Practica judiciara insolventa. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 11
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarele LEASING SA și BROKER DE asigurare SRL împotriva Sentinței nr. 739/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea creditoarelor recurente, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.739/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar nr-, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC Leasing România SA și Broker de Asigurare SRL împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut că în speță s-a constatat că creditoarea și-a întocmit cererea pe înscrisuri reprezentând rate de leasing și prime de asigurare, fără a face dovada că aceste înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
S-a mai reținut că creditoarea nu și-a îndeplinit nici obligațiile prevăzute de Legea nr.85/2006, de codul d e procedură civilă și nici nu a dovedit conform art.1169 cod pr.civilă că a eșuat în procedura executării silite asupra bunurilor acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarele, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.8 cod procedură civilă "când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", întrucât, instanța de fond, în mod eronat a reținut faptul că, cererea creditorului nu întrunește cerințele art.31 și următoarele din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond nu a luat în considerare la soluționarea cererii întreg probatoriul depus la dosarul cauzei din care reiese foarte clar debitul înregistrat la contractul de leasing nr.-/- încheiat cu SC SRL și anume 11.110, 63 lei ce reprezintă rate de leasing și rate prime de asigurare casco restante.
Deși art.15 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr.287/2006 prevede că: "Dacă din contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing" utilizarea cu rea credință a refuzat să-și execute obligațiile.
Creanța este certă, deoarece este constatată prin facturile emise și neachitate conform contractului de leasing -/-. Așadar, dacă înscrisul doveditor este valabil încheiat și nu se dovedește transformarea sau stingerea obligației prin plată ori printr-un alt mijloc ce duce la realizarea creanței, aceasta este certă.
Creanța este lichidă și constă în aceea că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei, pe care debitorul nu o poate efectua "cu fondurile bănești disponibile la data scadenței" (art.3 pct.1 lit.b din Lege nr.85/2006).
Creanța este exigibilă deoarece termenele de plată au expirat, iar pentru plata acesteia creditoarele pot obține intervenția coercitivă a forței publice.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.9 "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", întrucât, instanța de fond, a fără temei legal a respins cererea de deschidere procedurii insolvenței formulată împotriva debitoarei SRL și greșit a reținut faptul că "creditoarea și-a întocmit cererea pe înscrisuri reprezentând rate de leasing și prime de asigurare, fără a face dovada că aceste înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor". Se menționează că societatea debitoare a cunoscut și acceptat încă de la încheierea contractului de leasing cuantumul fiecărei rate de leasing, precum și termenul scadent al acesteia, având posibilitatea să le achite chiar în eventualitatea în care nu ar fi primit facturile emise de creditoare, în baza scadențarului emis de către aceasta încă de la încheierea contractului de leasing, scadențar semnat și acceptat de debitoarea.
De asemenea, potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Mai mult decât atât, potrivit art. 6 pct.6.3 "utilizatorul va anunța locatorul în termen de 5 zile calendaristice de la data facturării despre o eventuală neprimire a facturilor", or în ceea ce privește pe debitoare, aceasta nu a acționat întocmai.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Într-adevăr între creditoare și debitor a fost încheiat contractul de leasing, având ca obiect dreptul de folosință asupra autovehicului marca Skoda Superb.
Creditoarele își sprijină acțiunea pentru deschiderea procedurii insolvenței pe faptul că debitoarea în calitate de utilizator a refuzat să achite debitul restant însumând o datorie în sumă de 11110,63 lei.
Chiar dacă temeiurile de drept invocate - respectiv art.15 din OG.nr.51/1998 prin care contractul de leasing a fost reziliat din vina exclusivă a debitorului - sunt în favoarea creditorului, aceasta nu a făcut dovada notificării utilizatorului despre reziliere și nici a comunicării înscrisurilor care prin însușirea lor de către debitor să elimine orice dubii cu privire la caracterul cert al creanței.
În lipsa acestor dovezi, în mod corect și prima instanță a reținut lipsa caracterului cert al creanței, motiv pentru care recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza art.312 al.1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către creditoarele LEASING ROMÂNIA SA și BROKER DE ASIGURARE SRL împotriva sentinței nr.739/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5ex/16.02.2010.
Jud.sind.
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 144/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 121/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
