Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1095
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 140/F/ 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 140/F/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecătorul sindic s-a aprobat raportul final depus de lichidatorul judiciar și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului societatea Agricolă și radierea acestuia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 6 martie 2009, lichidatorul judiciar a înregistrat la tribunalul raportul final cu privire la activitatea de lichidare a debitoarei cu propunerea de închidere a procedurii.
Prin cererea înregistrai la această instanță, sub nr-, creditorul Ras olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al societății, și obligarea acesteia de a răspunde cu bunurile personale pentru prejudiciul cauzat și acoperirea pasivului debitorului.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 pot formula acțiuni în răspundere patrimonială numai administratorul judiciar sau lichidatorul.
De asemenea poate promova o asemenea acțiune și comitetul creditorilor, cu autorizarea judecătorului sindic, atunci când lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său, persoanele culpabile, de starea de insolvență a debitorului.
Așadar legea nu permite unui singur creditor să formuleze o acțiune nici judecătorului să o autorizeze.
In consecință, cererea de atragere răspundere patrimonială formulată de creditorul R, va fi respinsa ca inadmisibilă, o astfel de cerere putând fi formulată numai de comitetul creditorilor.
Prin raportul final depus la dosarul cauzei de lichidatorul judiciar al debitoarei Societatea Agricolă, se arată că au fost valorificate toate bunurile debitoarei, nu mai sunt bunuri care să poată fi vândute și nu sunt creanțe care să poată fi recuperate în vederea obținerii de lichidități pentru acoperirea sumelor datorate către creditori.
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare conform art.129 din Legea privind procedura insolvenței, că bunurile identificate în averea debitorului au fost lichidate și sumele obținute au fost distribuite conform Planului de distribuire, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei în temeiul art. 129 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus aprobarea raportului final și situațiilor financiare finale și în temeiul art.132 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - - susținând că în cauză a fost încălcate dispozițiile art. 129 din legea nr. 85/2006 prin neanalizarea obiecțiunilor la raportul final și închiderea procedurii fără convocarea adunării generale.
Recurenta a invocat faptul că a fost vătămată prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege, precizând că nu s-a dat nici o explicație cu privire la anularea datoriilor către
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/23006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persona juridică, cât și față de cel al treilea".
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1.600 cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de FDEE M către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte ș prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În aceste condiții este evidentă incidența dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 în prezenta cauză.
Prin întâmpinare R, prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurenta nu figurează ca și creditoare în evidențele societății.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Curtea reține că, deși creditoarea a invocat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 129 din Legea nr. 85/2006, respectiv neanalizarea cauzelor insolvenței și a persoanelor care se fac vinovate de aceasta, nu a făcut dovada existenței situațiilor enumerate de art. 138 alin. 1 din lege, care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere.
Mai mult, Curtea reține că cererea de atragere a răspunderii personale a fost făcută de creditorul R și nu de către administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor, așa cum impun chiar prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, invocate de recurentă.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond faptul că o astfel de cerere nu poate fi formulată de către un singur creditor (în speță, de către R) dispozițiile legale incidente fiind exprese.
Instanța nu poate primi critica recurentei privind greșita aprobare a raportului final motivat de vinovăția administratorului societății, având în vedere faptul că în cauză nu a fost formulată de către una dintre persoanele enumerate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 (administratorul judiciar, lichidatorul și comitetul creditorilor) o acțiune în atragerea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere, care să fie admisă de instanță.
Deși recurenta susține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii speciale reglementate de dispozițiile art. 138 din lege, instanța observă că nu au fost prezentate lichidatorului judiciar elemente probatorii de natură a-l determina să introducă o astfel de cerere.
Raportul final aprobat de instanța de fond nu evidențiază existența vreunor fapte care să contureze culpa organelor de conducere în ajungerea societății în stare de insolvență.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s- arătat în mod constant faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere, astfel cum a fost reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială pentru fapta proprie, pentru antrenarea căruia trebuind să fie îndeplinite cumulativ condițiile: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere (care trebuie să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a - g) raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Prin urmare, susținerea recurentei potrivit căreia raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor este prezumat nu poate fi primită de către instanță prin raportare la art. 138 din lege.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 140/F/ 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- -, - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.08.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
