererea arătată mai sus. Totodată instanța va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 486/F/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecătorul sindic, sentință pe care o casează în parte.
Trimite cauza la Tribunalul Vaslui pentru rejudecarea cererii având ca obiect obligarea pârâtului să suporte din averea proprie pasivul debitorului în sumă de 361.395,09 lei
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
08-07-2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 319/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1094/2009. Curtea de... → |
|---|
